Sunday, October 11, 2015

O viata,e viata mea...

Cum bine stim,toti avem de suferit si de trecut  multe obstacole in viata,care de multe ori ne inpedica sa ajungem la o maturitate pe care El ne vrea sa fim.In tot ceea ce scriu,scriu din realitatiile mele din viata de zi cu zi.Vreau sa scriu de copilaria mea,apoi adolescenta si viata de familie,asa cum noi trebuie sa o traim.Viata este o lupta,impotriva raului,si impotriva tuturor relelor ce sunt si ne inconjoara.Viata se imparte in doua domeni,una pentru Dumnezeu iar cealalta pentru cei rau.Viata mea a fost o viata de presiune,si de alergare,dar tot o data si o viata de biruinta.Pot sa spun cu tarie caci DOMNUL e cel ce ma intareste!Copilaria a fost mai putin fericita deoarece nu aveam noi de toate,ca parinti mei sa ne dea toate de-a gata,am fost mai saracii ca si altii copii,deoarece parintii mei nu au castigat asa de multi bani sa ne poata oferi toate pe tava,dar pot sa spun ca am fost foarte multumitoare de tot ce am primit si tot ce am primit a fost cu mare bucurie,chiar si lucrurile marunte pentru mine au insemnat foarte mult.Crescuta in anturaj crestin am invatat sa fiu buna si respectoasa cu toata lumea,si mai mult ca atat sa-l iubesc pe Dumnezeu,si sa am teama caci tot ceea ce fac eu El ma vede si scrie toate faptele mele si dupa toata silinta mea am vrut sa fiu buna si cuminte si credincioasa lui ISUS.Copilaria si toti acesti ani au fost cu putine surprize si multe peripetii.Dar a trecut si acestea si a venit si adolescenta unde alte peripetii si primejdii ma pindeau la usa.Ca si adolescenta nu e deloc usor sa nu fi tentata de unele placerii care te indeamna sa le faci.Dar si aceste zile au trecut,tot timpul eram ocupata cu scoala,cu curatenia,cu alte lucruri pe care parintii nostrii ni le cerea sa le facem,era foarte greu sa scapi o ocazie sa mergi la joaca.Ca de fiecare data eu eram obligata prima sa imi termin lucrul,iar apoi ce mai imi ramine era pentru joaca.Fugeam de acasa sa ma joc sau sa plec cu prietena mea Rodica undeva,ca daca nu ascultam era vai de mine si de pielea mea.In anul 1979 ce fericita eram,am avut prima fetita Camelia,am devenit si eu mama in rindul mamicilor,nu am stiut eu prea multe dar am stat cu mama mea si ea m-a invatat si ajutat de a creste bebelasul,eram de 20 de ani acum si inca tot cruda la minte.Dar viata te invata sa supravietuiesti,vrei nu vrei trebuie sa inveti de la toate pana ai ajuns sa cunosti ori si ce lucru sa poti sa te descurci.Pot sa spun ca am invatat multe de la mama mea,si de la unul si altul,si mai intrebam eu aici si acola,asta si basta si asa si mai cum se face si asta,si tot am invatat,dar se zice proverbul (ca tot prost am ramas )nu am fost proasta dar am fost naiva,si am crezut ceea ce nu trebiua sa cred si sa spun ceea ce trebuia si nu am facut-o,de frica si de gura oamenilor,dar cum am spus omul nu se naste invatat,el invata de mic si asa mai departe.Multe au trecut de atunci si pana acum si iar invat si tot invat pana v-oi muri,caci asa este firea noastra umana.Dupa 3 ani a venit inca un bebelas tot o fetita Ramona,si fiecare invata cum sa-si traiasca viata frumos si cuvincios,toate bune si frumoase eram tot cu gandul la America tara mea de vis,si vai!O sa vin eu aici si o sa fac si dreg toate v-or fi minunate,da asa este cu totii visam o lume frumoasa o bogatie sa avem sa ne bucuram,sa ne distram caci de aceea traim,sa traim sa bem bine ca nu luam nimic cu sine,da asa e,dar trebuie sa sti bine cum sa ti-o traiesti viata?cu folos si la locul lui,si sa ai grije de familie si sa fii ceea ce esti acasa si in public.Versetul care scrie BUCURATE TINERE IN TINERETEA TA!CACI DUPA TOATE FAPTELE TALE VEI DA SOCOATA TU DE ELE!Au trecut si acesti ani de asteptare,sa se implineasca ziua sa pornim la drum spre America.Pregatim valizele facem o masa de dragoste buna,ne punem lucrurile de drum,cautam din nou daca nu a mai ramas ceva in urma si ne luam ramas bun de la cei dragi ai nostrii si la drum!DRUM BUN si pita calda sa avem,si ce va fi pe drum Domnul cu noi.Am plecat prin Iugoslavia pana in Italia-Roma vila Diana,si acolo am fost cazati 10 zile la 1mai 1983 am pornit spre tara de vis dar cu sedere in Italia pentru unele vize si pregatirii.Am pornit la drum de12Mai si am ajuns in aeroportul OHARE -CHICAGO in 13mai seara cu oprire la NEW-YORK pentru viza de imigrant.Totii erau asa de bucurosii ca am ajuns,dar noi nu mai puteam de oboseala,dar pe scurt a trecut si oboseala si drumul si acomodarea si toate.Raveca esti bucuroasa ca esti in America?nu dau nici un raspuns,sunt asa cum sunt.Anul a trecut si a venit baetelul Emanuel nascut American.A trecut toate cu bine si a venit fetita Alice,acum familia s-a inmultit.De una de alta,asa se face ca si in America trebuie sa transpiri pina cand te inspiri si apoi te expiri!Asa s-a scurs zilele mele pe pamintul American.Cu bune cu rele,cu suprize de tot felul,cu tragedii si multa strigare la DUMNEZEU,unde esti?nu ma vezi?nu ma sti,nu ma cunosti?Multe intrebari si putine raspunsuri.Pentru-ca am putut sa scriu tot ceea ce scriu acum,se datoreaza faptului,sa nu imi pierd mintiile trebuia sa-mi scriu pe hirtie toate dureriile mele,ca atuncii cand anii mei vor trece si copii mei vor fi maturi sa inteleaga situatia in care eu m-am aflat,sa poata invata si ei din ce poate eu am gresit,sau din ceva bun de luat,sa stie si ei ca viata este o lupta,si atat cat noi traim,trebuie sa avem mare grije,la purtare,la vorbire,la umblare si in tot ceea ce noi facem.Atunci cand anii batrinetii vin peste noi si ne uitam la trecutul nostru,sa nu ne fie rusine de faptele ce noi le-am savirsit.Invata de la oameni sa fi bun si drept,invata de la pasari sa fi smeret ca ei,invata in totdeauna ca tot ce faci acum te va urma exemplul,un altul de pe drum!Poate va fi copii tai,poate va fi nepotii,gandeste si ia seama bine caci tot ce faci acum in urma ta rasare, ce ai semanat,saminta cu truda si plingand!CEEA CE SEMENI VEI SECERA!Nu plinge dupa anii ce trec si nu mai vin,ce-ai semanat cu lacrimii ai sa culegi cantind!Tinerilor traim intr-o tara corupta in secolulXXII unde rautatea,drogurile prostitutia este in floare,ce sa va mai scriu de boli venerice de AIDS de tot ce este necurat,aveti grije la ce priviti,la ce gustatii,si la multe altele pe care voi le stiti mai bine ca mine.Va indem ca si pe fratii sau copii mei fugitii de to ce se pare rau,fi un exemplu ca IOSIF fugi si lasa-ti haina acolo si pleaca,consecintele pacatului sau a imoralitatii cuprinde in adictie pe cei dragi ai nostrii,fi o purtare pozitiva acasa,la lucru,in societate,in biserica si vei castiga aici pe pamint,dar si in cer,viata vesnica.Daca tu esti cu adevarat un copil al lui Dumnezeu privirea ta va fi indreptata la lucruriile care iti v-or aduce satisfactiie pentru sufletul tau.NU TE LASA BIRUIT DE RAU CI BIRUIESTE RAUL IN BINE!Cum bine stim cu totii viata este o calatorie in necunoscutul acestei lumii.un motto pe care il amintesc mereu"Te nasti ca sa traiesti,traiesti ca sa iubesti,iubesti ca sa suferi,suferi ca sa mori,moartea e speranta,speranta e totul si totul e la HRISTOS!Prin toate Dumnezeu a fost acolo si le-a vazut si a spus HARUL MEU ITI ESTE DE AJUNS!tu vino si urmeazama si eu aceea am facut,la bine si la rau i-am multumit pentru ori ce lucru.Multe au trecut de atunci si vor trece si mai multe,dar un singur gand e pentru mine"POT TOTUL IN HRISTOS CARE MA INTARESTE!"Dragii prieteni,nu va cunosc,dar cred ca sunteti oameni simpli si buni.Traim azi intr-un mare pustiu.Pustiul este pamantul pe care nu mai creste nimic,pustiul este o tara fara bucurie,o tara in care oamenii nu mai exista unii pentru altii.IUBIREA ESTE APA VIE.Haideti sa fim mici purtatori de apa intr-un mare pustiu.Chiar daca fiecare se simte neputincios,putem totusi sa incepem impreuna cu o mica oaza."NU UITA BUCURIA"Am invatat sa lupt,am invatat sa fiu eu cand imi este greu.Am invatat ca totu-i trecator in lumea asta,si fiecare alegere pe care o fac imi va afecta viitorul in bine sau in rau,am invatat sa ma incred in Dumnezeu,sa pot zambii cand imi este greu.Orice s-ar intampla eu stiu,El e de partea mea.Am dat lui Dumnezeu stiloul vietii mele,iar viata mea,scrisa de Mana lui Dumnezeu nu va putea altfel decat sa fie o viata fericita.Am vazut ca atata timp cat stiloul e in mana mea,foaia vietii mele arata ca o ciorna plina de stersaturi,propozitii fara sens,dar daca predau lui Dumnezeu stiloul,atunci El imi va scrie povestea vietii asa cum El a planuit-o demult,fara greseala si fara vreo pata.O poveste frumoasa scrisa de Insasi Mana Creatorului.Trebuie sa traim pentru Domnul in viata aceasta daca vrem sa traim cu El in viata viitoare.Trecutul nu se mai poate schimba.Nu-mi foloseste la nimic ceea ce am pierdut.Cat despre viitor,acesta va depinde in mare masura,de ceea ce voi face de acum incolo.Nimeni nu-ti poate fura timpul fara acordul tau.In toate lucrurile,roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea pacea Lui care intrece orice pricepere,stiind ca doar in El gasesti speranta si fericire.Domnul va merge inaintea ta,El insusi va fi cu tine,nu te va parasi si nu te va lasa,nu te teme,si nu te inspaimanta.Nu te teme,caci Eu sunt cu tine,nu te uita cu ingrijorare,caci Eu sunt Dumnezeul tau.Eu te intaresc,tot Eu iti vin in ajutor.Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.Eu,Raveca,nu pentru acum,ci pentru atunci cand ma vei uita!Povestea vietii mele in America.Mama mea,se roaga mult pentru noi toti,caci nu mai are multe de facut,asteapta pe Domnul.Eu,ce sa mai zic,chiar eu,si eu tot astept!Astept o zi asa de minunata,cum nu a mai fost nici cand ca si alta data.Si daca citesti un Tu ce am scris eu aici,sa stii ca motivatia acestor randuri se numeste Dumnezeu.Si am gasit perfectiunea,adevarata fericire,motivatia vietii mele,descoperind ca dragostea lui Dumnezeu este nebunie,caci eu nu traiesc motivata de ideea de a-l face pe Dumnezeu sa ma iubeasca,ci traiesc motivata de ideea ca El m-a iubit deja,am fost creata pentru a fi iubita.Muzica.Daca nu ar fi fost muzica,nu as mai fi existat.M-a ajutat de atatea ori sa trec peste,sa fiu optimista,sa cred in mine si in cei din jur.Sa fiu tare,sa nu-mi pese de cei ce ma ranesc si sa-i iubesc pe cei care tin la mine.Sa nu judec,sa zic exact ceea ce simt dar fara sa jignesc.M-a invatat sa visez,sa sper,sa rad,sa plang,sa iubesc,sa urasc,sa fac lucruri banale.Muzica m-a invatat sa traiesc.Fotografiile.M-au ajutat sa vad lumea asa cum e ea.Cu bune si cu rele dar toate amestecate rezultand o opera de arta.Fotografiez tot ce imi iese in cale.Totul ma inspira,ma lasa sa visez,sa plec departe,sa sper,sa rad si sa fluier.Imbratisarile,din dragoste,prietenesti,parintesti,oricum ar fi ma motiveaza de fiecare data.Imi dau incredere in mine ca pot trece peste obstacole.Tu,esti unul care ma motivezi.Ma incred in El si ii Multumesc mereu,chiar daca drumul imi este greu,eu ma incred in El.Nu este deloc usor,aici pe pamant unde boale,suferinte de ori ce fel,durerii si multe zile cu lacrimi,dar eu tot ma incred in El,pina in ziua cea glorioasa cand El ma va chema acasa.Ma incred in El ori ce mi se va intimpla,pe drumul meu sau in viata mea,fie ce va fi Domnul ma va izbavi,si in al Lui palat eu voi locui.Ma incred chiar si de nu inteleg,eu voia Lui intotdeauna o aleg,caci doar asa in slava SA,cerescul Tata ma va calauzi.Chiar in cuptor de voi fi pus,eu unsul Domnului voi fi sus,in suferintii sau bucurii,cu El in cer voi mostenii.Cand lupta e gata voi purta cununa,cununa de biruinta!Cand nu stiu ce va urma,ma incred in Isus.Urmatoarele cuvinte sunt o declaratie de credinta impotriva greutatilor vietii,impotriva slabiciunilor si a necunoscutului de maine.Nu stiu ce va urma in urmatoarea vreme,nu stiu cat de mare ori mica va fi lupta in urmatoarea vreme,dar stiu ce se intampla azi.Azi si in continuare va fi o lupta mare dar am un adapost,o scapare,o stanca prin care biruiesc.El e tot ce am nevoie,in El gasesc biruinta.Dupa cum spunea Pavel.2corint 12-10 cand sunt slab atunci sunt tare.Incepe-ti fiecare zi cu un timp de lauda si inchinare,vreme care sa lasi in grija lui Dumnezeu toate ingrijorarile tale.Increde-te in El,pentru lucrurile pe care El le poate face in viata ta,si vei vedea prin raspunsul pe care il vei primi ca nevoile vor fi implinite si ca vei ajunge o binecuvantare.Nu as putea trai nici macar o clipa fara El.Numai prin El voi invinge,vreau sa triesc toata viata mea dependenta doar de El iar,la sfarsitul vietii mele o vesnicie la picioarele Lui.Cand facem un pas catre EL,EL catre noi face o mie.Sa ne rugam si sa-i multumim neincetat caci din mila LUI suntem.Am inceput ziua framantandu-ma cu ingrijorari si frici,si am ajuns sa sfarsesc plangand de bucuria realizarii inca o data a faptului,in CINE ma INCRED.El stie toate nevoile mele si stie cand si cum sa le implineasca pe fiecare dintre ele in cel mai perfect mod.E langa mine,ma tine de mana si imi da pacea care intrece orice pricepere.El e Domnul meu.Si eu decid inca o data,eu ma incred in El!Vreau sa fiu multumitoare pentru tot ce am,ce am primit si chiar si ce am pierdut.Vin cu sfintenie si recunostinta caci m-a pastrat inca in viata si m-a izbavit din multe primejdi.Toata multumirea este a Domnului si cred ca intr-o zi ii voi putea multumi fata in fata.Voi binecuvinta pe Domnul in ori ce vreme,Lauda Lui va fi totdeauna in gura mea,multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile,si nu va ingrijoratii de nimic ci in toate lucrurile aduceti cererile voastre cu multumirii.Iti multumesc Domnul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt  inca in viata,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt o nevrednica si nu merit,dar eu pentru toate iti multumesc.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine Doamne,ca fara Tine simt un gol in sufletul meu si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine.Toata speranta si toata nadejdea doar Tu esti pentru mine.Te rog Doamne sa ai grija de noi de toti,asa cum suntem,mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua greselile noastre.Spala-ne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Fi alaturii de noi la bine si la rau,pentru toate noi iti MULTUMIM.Sa multumim  in fiecare clipa pentru tot ce am primit,sa iertam,sa iubim,sa reparam trecutul si sa cucerim viitorul.Iti multumesc pentru tot ce am,pentru toate lectiile pe care mi le dai,unele mai dure,altele mai usoare.Iti multumesc pentru faptul ca mi-ai dat capacitatea de a iubi si te rog sa-mi dai si puterea de a ierta.Iti multumesc ca mi-ai oferit din nou o noua zi,te rog sa-mi dai si impacarea de a o trai din plin.Ma rog ca fiecare din noi sa cultivam in gradina sufletului nostru aceasta atitudine a multumirii si recunostintei.Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme,lauda Lui va fi totdeauna in gura mea.Mai bine sa asculti mustrarea inteleptului decat sa asculti la cantecul celor fara minte.Totusi acum ma bucur,nu pentru ca am fost intristata,ci pentru ca intristarea m-a adus la pocainta.
EU N-AM CE-TI DA ISUSE,SUNT SARACA
N-AM VAS DE ALABASTRU,NICI PARFUM
N-AM NICI CURAJUL CA SA-TI SPAL CU LACRIMI,
PICIOARELE CU PRAFUL DE PE DRUM.
EU N-AM NIMIC,EU SUNT SARACA,
SUNT O FEMEIE TRISTA SI STRAINA
DAR O ISUSE STI CAT TE IUBESC!
DACA-AS PUTEA DIN FLORI S-ATI FAC CUNUNA,
DACA-AS PUTEA CU MINA MEA SA O  INPLETESC,
CE FERICITA AS FI SA TI-O POT DA!
AR FI PUTINE EU ATUNCI AS SPUNE?
DAR NA-AM NIMIC SI CHIAR DE L-AS AVEA
UN SIR DE LACRIMI,ATITA DOAR EU AM CE-TI DA!
E LACRIMILE PENTRU TINE CE LE PORT AICI IN VIATA MEA!cu drag  Rraveca  PHX-AZ A fost odata ca in povesti o prea iubita fata,si erau 3fete si un baiat la parintii si cumintii in toate cele.Un  scurt jurnal din ziua de azi.Pot sa ii spun Jurnalul zilei.Ei bine,de Camelia nu stiu multe,am primit telefoane sa ma intrebe de situatia ei,dar inca nu este bine cu ea,pe aici pe acasa,mami si eu depanam amintiriile.Iti mai aduci aminte?a fost candva,si daca nu ar fi fost nu le-am povesti,noi traim din realitatii nu din basmele cu povesti cu regi si preotese.M-a sunat Irina din Chicago sa merg sa ma intilesc cu ei,si am zis bine,o sa mai ma gandesc,nu a trecut mult si am primit un alt telefon de la Rodi prietena mea,si i-am spus daca vrea sa vina cu mine si sa ne intilnim cu fostii nostrii prieteni de mai multi ani(ex-in low)A venit m-a luat si pe mine si am plecat la drum.Ca de obicei asa sintem noi doua,mai facem si niste haz de necaz sa ne treaca timpul mai repede.Ne-am intilnit,eu dupa 15ani iar ea dupa 18ani de cand nu ne-am intilnit,imbratisarii si bucurosi ca inca mai existam,si cum fiecare are povestea lui,am povestit si ne-am mirat uni de altii,ca viata merge inainte.Sa ii spun cu numele,Irina cu Ilie,Mirela cu Eugen si cele 3fete,Petrica cu Rodica,si Sarah fata lor,Cosmin,Otniel si Jennifer,au fost destui la numar,ne-am bucurat,reintilnindu-ne din nou.Vizita viitoare poate va fi iar aproape de 20ani daca vom mai trai,daca nu mai repede.De o fi una,de o fi alta,bucurosi le-om  duce toate,de e pace ori razboi!Acesta a fost un jurnal mai scurt la scris,dar lung la privit.Va imbratisez pe toti dragi mei si sa aveti o vizionare placuta!A mai trecut o zi cu bine,Doamne-ti multumim!Din timpuri stravechi pana in prezent,credinta ca numele este sursa de putere si influenta este prezenta in multe societati.Romanii aveau dictonul: Nomen est omen,ceea ce inseamna Numele este destinul.Parintii aleg un nume sau altul din diverse motive,in amintirea unei rude sau a unei persoane faimoase pe care o admira,pentru a le duce numele mai departe pentru a sugera o anumita insusire sau numai fiindca numele suna bine.Pentru copii numele este cel mai dulce si de durata cadou.Inseamna mai mult decat o forma de indentificare.Numele copilului tau reflecta cum il vezi tu ca adult.Daca ti-l imaginezi o persoana atletica,poti alege un nume care sa reflecte calitati psihice si fizice deosebite.Sunt multi factori care te pot influenta in alegerea numelui copilului tau,dar faptul ca iti place tie este cel mai important,este esential pentru a creea o legatura puternica intre tine si copilul tau.Camelia,Ramona,Emanuel,Alice-
Camelia-Persoanele care poarta numele Camelia sunt,de fel,persoane independente,puternice,norocoase,care de cele mai multe ori reusesc tot ceea ce isi propun.Precum florile de Camelia,persoanele care poarta acest nume sunt prieteni foarte buni si extrem de devotati,insa asa cum si florile reactioneaza la modul in care sunt ingrijite,asa si persoanele care poarta acest nume,pot fi prietenii pe care ti i-ai dorit de-o viata,dar daca sunt tradati,pleaca din viata ta,definitiv.Numele Camelia sugereaza,prin sine,ambitie si perseverenta.
Ramona-Numele de fata Ramona este forma feminina a cuvantului Ramon,fiind un imprumut occidental de data recenta si el reproduce numele spaniol de Ramona,care are masculinul Ramon.Doua forme specifice zonei latine,Ramon si Ramona sunt la origine nume germanice.Lingvistii afirma ca ele provin de la numele de "Raginmund",care este compus din doua elemente,si anume,goticul "ragin",tradus prin "consiliu", "sfat"si cuvantul "munt",care are sensul de "protectie", "aparare". Intelesul global este acela de "sfat care apara", "consiliu protectionist".Emanuel-Semnificatia numelui Emanuel,Dumnezeu este cu noi
Alice-Numele de fata Alice este de origine germana si are semnificatia de nobil,adevar,noblete.La origine provine din numele germanic compus,Adelheida sau Adelheidis,Adelaida.O alta varianta acceptata este aceea ca numele ar insemna adevar sau Dumnezeu este Domnul.Numele de fata Alice are semnificatia de fata lui Dumnezeu.Alice este numele personajului principal dintr-o opera importanta a lui Lewis Carroll – Alice in Tara Minunilor si a fost purtat de  patru printese.
Lucas -nepotelul meu Lucas.Numele de baiat Lucas este de origine greaca,deriva din numele Loukas si are semnificatia de "om din Lucania".Lucania este o regiune din sudul Italiei despre care se crede ca a fost denumita dupa un cuvant ce avea semnificatia de luminos,stralucitor.Numele a capatat popularitate in Europa prin intermediul bisercii,prin Sfantul Evanghelist si Apostol Luca.
Raveca-Numele Rebeca deriva din cuvantul ebraic „Ribqah” si inseamna splendoare. Patrunde in onomastica crestina europeana sub doua forme latinescul Rebecca si grecescul Rebekka.La noi,numele apare sub forma mai multor derivate Raveca,Veca,Ravica,Raveica sau Riveica.Sfanta Rebeca este mama gemenilor Esau si Iacov si una dintre cele doua sotii ale patriarhului Isaac.Apare sub forma de nume in 30 de versete ale Sfintei Scripturi.Vreau sa va scriu despre minunata mea experienta de a fi prezenta,azi,acum si aici cu mama mea si nepotelul meu Lucas.Am experimentat aceasta stare minunata absoluta in ambele ei parti,atat prezenta in lumina,cat si prezenta din intuneric.Abia dupa ce ambele experiente s-au incheiat am inteles ca ceea ce se intamplase era o traire din dubla perspectiva,care sa imi dovedeasca ca nu trebuie sa fie toate roz ca sa atingi bucuria.A fi prezent inseamna,a fi prezent si in momentul de interior si a-l observa,inseamna si a fi prezent in clipa de bucurie si de a o trai constient.Poate ca ma gandeam despre a fi prezent inainte,dar abia dupa ce am trait eu cu toata fiinta mea aceasta experienta am putut spune ca inteleg pe deplin ce inseamna a fi prezent si ce inseamna sa fi plin de voie buna.Si am mai inteles un lucru,oricat te-ai stradui,nu vei reusi sa atingi nici bucuria si nici elanul,pentru ca ele nu vin prin straduinta ci atunci cand esti relaxat complet.Aceasta a fost experienta mea azi,fiind o zi frumoasa,dar poate multe zile ca acestea nu vor mai veni,deci azi am profitat de aceasta frumoasa zi.Ieri am fost asa de jos cu sufletul,azi putin mai relaxata,si uite asa ne petrecem zilele.Una sus si zece jos.Suntem ca si vremea,soare,ploaie,senin,intuneric,si inca suntem tot aici.Draga Raveca.Sper ca esti bine sanatoasa,rosie si frumoasa,si multe cuvinte frumoase scrise primeste din partea mea.Afla despre mine ca sunt trista si vesela in acelasi timp.Stiu,stiu,e o prostie sa fi bipolar dar eu asa sunt.Numaratoarea pe iunie 22 de ziua mea,sa nu ai emotii,toti te vor primi cu bratele deschise.M-am uitat astazi la tine in oglinda si am vazut ca nu esti asa de vesela.Da,mi-a placut gropita din obrazul drept,si zambetul tau atat de  inocent,si stiu ca nu mai esti o copila,dar de multe ori lasi impresia asta.Imi pare rau ca este pentru prima oare cand iti vorbesc frumos si cand imi aduc aminte de cum esti tu cu adevarat.Te cunosc atat de bine,te inteleg,dar pana acum mi-a fost teama sa-ti vorbesc.Cine stie?Daca nu m-ai fi crezut si ai fi avut senzatia ca-mi bat joc?Tu vrei sa fii placuta si iubita de oameni asa cum esti. Si da, poate multi chiar ar face asta,daca ar avea rabdarea necesara sa te cunoasca.Insa multi nu au.Si sa nu fim ipocriti, nici tu nu ai cu majoritatea.Ai zile in care te simti singura,poate mai ales azi,cand e frumos si soare afara.Mi se pare straniu cum desi te simti asa,nu ti-ai umple golul cu orice tip de oameni,si doar cu aia pe care-i vrei tu.Uiti ca nu multi sunt ca tine si ca cei care te au sunt norocosi.Si tu esti la randul tau norocoasa.Nu multi accepta langa ei neconditionat o femeie asa dificila cum esti tu.Da,nu ai rabdare,cu totii stim asta si de cele mai multe ori,indepartezi unii oameni din lumea ta,tocmai pentru a-ti da seama daca ei vor sa fie acolo sau nu.Invata de la mine,ai grija cum ii alegi.Unii nu se vor mai intoarce niciodata,pentru ca impulsivitatea ta a dat-o in bara,iar altii exact de asta au nevoie,o zguduiala puternica.Nu mai crede in frica oamenilor,in timiditatea lor.Cei care vor sa fie langa tine,vor lupta pentru asta,intr-un mod sau altul.Imi place de tine ca esti sincera si ca ai forta necesara sa faci un om sa zambeasca.Stii cat de greu zambesc oamenii in ziua de azi?Stiu ca trebuia sa-ti spun numai lucruri de bine,dar n-am putut sa ma abtin,iarta-ma.Te rog sa nu obosesti niciodata sa incerci si sa crezi mereu in iubire,oameni si prieteni.Fara aceste ingrediente ai fi mult mai seaca.Si nu uita,eu sunt mereu,aici,langa tine,ca stiu ca nu-ti place,asa cum nu-ti plac nici despartirile,de si acum cred ca te-ai obisnuit cu ele,toata viata ta a fost un lung sir de despartiri,un lung sir de lupte unele cistigate unele pierdute,nici tu nu mai stii cite au fost,si bine faci,trecutul nu inseamna nimic,iar viitorul cine stie cat mai e.Candva,e posibil sa fi avut impresia ca ma cunosti,poate ai crezut ca stii cine sunt si ce simt,ba chiar la un moment dat te-ai crezut indreptatita sa-mi spui ca ce simt eu e bine si nu bine,in spatele unei bucurii afisate ai gasit lauda,iar atunci cand poate eu ma agatam de un fir de speranta,tu ai vazut depresie si pesimism.Ai cautat sa ma ranesti aruncand cu vorbele dupa bunul plac si nu ai tinut cont ca sufletul meu,oricat de mult aleg sa ti-l dezvalui,va ramane un mister pentru tine si uneori,chiar si pentru mine,asa dar,te-ai grabit.Mi-ai interpretat gresit gandurile,intentiile,prietenia inceteaza.Daca astazi sunt trista,tu stai fara grija,maine o sa-mi treaca. Daca vreau sa-mi strig bucuria si fericirea,o strig lumii intregi.Te astept sa stam din nou pe prispa timpului si sa ne imaginam ca pictam viata cu un fir de iarba,adormind vesnic in concluzia inconstientului meu controlat de viitor.Scrisoarea aceasta e cea pe care ar trebui ca fiecare femeie sa s-o scrie dupa o anumita varsta,eu o scriu dupa 54 de ani pentru a o reciti in urmatorii 10 ani,daca voi mai trai.Draga Raveca,ai invatat multe,mai ai inca multe de invatat,dar acum e vremea sa te pregatesti sa inveti si mai multe.Ai invatat sa fii sincera cu tine,sa te ierti,sa stii sa ai grija de sufletul tau,ai invatat sa iubesti oamenii si sa-i accepti asa cum sunt,ai invatat ca meriti sa fii iubita pentru simplul fapt ca esti femeie.Clipe dulci si parfumate iti doresc de ziua ta,zile lungi si inbelsugate iti doresc asemenea.Sanatate,fericire si cu Domnul in IUBIRE!pentru tine Raveca de ziua ta!Am citit undeva ca vem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim,avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem,avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem.Dar de cate imbratisari avem nevoie ca sa fim fericiti?Sau cate imbratisari trebuie sa oferim si cate sa primim pentru a nu ne mai simti singuri?Eu vreau sa fiu prima si sa va daruiesc,voua,tuturor prietenilor mei,cu recunostinta si mare drag,zambetul si caldura unei imbratisari pornite din suflet,in semn de multumire.Imbratisarea este absolut naturala.Este organica,dulce,fara ingredienti artificiali,nepoluanta,neostila mediului inconjurator si suta la suta hranitoare.Imbratisarea este cadoul ideal.Minunata in orice ocazie,emotionanta atunci cand o oferim,dar si cand o primim,dovedeste ca nu suntem indiferenti si este pe deplin returnabila,este practic un lucru perfect.Nu necesita baterii,nu se uzeaza,este ferita de inflatie,nu presupune rate lunare,nu poate fi furata si nu se impoziteaza,este o resursa prea putin folosita,dar are puteri magice.Cand ne deschidem inimile si bratele,ii incurajam si pe altii sa faca la fel.Sa ne gandim la oamenii din viata noastra.Exista cuvinte pe care dorim sa le rostim si sa le oferim cu caldura?Cu siguranta,da!Avem imbratisari pe care dorim sa le daruim?Fara indoiala,da?Asteptam si speram ca altcineva sa faca primul pas?Daca se intampla astfel va rog,haideti sa nu mai asteptam!Imi place sa ofer imbratisari,dar si sa primesc,dar mai ales copilasilor si celor pe care ii iubesc.E un mod foarte frumos de-ati arata dragostea pe care le-o porti si de-ai face sa inteleaga ca esti alaturi de ei,ca esti gata sa ii ajuti.Am stat si m-am gandit cat de mult a inseamnat pentru mine imbratisarea anumitor persoane in momentele dificile,de fapt joia aceasta am primit o imbratisare cand aveam cea mai mare nevoie.Nu o cunosc pe acea fata,era o asistenta,dar tot ce stiu e ca mi-a fost alaturi,si ca a fost gata sa se roage pentru mine si sa-mi dea o imbratisare.Sincera sa fiu,putine imbratisari au inseamna asa de mult ca si aceasta imbratisare.E un lucru minunat sa fii gata sa ajuti pe cei din jurul tau,chiar daca nu-i cunosti.Sa fii gata sa simti cu cei care sufera si sa le oferi atata cat poti tu.Stiu cat de mult conteaza asta.Sa stiti ca oamenii pe care ii ajutati,poate va vor uita numele,sau felul in care aratati,dar nu vor uita niciodata acel gest,acea imbratisare.O imbratisare e o forma de transmitere a caldurii de la o inima la alta,un instrument ce poate schimba dispozitia,o metoda ce da de inteles ca nu suntem singuri,ne alina depresiile,durerile,reda senzatia de protectie.Cand ne atingem,in imbratisarea afectuasa,invioram foarte mult simturile si reafirmam increderea in propriile sentimente.Adeseori nu gasim cuvintele potrivite pentru a transmite ceea ce simtim si cu o imbratisare exprimam bucuriile sufletesti.Pe langa senzatia de bine ce ne-o lasa,mai provopaca si o stimulare psihica pozitiva,atat la cel ce imbratiseaza cat si la imbratisat.Este o comuniune imensa de bine ce se transmite de la unul la altul,necesare pentru dezvoltarea personalitatii fiecarui om.Transmitand energia prin imbratisare,parca ne dublam fortele proprii.Tu ai imbratisat pe cineva astazi?Nu uita,nu pierde prilejul unei mari binefaceri.In momentele mele de tristete,nimic nu ma linisteste mai bine decat imbratisarea unor oameni dragi.Astfel,prin acest gest,simt iubirea celor din jur si ma simt in siguranta.Oricat as incerca,nu gasesc cuvintele portivite pentru a exprima ce simt,acea imbratisare este coplesitoare.Cuvintele ar fi in zadar,o imbratisare valoreaza mai mult decat o insiruire de cuvinte.Pentru unii,o imbratisare e un lucru banal,lipsit de vreo importanta,pentru mine insa e ceva special,tanjesc dupa o imbratisare,deoarece,prin acest gest simplu,dar extrem de important.Prin imbratisare se transmit anumite stari,sentimente,cum sunt.INCREDEREA,SIGURANTA,IUBIRE.Nimic nu e mai frumos decat,in momente dificile din viata de zi cu zi,cand simti ca totul s-a prabusit in jurul tau,cand nu mai ai nici o speranta,o imbratisare te readuce la viata,iti reda increderea in sine,siguranta de care ai mare nevoie si cel mai important.Azi oare de la cine voi primi o imbratisare?Domnul sa ne faca oameni ai imbratisarilor,ai suprizelor placute,aducatori de zambete si de speranta.Nu va fie frica ca veti fi tratati ca niste oameni mai ciudati,chiar de cei pe care vreti sa-i ajutati.Dumnezeu le va deschide inima si vor fi gata sa primeasca ajutorul vostru.Pentru asta aveti nevoie de multa dragoste si rabdare ca sa castigati increderea lor,dar un lucru e sigur SE VA MERITA.Orice tanar poarta in el o suferinta mai mica sau mai mare.In momentele cele mai grele,fiecare din noi avem nevoie de sprijin.Cine cauta solutii,cine cauta o persoana care sa-l sustina,e foarte aproape de a trece de momentul dificil,si mi-a oferit o imbratisare absolut gratuita,fara a fi schimbat vreun cuvant inainte de asta.Chiar daca doar virtuala!dar asta e,ne adaptam secolului!O vorba din batrani"Rufele se spala in familie"Sa incep cu ceva precizari despre ce reprezinta zicala"Rufele se spala in familie"O sa spuneti ca-i la mintea cocosului,da,e mai importanta decat bunul simt si decenta,incep prin a va spune ca expresia nu se refera nici la vreun detergent,nici la vreo masina de spalat.Ne consolam cu ideea ca numai ipocritii nu barfesc.Dar cand iti afisezi viata in toate felurile din ea cu pretentii intelectual,cred ca ceva iti vajaie prin cap.Ori nervii capului,ori ceva hormonal.Se impune musai si neaparat un control medical riguros cu tot tacamul de analize si consultatii de rigoare.Omule,priveste-te pe tine asa cum te vedem noi.Dupa care,priveste in tine.Si intreaba-te cat de jos poti sa cobori limita autorespectului.Atata timp cat ceri asta primesti.Important este sa curga viata.Sau macar sa picure.Ai fi avut scuza saraciei daca pica in capul tau.Stiu deja cate lacrimi vor curge printre aceste randuri.Ale mele se joaca deja in coltul ochilor si nici n-am inceput bine sa scriu.Ale voastre vor curge pentru ca sunteti victime ale acestui subiect.Sau pentru ca sunteti vinovati si nimeni si nimic nu va poate sterge faptele din constiinta.Ceilalti veti ofta neputinciosi.Surprinsi poate de naivitatea voastra.Cei care au citit fara sa recunoasca vorbele de mai sus ca fiind ale lor sunt putinele exceptii de la regula.Treziti-va si ajutati-i cum puteti pe cei de langa voi sa aiba o existenta normala,lipsita de violenta.Indiferent de situatie,oricine trebuie sa stie ca are dreptul de a trai in siguranta si pace in propria casa,dar si pe strada,ca nici o agresiune nu este justificabila si ca vina apartine in totalitate celui care agreseaza.Orice om are dreptul de a refuza,de a se razgandi,de a spune ce gandeste,de a se comporta natural,fara teama de a fi pedepsit sau abuzat si la fel de important,de a impartasi experientele sale pentru a se proteja pe sine si de a nu ramane in cercul vicios pentru a-si proteja agresorul.Actionand cu destula dedicatie si suflet vom avea un impact pozitiv asupra lumii,chiar daca nimeni nu ne baga in seama sau chiar combat astfel de schimbari.Va rog,va implor.Aveti grije mare de voi!Asa se intituleaza cantarea pe care a cantat-o tatal meu la acordeon"Va veni si vremea noastra,si vom merge in zarea albastra,Glorie Aleluia"azi tatal meu ar fi inplinit varsta de 79 de ani daca mai era in viata,16 Septembrie 1934,dar asa este viata,si asa va veni si vremea noastra.Am petrecut cateva zile la BISON RANCH cu fratele meu si mama mea,si ne-am uitat la niste casete de arhiva,dupa 30-20 de ani si am ascultat mai mult de o ora cum a cantat tatal meu la acordeon cantarile Sionului si cantarea aceasta pe mine m-a uns la suflet foarte mult.Am avut un timp deosebit de frumos si am memorat multe cantari si amintiri minunate din anii tineretii mele.Timpul a trecut foarte repede,dar asa va trece si vremea noastra.Vremea vine,vremea trece,toate-s vechi,si noi sunt toate,ce e rau si ce e bine,tu te intreaba si socoate,nu spera si nu ai teama,ce e val si valul trece,tu ramai la toate rece.Multe trec pe dinainte,in auz ne suna multe,cine tine toate minte,si ar sti sa le asculte?Tu asazate deoparte,regasindu-te pe tine.Cand cu zgomote desarte,vremea trece,vremea vine.Vine o vreme cand curiozitatea iti mana pasii pe carari putin umblate pe care nu te-ai fi incumetat sa te avanti vreodata.Vine o vreme cand ajungi in locuri despre care pana mai ieri nici macar nu stiai prea bine unde se situeaza pe harta.Vine o vreme cand te urnesti cu inima in piept de emotie catre zarile albastre,unde soarele isi arata cu generozitate chipul surazator si simti nevoia de o schimbare.Vine vremea nadajduind in sinea ta ca va fi bine,mai bine insa ca vei face tot ce iti va sta in putere ca sa fie bine.Si mai stii ca urarea de mai bine ascunsa in fiecare lacrima a celor dragi de care te-ai despartit cu inima grea,iti va da puterea de a privi cu incredere in viitor,la fel cum fiecare dintre lacrimile tale ascunde dorinta si speranta de a ne revedea cu bine,atunci cand va veni vremea.Dincolo de toate,mi-a spus ca trebuie sa fiu o invingatoare.Ati vazut vreodata cum arata o invingatoare?Sunt cu sutele,miile si milioanele in jurul nostru.Mame,femei,sotii,fete,fetite si oameni obisnuiti,oameni frumosi care au invatat povestea lor.As vrea ca intr-o zi sa arat ca una dintre ele,sa arat ca o mare invingatoare.Faceti abstractie de infatisarea si aspectul pur fizic.Vizualizati,patrundeti dincolo de masca celui care invinge.In ochi ii joaca sclipirea,indiferent ca umerii ii sunt drepti sau adusi,fata trista,ranjita sau vesela.In maini tine fericirea.In suflet ii dantuieste impacarea.Stie ca poate totul si ca daca nu poate acum,o sa poata mai tarziu.Maine,poimaine,peste o saptamana,intr-un colt de undeva,in felul si timpul unui cumva.Vreau sa arat asa cum nu am aratat niciodata.Imi doresc sa castig la premiul cel mare al fericirii.Vreau sa visez cat pentru doi sau inca unul sa viseze cot la cot cu mine.Vreau sa-i rad destinului in nas,si sa-i demonstrez ca daca el s-a incapatanat sa-mi refuze fericirea,eu ma incapatanez sa i-o fur cu orice pret.Si pot sa fac asta,fara sa ma rusinez si fara sa-mi plec ochii de falsa modestie.O sa fac acrobatii,iar daca lumea nu o sa-mi aplaude performantele,o sa ma multumesc pentru raspunsul din tacere.Sa sper,sa rid,sa visez.Sa traiesc.Vreau sa traiesc frumos si-mi caut cu ardoare fericirea.Acumulez experienta si informatii,bucurii,rad cu nesat de toate farsele intinse de destin,ma revolt si lupt,suspin si caut,iscodesc,ma indoiesc de tot ceea ce credeam candva si ma reasez pe valori mai solide.Evoluez intr-un ritm mai alert sau recad,dar ma ridic,zimbesc si merg mai departe.Am inaintea mea o viata intreaga si o astept cu bucurie si cu o dorinta arzatoare de a o trai.Nu-mi place sa regret nimic.Mai bine sa-mi para rau ca am facut ceva decat sa regret ca n-am facut.Toate obstacolele aruncate de Dumnezeu in viata sunt pietre de incercare,toate se transforma in experienta,toate ne modeleaza intr-un anumit fel,de modul in care noi le depasim,depinde viitorul.E ca un joc,ca un test cu raspunsuri la alegere.Eu cred ca lucrurile au exact valoarea pe care noi le-o atribuim.Fiecare alege daca ride sau plinge artunci cand o masina il stropeste din cap pina in picioare.Fiecare dintre noi are sansa de a fi un invingator,dar de cele mai multe ori noi nu credem in ea.Nu pot fi ca altii pentru ca eu nu am cunostintele lor,eu nu am pe nimeni care sa ma ajute.Astfel noi ne limitam singuri,ne impunem viata pe care o avem si de care suntem nemultumiti.Sursa nemultumirii noastre sunt problemele mici.Oamenii nu se impiedica de munti,ci de pietre.Cum trebuie sa fie un invingator?Ei isi povestesc calatoria vietii.Vorbesc despre oamenii care i-au ghidat si inspirat,evenimentele pozitive ce le intra in viata.Activitati care-i motiveaza.Teorii,abilitati dobandite de-a lungul timpului.Strategii,idei si investitii.Au grija de sanatatea lor,arata bine,mananca sanatos,pun pret pe ei si iti spun un secret,nu minte,pe fata si trupul persoanei vezi toata istoria de viata,ce a trait,cum a trait si ce sanse are in viitor.Doar priveste si cunoaste.Isi petrec timpul liber respectandu-se,rasfatandu-se,iubind,cantand,dansand in ploaie,bucurandu-se de viata,ca de aceea traieste.Invata de la fiecare,nu se cred atotstiutori,chiar daca si-ar permite sa creada ca ei au scris istoria,primesc critica fiind ceva constructiv.Sunt foarte creativi si asta fiindca sunt liberi sa gandeasca si sa se exprime.Oamenii acestea traiesc,actioneaza,pica,se ridica,dar niciodata nu se dau batuti.E mai bine sa nu te grabesti,invata incet si bine.Mergand pe linia acestui principiu,eu vreau sa ii intorc totusi un pic sensul.Pentru ca imi place sa cred ca victoriile mici sunt cele mai importante,nu cele imense.Bucuriile de zi cu zi,si nu doar cele ocazionale,bataliile castigate,si nu intregul razboi.Avem rareori socuri mari si placute,surprize la care nu ne asteptam,persoane dragi noua care au revenit deodata in vietile noastre dupa mult timp,premii castigate din senin.Da,astea sunt fericirile care ne umplu dintr-o data de o stare extrem de placuta,care ne fac sa sarim in sus de fericire.Dar nu sunt cele veritabile,care sa reziste degradarilor temporale si sufletesti.Ne plac si lucrurile mari castigate usor,le folosim si ne mandrim cu ele.Dupa o anumita perioada,sclipiciul lor se transforma intr-un strat de praf si realizezam ca nu ne ramane nimic altceva decat sa il suflam si sa oftam.Si asa revin la micile victorii,norocoase sau muncite din greu.O bijuterie,pe care ti-o doresti enorm,e singura masura,e si pe nuanta care iti place tie,e si la reducere si e pe manechin.Adica ai venit cu cateva minute inainte sa o cumpere altcineva.Un loc de parcare care iti trebuie urgent,pentru ca deja ai intarziat la doctor,un loc si aproape de cladire si care este si la umbra.Astea sunt victoriile manate de noroc.Apoi mai sunt si cele pe care ti le faci cu mana ta.Nimic nu e mai placut decat senzatia aia de satisfactie pe care o ai atunci cand ti se intampla ceva mic si frumos si stii de ce,pentru ca ai renuntat la multe alte placeri pentru ceva,pentru ca ti-ai dorit si ai sacrificat timp si efort,pentru ca meriti.Sunt micile victorii care contribuie zilnic la starea noastra generala de fericire pe care nu le bagam in seama intotdeauna,dar sesizam de fiecare data absenta lor care ne provoaca o stare de anxietate si ajungem sa avem impresia ca ceva lipseste din tabloul nostru de implinire si zambete.Sunt micile victorii ca niste pietricele care alcatuiesc tot muntele pe care il numim fericire.Daca nu ne impiedicam de ele ca sa primim aprobari ca totul e in regula si ca suntem pe drumul cel bun,parca nu stiu gustul fericirii.There are some days when i think i am going to die from an overdose of satisfaction.Azi sunt in culmea fericirii caci imi dau seama ca nimic nu ma face mai fericita decat a fi in compania unor oameni deosebiti,iar deosebirea vine din dorinta vie de a cunoaste mai profund tainele omului si ale Creatorului nostru,din modestia si deschiderea atitudinii fata de semeni,in dedicatia totala servirii semenilor cautatori si doritori de viata mai implinita.Ieri am intalnit un asemenea om si asemenea om a dorit sa ma cunoasca mai bine.Acest om minunat isi doreste sa participe la una dintre cele mai profunde metode de dezvoltare personala a vietii umane.Acest om face eforturi deosebite pentru a impartasi cator mai multi semeni despre minunata aventura ce se cheama viata atunci cand ai dorinta si credinta.Nu sunt capabila sa imi exprim sentimentele in cuvinte dar ma simt ca Alice in Tara Minunilor.Fiecare gand,emotie pe care il am capata forma cu viteza luminii.Este incredibil dar adevarat.Sunt cu gandul la tine,draga mea prietena,scriu din pasiune,dar am si un sentiment puternic de misiune.Pentru ca da,asa cum mi-am propus acum ceva timp,ma gandesc mai mult la ce mi-a fost oferit decat la ceea ce imi lipseste si da,sunt profund recunoscatoare ca Dumnezeu mi-a oferit si bune,si rele.Lucrurile bune pe care le pretuiesc,pe locul intai fiind copiii,si relele pe care am ales sa le cimentez printre amintiri ca fiind lectii importante de viata.Iti multumesc din suflet ca esti alaturi de mine.Cu cele mai bune ganduri iti urez sa ai o zi minunata alaturi de cei dragi!In fiecare zi,cei cu care ne intalnim ne spun ce este si ce nu este posibil.De la familie pana la necunoscutii din autobuz,toti suntem maestri in a judeca vietile celorlalti.Inainte de a raspunde,esti nebun,ce cauti acolo?Hai, fii realist!Eu traiesc pentru oameni,armonie,iubire si pace.Si toate devin mai reale in fiecare zi,le simt in jurul meu,in viata mea si in sufletul meu.Si faptul ca te trezesti in fiecare dimineata,ca o raza de soare iti mangaie fata,un fir de iarba creste,respira si se ofileste,zi dupa zi si noapte dupa noapte,te indrepti cu aceeasi pasi marunti spre lume in care esti imbulzit de cotidian.La fiecare pas,in fiecare moment incercam sa fim mai buni,sa tindem spre o perfectiune aparent vadita de mrejele drumului care se arata in fata ochilor nostri.Nu stim,nu putem,nu vedem dincolo de valul simplu sau,poate prea alunecos,insa dorim sa atingem posibilul.Un posibil se poate distinge prin claritate,observatie si un echilibru de orice alta forta exterioara.Atat in timpul vietii,omul va tinde catre acest echilibru sigur,astfel ca putem distinge materii cu locuri in care simturile sunt linistite,sigure si locuri in care se simte o dezintegrare permanenta a lor.Se spune ca avem raspunsurile in fata noastra,se cere foarte multa rabdare,o rabdare ce pana si viata unui om,de la un capat la altul,poate sa vada vizibil,posibilul.Leac de vrei pentru durere ce-ti loveste inima,vino la Isus acuma,starea El ti-o va schimba.Prin credinta totul e posibil prin credinta El este vizibil,prin credinta poti si tu spune da.Cand durerea te apasa,si incercarea nu te lasa,cere pacea Lui Hristos,care-ti este de folos,cand in lupta cu viata,invins striga doar plin de nadejde la Isus ce te priveste,a Lui arme sunt ceresti puse in lupte duhovnicesti bune pentru starea ta,sa obtii Victoria.Posibilitatile va entuziasmeaza si totusi,sunteti ingrijorati pentru schimbarile necesare realizarii acestor posibilitati.Cei dintre voi care citesc aceste mesaje,v-ati mutat dincolo de punctul unde schimbarile care au loc in viata voastra si in lume va sperie.Asta inseamna ca viata voastra incepand cu ziua de azi nu va mai exista frica sau chiar furie?Nu,caci ambele apartin vietii voastre,in loc sa va reduceti culorile vietii voastre,asa cum ati facut de multe ori,o parte din ce se va intampla in acest an va consta in faptul ca va veti expanda viata in toate emotiile.Bucuria va fi culoarea sau emotia care va fi in voi,frica va fi mai putin si toate vor fi posibile.In Furtuna totul e posibil!Imposibilul ia doar ceva mai mult timp.Dintre toate,omul considerat modern,cea a fiintei interioare,asa cum totul din jurul nostru se afla sub semnul dualitatii si omul se supune acelorasi principii.Suntem fiinte duale alcatuite din vizibil si invizibil.Fiinta vizibila este efemera si are un inceput,o dezvoltare si un sfarsit.De aceea,indiferent cat de bine ne merge in lumea materiala,indiferent de cat de sus am urcat,undeva adanc in noi este foarte posibil sa existe nefericire.Este nefericirea sinelui neamplinit,care se simte strivit si sufocat intr-o lume caracterizata doar de iluzii,falsitati si avantaje.O alta dilema ce apare de aici este daca omul va reusi sa faca acest drum singur sau cu ajutorul unor maini,prin puterea convingerii,ii vor naste omului decizii ce se par a fi intelepte.Niciodata sa nu te tulbure regretul,regretul poate fi considerat un inamic al simturilor slabe,ce observa doar viziunea timpului.Daca timpul ar prezenta o forma.Nimic nu se pierde,nimic nu se castiga,totul se transforma,si toate se afla in haos, iar transformarea este posibila.Trebuie doar sa crezi.Si visul sau imposibilul devine posibil.Lectia invatata a fost ca Rabdarea isi va spune glasul final in orice bariera a vietii.Totul vine de la Dumnezeu,iar prezenta Lui in viata mea se face simtita,daca nu chiar,vazuta.Am vazut posibilul si am trait vizibilul.Ziua mamei isi are originea in festivalul dedicat mamei zeilor,pe nume Rhea in Grecia Antica.Aceasta era sotia lui Cronos,zeul timpului,si mama tuturor zeilor si zeitelor din Olimp.In perioada anilor 1600,in Anglia,se celebra "Sambata mamelor" in saptamana a patra a postului Pastelui pentru a sarbatori mamele.In acea perioada majoritatea erau oameni saraci ce lucrau ca servitori pentru cei bogati,iar cu ocazia Zilei mamei,ei o celebrau in casa stapanului lor,iar mamele aveau permisiunea de a o petrece alaturi de persoanele dragi.Odata cu aparitia crestinismului,"Mama Biserica"a inlocuit treptat "Mama Zeita"majoritatea ceremoniilor ce cinsteau pe Cybele au devenit ceremonii pentru cinstirea Mariei,mama lui Iisus Hristos. Mamele reprezentau puterea spirituala ce ne-a dat nastere si ne protejeaza.Cu timpul,cele doua sarbatori s-au amestecat si au devenit una singura,numita "Ziua Mamei".Julia Ward Howe,a propus in anul 1872, pentru prima oara in Statele Unite ale Americii,sarbatoarea dedicata mamei,o zi dedicata totodata si pacii. Mai tarziu,in anul 1907,s-a inceput o campanie condusa de Ana Jarvis pentru stabilirea zilei nationale a mamei.Aceasta a reusit sa convinga Biserica din Virginia pentru a sarbatori ziua mamei in luna mai,moment in care se comemora doi ani de la moartea mamei sale.Julia era foarte atasata de mama sa,iar dupa moartea acesteia,impreuna cu sora sa au incercat sa stabileasca o zi speciala numai pentru mame.Ziua mamei era dedicata nu numai mamicilor ci si copiilor,pentru a invata sa aprecieze dragostea pentru parinti deoarece unii deseori isi neglijeaza mama.Julia era convinsa ca o zi dedicata mamei va duce la cresterea respectului fata de parinti si va uni foarte mult familiile.In urma campaniei conduse de Julia,prima zi a mamei a fost stabilita pe 10 mai 1908.Florile specifice acestei zile speciale au devenit garoafele,florile favorite ale fostei doamne Jarvis, mama Juliei.Acum,garoafele rosii reprezinta simbolul unei mame inca in viata,in timp ce o garoafa alba comemoreaza pierderea ei. In anul 1910,a avut loc prima proclamatie a Zilei Mamei,citita de guvernatorul statului Virginia.Apoi,aceasta zi a fost sarbatorita si de Oklahoma,in acelasi an,iar din acel moment,Ziua Mamei a fost celebrata in toate statele.In anul 1914,Ziua Mamei a fost proclamata ca fiind zi de sarbatoare nationala in a doua duminica din luna mai.In ziua de azi multe tari sarbatoresc ziua mamei in perioade diferite, insa Danemarca,Finlanda,Italia,Australia si Belgia aniverseaza Ziua Mamei in aceeasi zi cu cea a StatelorUnite.Chiar daca iti vine greu sa crezi,pentru copilul tau,tu este cea mai buna mama din lume.Multe mame nu au incredere in calitatile lor materne si cred ca s-ar putea descurca mult mai bine,mai ales cand copiii lor traverseaza perioade mai bizare si nu reusesc sa comunice eficient.Mama,despre mame se pot spune multe lucruri frumoase,insa pentru mine mama este cam tot ce inseamna viata,este singura persoana care ma ajutat si care ma ajuta in continuare sa razbesc in viata.Am vazut mame care nu au habar de copiii lor insa mama  mea este altfel.Mama este aceea care nu a putut minca daca a stiu ca eu nu am ce pune pe masa si care si a luat de la gura sa imi dea mie,care a renuntat la viata ei pentru ca eu sa fiu bine ,sa am totul si sa nu ma chinui in viata.Sunt multe lucrurile pe care mama le a facut pentru mine.Tot ceea ce stiu despre viata si in viata ,faptul ca sunt atat de lipsita de rautate se datoreaza tot mamei care mia explicat ca asa suntem noi si ca trebuie sa inteleg ca lumea este asa cum este si ca trebuie sa am grija .Tot mama este cea care atunci cind ne a fost rau a preferat sa si i a multe servicii,ca apoi sa plece la servici si sa vina acasa franta pentru a ma astepta cand vin,iar ca sa avem noi ce manca in momentele cand aveam cele mai grave probleme din viata noastra.Eu nu sunt nici macar un sfert din ceea ce este mama mea si asta o spun sincer,insa atunci cand vine vorba de copilul meu si eu sunt la fel ca mama si eu vreau sa fac totul pentru ca el sa fie fericit ,sa aiba totul si sa i fie bine.Este usor sa spunem cuvinte,dar este greu sa le alegem atunci cand este vorba de cea mai iubita persoana,MAMA.Nimic nu ma face mai fericita decat zambetul tau, sfatul primit de fiecare data cand ma lovesc de greutatile vietii, decat mama care ma mangaie si-mi sterge lacrimile de tristete, decat ochii in care pot vedea singura iubire neconditionata. Nimic nu ma face mai fericita decit ideea ca am o mama ca tine! Am un mare motiv sa-i multumesc Tatalui Ceresc.Nu exista cuvinte pentru a-ti explica cat de mult insemni pentru mine.Te iubesc mama mea draga.Mama,cel dintai cuvant,cel mai dulce zambet,cel mai sincer suflet,cel din urma vis.Cea mai dulce voce,cea mai grea durere,cea mai mandra floare, cea mai scumpa carte.Mama,lacrima tarzie,vesnica iubire,inger de-naltare,candela aprinsa.Candela a vietii, care nu se stinge,care lumineaza si pe veci vegheaza.O mama e iubirea insasi,e soarele pe cerul meu,e mireasma diminetii pe care mi-o doresc eu.La Multi Ani si multa fericire de ziua ta!Mama,tu,ma cunosti mai bine ca ori cine,din leagan si pina am ajuns mare,mi-ai dat povata si mai invatat de ascultare,iar eu acum vin si iti spun tu esti darul meu cel mai mare,tu esti eroul meu,si pe campul de lupta tu mi-ai fost al meu scut,ca eu sa nu sufar tu ai intrat in lupta.Acum eu vin si iti multumesc,pentru tot ca esti de cel mai mare pret,te iubesc iubita mama mea,cu drag Raveca.Mami-Stai langa mine mama,si spune-mi ce sa fac.Nu,inca nu stiu,de ce a trebuit sa fie asa.Zambesti si cat imi placi,stai langa mine mama,si spune-mi ce mai faci?Esti singurul om,ce din iubire,ma-i fi iertat de orice.Tu ma-i invatat credita,cantul si dragostea,si cand cu viata nu ma impac,stai langa mine mama si spune-mi ce sa fac?Eu in ochii tai raman pe viata,fica ta.Vezi tu mi-ai dat viata,si niciodata tu nu mi-ai cerut nimic.Dar eu sunt mare acum,si cere-mi ce vrei tu?Dar anii se cern,si peste mine,si peste viata ta.Te rog stai langa mine mama si nu ma parasi,stai langa mine mama,si vesnica sa-mi fii!Te rog,tu nu ma parasi,fii fericita si vesnica sa-mi fii!O mama este cu siguranta cea mai minunata si deosebita persoana din vietile noastre,insa tu esti cea mai,pentru ca esti a mea,mama mea.Te iubesc enorm pentru ca stii sa-mi fii de toate,pentru ca nu-mi esti doar mama imi esti si prietena mea cea mai buna.Nu mi-e teama sa-mi deschid sufletul in fata ta,nu mi-e teama sa-mi recunosc greselile,infrangerile,nu mi-e teama sa ma dezvalui in fata ta pentru ca stiu ca imi dai credit in orice situatie,chiar si atunci cand nu sunt asa cum ar trebui sa fiu.Stiu ca ma incurajezi,stiu ca ai incredere in mine ca pot,ca pot orice.Aceasta incredere m-a facut o femeie puternica pentru ca uneori era greu de dus.Imi era teama sa nu te dezamagesc.Te iubesc pentru ca avand atitea de infruntat,boli,necazuri si multe pierderi,dar cu Domnul,tu toate le-ai infruntat.Dar Dumnezeu a vrut sa fie bine,si te-a tinut alaturi de mine,si sper sa te tina ani multi,pentru ca si dupa ani si ani,voi dori sa fi tot aici cu mine.Te iubesc pentru cat de puternica stii sa fii,te iubesc pentru curajul cu care ai trait si indemnurile frumoase pe care ni le-ai dat.Te iubesc,te iubesc mama mea.Daca m-ar intreba cineva ce inseamna mama pentru mine,as sta putin pe ganduri,poate as fi confuza si nu as sti ce sa raspund pe loc,caci pentru mine ea este totul.Mamele sunt locul unde dragostea rasare din pamant,si fericirea canta in onoarea nasterii noastre.Mamele sunt soarele care straluceste pentru viata cerului nostru interior,ca sa putem sti ca suntem iubite si sa nu ne punem niciodata intrebari despre asta.Mamele sunt luna care lumineaza pamantul deasupra disperarii noastre negre,ca atunci cand suntem idurerate sa stim ca cineva ne vegheaza tot timpul.Oricare ar fi teama,durerea sau deznadejdea care umple viata,stim ca deasupra acestei furtuni avem mereu,DRAGOSTEA LOR.Nu exista dragostea ca cea a mamei,si nici o legatura mai stransa cu pamantul,decat legatura pretioasa ce vine de la Dumnezeu dintre o mama si copilul sau.O dragoste este pentru vesnicie puternica,si nu se schimba niciodata,iar cand copii au mai mare nevoie de ea,dragostea mamei straluceste.Dumnezeu le binecuvanteaza pe toate aceste mame,pentru toate lacrimile si toate durerile si pentru ceea ce au realizat special in viata.Cand zilele se apropie de sfarsit,dragostea mamei continua sa traiasca.Dragostea mamei determina modul in care ii vom iubi pe ceilalti si pe noi insine.Nu exista cer pe care il vom vedea vreodata care sa nu fie aprins de prima dragoste, adica cea dintre mama si copilul ei.Cat de mult le datoram mamelor pentru sarutul care ne-a spus cine suntem.Cel mai mare cadou,o iubire de-o viata care se intinde razand in ochii ei.Datorita mamelor lumea noastra inca mai are delicatetea fina a zambetului,si fiecare vant al parfumul imbratisarilor acestor fiinte care ne-au dat viata.De aceea,multumeste-i mamei tale caci te iubeste cu o dragoste ce nu poate fi masurata in cuvinte.Mama mea este o floare,de pe campul nesfarsit,poate fi o garoafa,crin,sau chiar un trandafir.Vesela mereu,m-ajuta cand mi-e greu si cand mi-e bine,si de asta eu,o voi iubi mereu.Chiar de ne-am certa,si ne-am supara,ea ma va ierta,si va  fi mereu Mama mea.Te iubesc o mama draga toata viata mea intreaga,cu drag pentru tine mama mea.Cine are parinti,pe pamant nu in gand,mai aude si-n somn ochii,ca am fost,ca n-am fost,ori ca suntem cuminti.Astazi imbatranind ne e dor de parinti.Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.Ce parinti?Niste oameni,acolo si ei,care stiu dureros ce e viata,sa traiesti pentru ei.Mai avem noi parinti?Mai au dansii copii?Pe pamantul de cruci,numai om sa nu fii,umiliti de nevoi si cu capul plecat,intr-un biet orasel,intr-o zare de sat,mai asteapta si-acum,semne de la stramosi.Cine are parinti,inca nu e pierdut,cine are parinti are inca trecut.Ne-au facut,ne-au crescut,ne-au adus pana aci,unde avem si noi insine ai nostri copii.Numai Dumnezeu poate judeca,fiindca numai el cunoaste principiile si stie cum a fost cu de-amanuntul,din totdeauna.Noi,oamenii,dibuim,nu stim nimic.Nu este vorba despre mine,nici decum,este vorba despre iubita mama mea.Inca din frageda ei copilarie sa ostenit in facerea binelui,a ajutat pe fratii ei,a crescut mare si si-a intemeiat o familie,apoi ne-a crescut pe noi,a luptat,a suferit,a daruit tot ce a fost mai bun din viata ei,a invatat scoala vietii,ne-a crescut copii nostrii,si acum si copii copiilor nostrii,mama,bunica si strabunica.E o femeie. Da,o femeie am zis.Pe care o iubesc si imi va fi alaturi mereu.Ea este MAMA mea.Care m-a iubit mereu si niciodata nu mi-a vrut raul,a suferit atat de mult ca si-ar fi dat viata ei pentru noi.De ce scriu asta,acum si aici?Pare putin ciudat,dar nici eu nu stiu de ce scriu.E destul ca simt ca vreau sa scriu asta.Am scris pe blog diferite lucruri care m-au durut,dar am o mare dorinta sa scriu cine a fost mama mea?Dar nu am scris niciodata despre fiinta care mi-a dat viata si s-a chinuit timp de multi ani ca sa fiu sanatoasa si sa fiu in siguranta,a plans nopti si zile la rand sa ne dea sfaturi si povata.Nu vreau nimic,nu vreau o alta mama.O iubesc pe mama mea asa cum este si daca ea nu ar fi fost pana acum eu nu as fi ajuns aici.O compar pe mama mea cu alte femei si niciuna nu este ca ea.E simpla si modesta,dar si credincioasa.Daca mi-ar cere cineva sa aleg un model de viata,mama mea ar fi exemplul,ce as putea sa il dau.E puternica.O femeie atat de puternica,nu stiu cum reuseste.O admir mult.Poate nu o apreciez si uneori aleg alte lucruri inafara de a o ajuta si ma tot intreb?cum mai poate face fata?la aproape 80 de ani,asa cum este cu sanatatea subreda,lucreaza prin casa si le face pe toate,de dimineata pana seara,le aduna si ne indruma,dar ea tot ma iubeste.Indiferent de ce as face,m-ar ierta.Cat de mult ai aprecia o mama pentru eforturile,grija si iubirea ce ti-o poarta nu e de ajuns,din punctul meu de vedere.Ea a fost alaturi de mine in cele mai grele si dificile zile din viata mea,m-a indrumat si incurajat sa merg inainte cu viata,ca nu sunt eu singura care sufera pe acest pamant.Ea a fost pentru mine,modelul de viata,cand am zis,atat si nu mai pot,ea mi-a spus ca inca se mai poate.Mergi inainte,nu dispera,cand greul te apasa,fi rabdatoare in chinuri,caci Domnul nu te lasa.Stau,ma gandesc,si analizez aceste 4 litere din cuvantul MAMA.Poate pentru unii nu inseamna nimic,e doar un cuvat,doar un fel de alintare ca sa nu o strigi pe mama ta pe nume.Dar pentru mine nu e asa.Nu am cuvinte de lauda pentru iubita mea mama.Cu ce voi putea eu rasplati,toate binefacerile ei?cu iubirea si respectul pe care il am eu pentru mama mea.Ma rog Domnului sa ii dea sanatate si putere,pe tot drumul vietii ei,si biruinta in incercarea ceea mai grea.Cate zile va mai avea,sa fiu linga ea si sa impartasim impreuna biruintele si necazurile.O,mama,mama mea,te iubesc si mult as vrea,sa traim pana in cea zi cand Domnul ne va chema acasa,si apoi cu El vom sta la masa.Ma bucur ca o am langa mine,si vreau sa fie sanatoasa si fericita.Sunt o persoana foarte norocoasa ca am o astfel de mama,buna si gingasa,si milioanele nu ar fi sa o pot valora.E foarte important,cand vii acasa,sa vezi ca nu esti singura pe lume,ca nu e pustiu in jur.Pentru mine familia inseamna mult,nici nu pot descrie in cuvinte,si da,acestea sunt sentimentele mele cele mai sincere,ce le port eu aici in inima mea pentru mama mea.Cunosc persoane care nu au avut vreodata parte de grija si iubirea unei mame sau a unei familii.Acele persoane se simt singure.As vrea sa le ajut.Le ofer din iubirea mea,dar nu e ca o iubire primita de la mama ta.Poate ca ei nu au simtit niciodata mangaierea si alinarea unei mame.Tocmai de asta noi trebuie sa apreciem ce avem,pentru ca nu stii cand nu o so mai ai.Daca doresti sa ai un impact real asupra comportamentului copiilor tai,cea mai rapida cale este motivarea pozitiva,INCURAJAREA.Pentru a intari relatia dintre mama si copii,iubirea este raspunsul cheie.Atasamentul,legatura care ne leaga de copiii nostrii e construit din elemente ce nu s-au putut crea in laborator,dragoste,daruire,timp,intelegere,acceptare,acestea sunt doar cateva exemple.S-ar putea spune ca e cea mai iubita fiinta de pe planeta si omul care ar face orice pentru copilul sau.Mama e cea care ne poarta in trupu-i firav,9 luni de zile,cea care varsa multe lacrimi fara ca noi sa stim,atunci cand ne este greu in viata,cea care ne da speranta sa mergem mai departe.O mama indura foarte multe pentru copilul ei,mai ales cand copilul sufera anumite deficiente fizice sau psihice.Mama e cea careia trebuie sa-i multumim ca nu a plecat capul jos si nu a cedat presiunilor,atunci cand doctorii i-au spus ca nu mai este nimic de facut pentru copilul ei,si ca ar trebui sa-l abandoneze pentru ca va fi greu.E adevarata dovada de curaj,sa poti trece peste prejudecati,si sa invingi.O mama devine mai puternica cand iubeste cu adevarat si crede-n speranta ce-o poarta-n gand zi de zi.Ea e cea care ne invata sa credem in puterea noastra de a exista.Ne cearta cand vrem sa renutam,alunga tristetea si sterge lacrimile de pe obrajii nostri.Ce dulce e momentul cand,dupa o interventie,deschizi ochii si vezi cum langa patul tau sta mama zambitoare.Nu o uitati pe mama,chiar de n-a fost langa voi,chiar de nu mai credeti ca nu mai aveti nevoie de ea,stati laga ea pana la sfarsitul vietii.Mama pentru mine este raza de soare,este steaua care va veghea mereu pe cer,in cautarea unui nou apus de soare,este raza de soare ce rasare zilnic pe aleea vietii, presarata cu salcii cu petale trandafirii,de necazuri dar pe care mama le rupe cu arma optimismului,ii rasfrange tepii trandafirilor din calea ei,cu ajutorul perseverentei si ajunge sa persiste cu ajtuorul dragostei.Mama este ceea ce unii o numesc perfectiune,mama este ceea ce unii ii zic dreptate,mama este ceea ce unii ii zic caldura,mama este ceea ce toti o numesc MAMA.Nici nu stiu cum sa incep.Nu gasesc cuvintele potrivite pentru a-ti multumi pentru tot.Ti-as spune ca te iubesc,insa stii deja.Ti-as spune ca esti tot ce am mai bun,insa cuvintele sunt de prisos pentru ca tu stii asta.Stiu,cateodata te-am suparat,insa nu a fost cu intentie,stiu ca nu te-am ascultat mereu insa sper sa imi fie iertate toate.Stiu,cateodata,nu am fost fiica care ti-ai dorit-o,poate ca am fost prea rebela sau prea nelinistita,insa sunt aici pentru a te iubi neconditionat pentru ca numai tu mi-ai stiut necazurile si fericirile,numai tu m-ai ferit de tot ce e mai rau si mi-ai oferit tot ce e mai bun.Mi-ai oferit trup din trupul tau,ore din viata ta si cel mai important lucru este ca mi-ai oferit dragostea ta.Poate ca multi ar vrea sa fie in locul meu acum,insa nu te-as schimba pentru nimic in lume.Doar tu poti sa stii cat de greu mi-ar fi fost fara tine,fara sa-ti aud cantecul de leagan,fara sa ma bucur de mangaierile tale,fara sa-ti vad chipul tau frumos.Stii ca numai impreuna putem trece peste tot si numai impreuna vom fi fericite.Stii ca nu as putea trai departe de tine,deoarece tu esti cea care ma alimenteaza in fiecare zi cu energie si cu pofta de viata.Esti centrul universului meu si fara tine nimic nu ar mai avea rost si nu imi ramane decat sa iti multumesc pentru ceea ce esti,si pentru ceea ce faci pentru mine.Te iubesc pentru ca existi,te iubesc pentru ca esti mereu aici pentru mine,te iubesc pentru ce esti,pentru ca mi-ai dat viata,pentru ca m-ai acceptat asa cum sunt,cu calitati si defecte,si nu ai incercat sa ma schimbi.O mama mea.Din miile de mame de pe acest pamint,tu esti cea mai gingasa si mai frumoasa.Pentru mine tu esti totul,si nimic pe acest pamint,nu imi apartine mie,dar tu esti mama mea.Si totul ti se datoreste doar numai tie.Am o iubita mama,si cat eu voi trai pe acest pamint,vreau s-o iubesc,sa o ascult,caci ea mi-a dat povata.Si eu traiesc pentru-ca ea se roaga pentru mine,de aceea vin si-i multumesc,caci ea mi-a dat viata.Mama tu ai fost mereu,stilp puternic de ancorare,si mi-ai aratat la greu dragostea nespus de mare.De la leaganul micut pina la primii pasii,de la plinsul din patut pina am ajuns eu mare.Ochii tai blinzi si milosi m-au vegheat fara incetare,ochii de mama si milosii tu esti cea mai mare binecuvintare.Nu e timp mai minunat ca in vremea coplilariei,linga mama alintat,tu esti darul minunat ce Domnul mi la dat.Astazi mama iti aduc flori si lacrimi de iubire,pentru tot ce ai facut,cu adinca multumire.Mama draga,mama mea,soare blind al diminetii,linga noi sa fi am vrea,pina la sfirsitul vietii.Iar de-o fi candva sa pleci,sus in cer in vesnicie,amintirea ti-o pastram,mama draga cu iubire pe vecie.Nu va alarmati,ma doare,dar asa e viata,si pe aici trebuie sa trec,dureri,dar le-am incercat pe toate,poate nu pe toate,aproape toate,operatie,phizical terapy,electronice,naturale,masaje,saltea buna,se zice ca sunt dependenta de medicamente,nu sunt deloc,bai termale,numai eu stiu cate nu am mai incercat,nu nu e problema aici ca stau prea mult pe scaun la computer,pe zi poate o jumate sau o ora.Dar de dureri tot nu scap.Rugaciuni si mijlociri,unsa cu tot undelemnul,mi-a facut bine,cu ulei de masline,pielea imi este sanatoasa.Dar asa este viata.Pe unii intr-un fel si pe mine intr-un alt fel.Jos cu durerile,la pamant cu ele,sa nu mai vina pe la mine.Stau dreapta,cu coloana intinsa la maxim,ochii bulucati cat cepele,tragi aer in piept si in mintea ta se deruleaza scenariul.In cateva fractiuni de secunda ti-ai spus ce aveai de spus,dar ceva parca tot a ramas nerostit.Te intorci,teleghidat ca un robot,suspini printre dinti si o iei din loc.Atunci iti este atat de clar,asa ca lumina zilei,uneori esti asa cum crezi.Chiar nu conteaza despre ce era vorba,e o chestie importanta si o durere.Si acum din nou stau dreapta,cu coloana intinsa la maxim,dar cu ochii-n patru,ca nu ma mai tine spatele.Nu e nimic grav,doar ca am mai pierdut ceva azi,un timp si o durere.Durerea de spate este una dintre cele mai frecvente afectiuni ale zonei lombare care,potrivit studiilor de specialitate,afecteaza aproximativ 7 din 10 persoane din populatia tarilor occidentale.Mai mult,printre doctori circula anecdota potrivit careia,spatele ar fi inceput sa dea semne de nemultumire cand s-au inventat scaunele de birou.Din fericire,nu toate durerile de spate reprezinta o amenintare demna de luat in seama.Cea mai frecventa forma de disconfort in zona lombara este resimtita in partea inferioara a spatelui.Explicatia este simpla,acest nivel este cel mai solicitat atunci cand ridicam ceva sau cand petrecem ore indelungate pe scaun ca sa nu mai vorbim de diversele accidente care pot interveni in aceasta zona.De obicei,acest banal disconfort trece destul de repede,putand persista de la cateva zile la cateva saptamani,sau o viata.Problemele adevarate incep cand durerile revin sau,mai grav,ele se cronicizeaza devenind un necaz cotidian.Cum o nenorocire nu vine niciodata singura,starea de disconfort se poate resimti,in unele cazuri,la nivelul soldurilor sau al picioarelor.Daca aceste simptome se repeta de cateva luni,nu mai sta pe ganduri si cere sfatul medicului de familie care te va indrepta catre un specialist.Cauzele acestui neajuns pot fi multiple,leziuni la nivelul spatelui,o iritarea a unui muschi, nerv sau o leziune osoasa,tensiunea musculara,spasmele musculare.Un motiv in plus pentru care trebuie sa te adresezi specialistului consta in faptul ca aceste dureri pot fi martorele unor afectiuni complexe precum hernia de disc,uzura discului intervertebral care preseaza pe nervii coloanei vertebrale,artrita,boala degenerativa care afecteza discurile sau articulatiile dintre vertebre,lumbago,intinderea muschilor peste capacitatea maxima sau chiar afectiuni ale organelor interne.Printre cei mai de temut dusmani ai spatelului se numara pozitia incorecta la locul de munca,saltele de pat inadecvate,prea moi,statul in picioare in exces,sofatul pe perioade lungi,miscarile efectuate incorect in timpul ridicarii,impingerii sau tragerii de greutati,si nu in ultimul rand cresterea in greutate.Atunci cand avem kilogramele in plus,muschii spatelului sunt cei mai solicitati.Indiferent de cauza care o provoaca durerea de spate,reuseste sa-i scoata de pe traseu pana si pe cei mai rezistenti atleti.Si nu e de glumit cu ea,caci poate fi semnul unor afectiuni foarte grave.E o problema mecanica,stiuta in lumea medicala ca prolaps de disc intervertebral.Cand inelul din jurul unui disc dintre vertebre se uzeaza,face loc continutului sa iasa,impingand nervii canalului maduvei spinarii.Asa se face ca durerea apare exact in partea opusa herniei sau se extinde pe picior,spre genunchi sau la degete.Numai specialistul poate stabili cauza exacta si metoda adecvata de tratament.Si ai grija sa respecti urmatoarele reguli,pastreaza mereu spatele drept,mai ales in mers,nu dormi pe perne inalte si daca poti,evita statul in picioare,dar si sederea prelungita pe scaun,la volan,ai grija ca scaunul sa fie reglat asa incat genunchii sa fie la un nivel mai inalt decat soldurile,nu cara greutati si invata sa ridici obiecte prin genuflexiune,nu prin aplecare,fereste-te sa tragi sau sa impingi greutati,sa iei obiecte de la inaitime,sau sa te intorci brusc,la cumparaturi,ai grija sa-ti repartizezi greutati egale in ambele maini.Chiar daca nu ne putem impotrivi efectelor trecerii timpului,putem preveni diferite afectiuni ale spatelui doar prin schimbarea unor obiceiuri zilnice proaste.Durerea in zona mijlocului este una dintre cele mai comune afectiuni,fiind intalnita atat la persoanele tinere cat si la cele mai in varsta.Si auuuuuuuuuu,va las cu bine.Toate sunt bine,oasele,inca ma mai sustine.E destul de dificil sa observi din tren cum se misca lumea.Cam totul este previzibil si comun.Uneori se mai schimba peisajul dar cadenta este aceiasi iar tovarasii de compartiment atipesc inevitabil cu gazetele in maini.Doar atunci cand se apropie vreo statie,parca mai revii la viata.Desi acest moment al opririi este scurt totusi e neobisnuit de interesant.Gandindu-ma la trenul vietii in ce directie a mers si unde mi-a fost dat sa cobor,pe aripi de vant in zbor in iubiri si suparari,in mangaieri si framantari in liniste si furtuna,am incercat sa adun ce a fost mai bun.Am coborat in mijlocul furtunii,am cautat soarele sa il aduc.Un tren pleca,altul vine,si nu am reusit sa urc si am ramas in furtuna ca pe altii sa-i ajut sa prinda trenul ce duce spre lumina.Acum il astept sa vina iar,si stiu ca intr-o zi el va veni si o sa ma sui in trenul vietii mele sa pot fi fericita cu Domnul meu Isus.Toti avem drumul nostru in viata si trebuie sa pasim pe el,o zi mai frumoasa,alta cu ceata,fac parte din viata de zi cu zi.Atunci cand ne nastem si urcam in tren,intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre,parintii nostri.E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra.Acestea sunt fratii nostri,prietenii nostri si acei oameni minunati pe care ii iubim.Unele dintre aceste persoane care urca in tren,privesc calatoria ca o plimbare scurta.Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei.Si mai exista si altii in tren,care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul celor care au nevoie de el.Ne mira faptul ca unii pasageri pe care ii iubim cel mai mult,se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.Din pacate,uneori nu ne putem aseza langa ei,deoarece locul de langa ei este deja ocupat.Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi,si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei.Sa ne aducem aminte,ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care are nevoie de intelegerea noastra.Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobori definitiv din tren si nici cand vor cobori cei ce calatoresc alaturi de noi,nici macar cel care sta pe locul de langa noi.Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei,va fi dureroasa.Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie.Dar am speranta ca o data va veni gara centrala,si ca am sa-i vad sosind,cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand au urcat in tren.Urcam si coboram des,exista accidente,surprize placute la unele stasii si tristete adanca la altele.Dragi prieteni,noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala.Sa incercam sa lasam dupa noi,cand coboram,un loc gol care lasa doar amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe.Celor care sunt parte a trenului meu,le doresc Calatorie placuta!Iata ca se duce anul 2013.Se duc zilele,saptamanile,si lunile se scurg atat de repede,iar noi ne ducem odata cu anii.Toate zilele noastre pier de urgia Ta,vedem cum ni se duc anii ca un sunet.Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani,iar pentru cei mai tari,la optzeci de ani,si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere,caci trece iute,si noi zburam.Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta,asa cum se cuvine sa se teama de Tine?Invata-ne sa ne numaram bine zilele,cati ani au trecut si mereu repetam.In fiecare zi,cu fiecare ocazie sau eveniment ce-l traim,El ne invata sa ne numaram bine zilele.Ziua de maine nu este a noastra,cum vom sti ce va aduce anul 2014 daca nici nu suntem siguri de ziua de maine pentru noi.Doamne,spune-mi care este sfarsitul vietii mele,care este masura zilelor mele,ca sa stiu cat de trecator sunt.Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana,si viata mea este ca o nimica inaintea Ta.Da,orice om este doar o suflare,oricat de bine s-ar tine.Zilele mele sunt ca un lat de mana,viata ca o nimica inaintea lui Dumnezeu,orice om este doar o suflare.Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta!Cand credeam ca eram parasiti si nu mai aveam pe nimeni in jurul nostru,Tu Doamne erai langa noi,erai Prietenul nostru cel mai bun.Un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi.Ramai cu noi,caci este spre seara,si ziua aproape a trecut.De fiecare data la trecerea dintre ani,ma intreb,oare cat a mai ramas?Nu faceam in tinerete,dar acum ma simt obligata sa-mi pun aceasta intrebare si nu numai la trecerea dintre ani,ci in fiecare dimineata si seara.Imi vine in gand imaginea unei clepsidre.Ma gandesc ca ne-ar fi de mare folos fiecaruia dintre noi sa avem o astfel de clepsidra,care sa masoare timpul vietii.Clepsidra vietii ne-ar face mai intelepti,dar nu o avem.Avem o rugaciune pe care a facut-o altadata inteleptul om al lui Dumnezeu,Moise,care a zis.Invata-ne sa ne numaram bine zilele,ca sa capatam o inima inteleapta.Cine invata sa-si traiasca timpul cu Dumnezeu,va putea sa traiasca si vesnicia cu El.E ciudat cum cineva iti poate fura gandul,desi nu-l detine,se foloseste de el,fara teama ca ar putea sa fie vreodata tras la raspundere.Cu gandul la gandul tau,un gand intr-un suflet de ganduri infinite.Sunt traficanta de ganduri bune,soptesc ganduri,te imbratisez cu ganduri,te mangai si te sarut cu ganduri,iar apoi te las sa-ti doresti ganduri.Am diploma de ganditoare,iar gandul meu preferat este spre orice destinatie.Unul dintre cele mai frumoase lucruri care se intampla cu noi de sarbatori este intoarcerea la valori.Incercarile sunt probe dificile prin care trebuie sa trecem,ele sunt binecuvantari.Si spun asta incercand sa privesc lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu.El este in permanenta in control si nu va ingadui niciodata incercari cu scopul de a ne face rau,ce vrea Dumnezeu sa faca este sa ne aduca mai aproape de El si sa ne modeleze pentru a ne asemana tot mai mult cu El.Sa intelegem ca toata viata noastra este o lupta.Sa ne gandim daca in anul ce a trecut am purtat lupta noastra cu responsabilitate si curaj.Sa-L rugam sa ne dea putere in anul 2014 sa luptam fiecare lupta noastra cu incredere.Iar acolo unde singuri nu izbandim sa-L rugam pe El sa intervina ca sa biruim.La cumpana dintre ani,va propun sa privim inapoi cu iertare,inainte cu speranta,in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta.Noul an se apropie cu pasi repezi,sa ne gandim la mesajele pe care le vom trimite celor dragi la cumpana dintre ani.Treci peste ce-a fost,crede cu adevarat in tine.Anul Nou e o carte deschisa cu retetele succesului,alege ce se potriveste si porneste la drum cu incredere.La multi ani cu sanatate,Domnul sa va dea de toate,un strop de fericire,unul de iubire,unul de noroc,si toate la un loc.Fie ca Anul Nou sa-ti aduca mai multe zambete decat impotriviri,mai multe reusite decat infrangeri si mai multe impliniri.La cumpana dintre ani,cand gandurile noastre,ale tuturor,se indreapta cu speranta si sa-l intampinam cu incredere si bucurie.Sa inaltam un gand de multumire catre Bunul Dumnezeu,care ne-a avut in grija si ocrotirea Sa in tot anul care a trecut.Pentru toate cele ce am primit in acest timp,bune sau mai putin bune,sa-i fim recunoscatori.Pentru toate ce am gresit,sa-i cerem iertare.Sa fagaduim Domnului ca ne vom stradui sa fim mai buni,mai oameni,mai crestini.Dumnezeu sa ne aiba in paza Sa,si sa reverse peste noi binecuvantarea Sa!A mai trecut un an.Sa-ti amintesti cu placere de toate implinirile,de toate clipele frumoase si cu incredere de tot ce nu ai reusit.Fii mandra ca ai ramas acelasi suflet cald.In aceste cateva ore cand pasim din anul ce a trecut in cel ce vine,va doresc ceea ce majoritatea dintre noi nu au,si sa fiti fericiti.Sa va ganditi la cei dragi,sa aveti timp sa va bucurati de fiecare zi,de fiecare ceas.Priviti anul care a trecut cu sufletul unul om intelept si noul an cu ochi limpezi de copil reflectand uimirea si credinta.Daca viata iti da lamai,fa limonada.Si e cel mai bun sfat pe care il poti primi cand lucrurile din jur devin apasatoare.Insa,putini oameni mai au taria de a privi lucrurile dintr-o perspectiva atat de optimista.Lectiile de viata le primesti daca ai bunavointa de a-l intelege pe cel de langa tine.De multe ori,suntem prea grabiti si mult prea preocupati de ale noastre ca sa observam gesturile si sa ascultam cuvintele oamenilor din viata noastra.Dar putem invata ce este respectul.Eu am invatat ca este nevoie de determinare ca sa poti trece peste orice obstacol ce se iveste in cale.Imi doresc o lume mai buna,mai sincera,cu bun simt si optimista.Stiu ca nu voi putea schimba lumea intreaga.Cerul e limita!Aho,aho,am venit din nou la voi.O zi trece,alta vine,si eu nu m-am simtit asa de bine.M-am simtit ca am mai inbatranit.Am intrat in noul an 2014,si iata-ne din nou,de amintirii,de mine si tine,si a mai trecut un an,asa cum se cuvine,cu putin mai bine,dar miine va fi cu mult mai bine.A mai trecut un an cu mine si cu tine,si cati crestini ne-au parasit,sau dus in vesnicie.Asa trec anii,an de an,se duc si lasa multi in prag,pe unii morti,altii orfani,si pe bogati si pe sarmani si tot ce afla in cale.In anul acesta poate treci si tu,ori eu,iubite frate,vezi zilele cum le petreci ca vei fi intrebat de toate,si ce folos de ai cistigat aicea lumea toata,daca sufletul lai murdarit si l-ai patat de toate.A mai trecut un an,a fost si soare a fost si nori,a fost si vint a fost si ploi dar Tu ai fost la carma,si a mai trecut un an din viata.Daca am fost mai buni sau mai rai nu mai conteaza.Important este ce vom face in anul care vine.Vom fi mai fericiti,mai linistiti,mai impacati cu noi insine.Dar ceea ce tine de noi este ca trebuie sa pasim increzatori in vremuri mai bune,chiar daca la usa bate criza.Si ce daca,noi sa fim sanatosi si cu Domnul inainte.Si uite asa a mai trecut un an din viata fiecaruia,care nu se mai intoarce,dar ne lasa amintiri cu care vom trai de acum incolo.A mai trecut un an din viata mea tumultuoasa,lasind in urma amintiri putin prea frumose,auzul si vederea ma cam lasa si viata este tot mai dureroasa,si inima greu de inteleasa.Acum ca roata timpului a mai tesut inca un an,iar cristalele fulgilor de nea intregesc frumusetea sarbatorilor,sa ne bucuram alaturi de cei dragi noua,de minunea vietii,de darurile  ce le primim si sa asteptam increzatori clipele viitorului.Sufletul tau sa vibreze in armonie si pace,iubirea sa te primeasca in bratele-i pline de caldura si duiosie,iar fericirea sa te urmeze oriunde.Sa-ti amintesti cu placere de toate implinirile,de toate clipele frumoase si cu incredere de tot ce ai reusit.Eu iti doresc ca Noul An sa iti aduca in dar indeplinirea tuturor viselor,si sa ai puterea de a le face fata atunci cand se vor implini.Sa ai parte de tot ce e mai bun in viata.Frumusetea iernii cu albul fulgilor de nea presarati peste gandurile noastre,cu dulcele ecou al colindelor,cu imaginea in suflet a celor dragi,ne va petrece intr-un nou an impliniti,iubiti si fericiti.Perioada de mare bucurie pe care o traim,aduce intotdeauna cu ea si o umbra de tristete si de nostalgie pentru frumusetea vremurilor care au trecut,pentru omul din noi cu care am uitat sa ne conectam,pentru parintii nostri care poate nu mai sunt sau sunt deja batrani,pentru lucrurile pe care am fi vrut sa le facem in trecut si nu am avut curaj,pentru iubirea pe care am fi vrut sa o daruim si nu am putut.Ce frumos ar fi sa ne uitam si la aceasta parte trista din noi si sa o lasam si pe ea sa primeasca din binecuvantarile acestei perioade.Cand din cer curge neaua minunata si cumpana de ani trece cu pasi repezi,incepi sa iti etalezi visele in cartea nescrisa a sperantelor.Iti urez sa ai sarbatorile minunate si pline de lumina.La multi ani!2014 este aici sa-si deschida primele file albe,necunoscute.Va doresc multa sanatate,bucurii si impliniri!DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE!Suntem noi muritori,atunci cand apreciem mai putin viata,mai putin spre deloc si nu o vedem ca pe o minune.Cand nu o simtim ca pe un miracol.Dar o lasam sa treaca pe langa noi.Suntem muritori atunci cand ne lipseste zambetul,cand zi de zi,oricand,oricum si oriunde noi suntem imbufnati.Atunci cand lipseste aprecierea si recunostinta pentru tot ce avem,ceea ce traim sau obtinem de la viata.Suntem noi muritori atunci cand traim viata cu ingrijorare,teama si groaza de viitor.Atunci in loc sa multumim,ne intrebam intotdeauna de ce mi se intampla mie mereu?Suntem muritori,si murim in fiecare zi in interiorul nostru atunci cand luptam pentru exterior,fara sa ne acordam atentie noua si sufletului.Suntem muritori atunci cand judecam,cand suntem invidiosi pe cei din jur,cand pastram in suflet resentimente.Suntem nemuritori,daca ne traim viata frumos,in momentul prezent.Suntem nemuritori intr-o calatorie continua,ce nu se incheie niciodata.Ramanem nemuritori prin cine am fost,ce-am facut,ce-am gandit si ce am simtit.Suntem nemuritori prin sufletul nostru,prin tot ce este si are in centru sau propriul suflet si inima.Suntem exact ceea ce daruim,ceea ce gandim,ceea ce simtim.Eu sunt un om,sunt doar un om,sa pot sa cred,ce pot a fi,sa sper mai mult,in orice zi.Eu cred ca scopul meu in viata este,sa aduc bucurii oamenilor,si ma straduiesc din rasputeri.Nu sunt lucruri mari,sunt mici bucurii care stranse intr-un manunchi,valoreaza enorm.Imi place sa iubesc viata,am sa lupt pentru a ramane tare ca o stanca in incercarile ei dureroase,si am sa lupt pentru frumusetea pe care destinul mi-o ofera.Viata iti face fel de feste,te provoaca dar este ca un educator formidabil.Daca  in viata nu faci nimic,si dai vina pe destin,nu mai poti lupta cu viata,si nu vrei sa inveti nimic de la ea.Se spune ca destinul ni-l  faurim fiecare dintre noi,farmecul vietii consta in faptul ca nu stim ce ne asteapta in clipa urmatoare,totul se poate schimba,desi ne place sa traim cu ideea ca detinem controlul.Ai fost si esti doar om,cu greseli si cu pacate,dar om.Iar cine poate sti ce-i in adanc?Doar tu si clipa ce-a trecut!Ci cu un singur rost,ca tu sa fii mai presus de toate,om!Este foarte bine ca esti un om cu picioarele pe pamant,dar nu uita ca trebuie sa le mai si misti!Este vreun lucru de care te temi in aceasta viata?Sentimentul fricii a aparut ca o urmare imediata a pacatului si a instrainarii de Dumnezeu.Fiecare om are propriile lui temeri.Vezi in jur oameni echilibrati si senini care nu par a fi cuprinsi de sentimentul de teama.Cu toate acestea,in strafundul inimii lor teama roade ca un cancer,putin cate putin,pana cand,intr-o zi afli cu stupoare ca acel om a hotarat sa-si puna capat zilelor.Teama este una din bolile cronice ale omenirii,o adevarata pandemie care a cuprins societatea omeneasca.Daca dorim remediul cel mai eficient impotriva fricii,atunci el trebuie cautat in singura farmacie autorizata de Marele nostru Medic,Biblia.Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea,binecuvantarea si blestemul.Alege viata,ca sa traiesti tu si samanta ta.Deuteronom 30,19 Dumnezeu ne invita sa ne invingem teama,luandu-L pe El drept Tovaras de drum.Nu fugi de Dumnezeu cand te simti vinovat.Nu repeta la nesfarsit greseala primilor nostri parinti.Oricat te-ai teme de dreptatea si pedepsele Lui,adu-ti aminte ca traim intr-un timp de har.Pentru ca tu si cu mine,sa ne eliberam de frica si sa traim o viata noua.Dumnezeu nu ne-a promis ca vom fi scutiti de suferinta.Cuvintele psalmistului,Eu,ca si alte mii si mii de oameni,plini de temeri de tot felul,le-am trait din plin in anumite momente de viata.Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic,zice despre Domnul,El este locul meu de scapare si cetatuia mea,Dumnezeul meu in care ma incred.Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii,nici de sageata,care zboara ziua.O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta,dar de tine nu se va apropia,caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale.Psalmul 91 Privind spre viitorul omenirii,unii se indoiesc,unii cred,unii mint,inseala si apoi realizeaza ceea ce simt.Sunt doar un om ce nu poate sa ti spuna,ca in inima lui e doar furtuna,vantul bate dar nu pot sa ma opresc din drum.Am decis ca ar fi bine sa fac ceva,care sa ma cladeasca.Am stat si m-am gandit la scopul profund al cladirii launtrice,acel urcus care te inalta in cunoastere si te face sa te simti castigat.Asadar,au fost multe momente demne,dar eu ma voi opri la unul singur care m-a miscat adanc.In urma unei victorii obtinute,un om care ii tinea deasupra capului cununa de lauri,semnul desavarsit al gloriei sale,avand un nivel social mult sub statutul comandantului,ii soptea in mod continuu la ureche,"Nu uita ca esti doar un om."Esti muritor."Nu uita ca nu esti stapan pe viata ta,si nu uita ca ceea ce ai facut,n-ai facut prin puterile tale.Nu uita ca gloria n-ai fi avut-o fara Divina Forta conducatoare,nu uita ca nu esti in masura sa decizi daca ceea ce ai azi,vei avea si maine.Prea des ne rezumam la a fi multumiti cu noi insine,si prea des uitam ca suntem oameni.Fiinte atat de firave,atat de usor de dezamagit.Oare cat de mult putem cumpara prin fapte?Ma intreb daca nemurirea ar putea veni ca premiu in urma a ceea ce facem aici.Si ma intreb daca merita.Daca merita sa fiu muritor.Daca merita sa fiu om.Poate ca e prea mult daca imi spun ca nimic pe acest pamant n-ar putea echivala cu sansa de a fi trecatori.Asa,ne putem da seama ca nu am fost inzestrati cu implinirea faptelor mici sau mari spre slava nostra.Nu uita ca maine nu e o promisiune,ci o sansa.O sansa pentru a ne intoarce la Cel care ne iubeste asa cum suntem.La Cel care poate transforma firea noastra muritoare intr-una vesnica,nepieritoare.Sa nu trecem prin viata fara sa traim.Sa nu uitam ca toate au fost puse aici pentru noi,si doar de noi depinde sensul pe care il atribuim vietilor noastre.Sa nu uitam ca suntem oameni,suntem muritori.Indiferent daca merita sau nu,viata pe care am primit-o este un dar,si asa va ramane.Lasand la o parte toate dezamgirile si esecurile pe care le putem aduna de-a lungul unei vieti de om,trebuie sa stim sa ne traim viata daruind-o.Intr-adevar,trebuie sa ne reamintim in fiecare zi a vietii acest unic adevar.Chiar daca nu se cunosc cu exactitate cuvintele pe care sclavul le folosea,"Respice te,hominem te memento"Priveste in spatele tau,aminteste-ti ca esti doar un om,si "Memento mori" aminteste-ti ca esti muritor!Muritori suntem si o stim bine!Si totusi suntem muritori de rand.Sunt o persoana normala cu calitati si cu defecte,doar Dumnezeu este perfect,noi muritori suntem,mai mult sau mai putin perfecti!Omul,daca nu se va impaca cu Hristos,nu va reusi sa depaseasca nici greutatile acestea,si nici sa biruie moartea.Paseste incet,sa nu destepti tacerea,coboara incet ca intr-un cavou pustiu,si-ascunde-ti bucuria ori durerea.Caci pe suflet,orsicum o clipa-a fost stapan.Paseste incet,nu tulbura nici praful de pe drum.Un clopot e un suflet,sa nu-l atinga,sa nu se redestepte un regret acum.Cand izbutise sa invinga,si gandurile vechi sa le-adune, lasa-l in tacere sa se stinga.Paseste incet,nici un cuvant nu spune,caci de-ai vorbi,ca de subt bolti profunde de pretutindeni,sa nu ma razbune,ecouri ti-ar raspunde.Omul tinde sa acorde o importanta frumusetii exterioare,ceea ce a dus la subaprecierea calitatilor interioare.In pofida acestui fapt,Creatorul nostru se uita la ce suntem in strafundul inimii,netinand seama de infatisarea pe care o avem.DOMNUL nu se uita la ce se uita omul,omul se uita la ceea ce izbeste ochiul,dar DOMNUL se uita la inima.1 Samuel 16:7Dumnezeu este Sursa adevaratei frumuseti umane,iar Cuvantul sau dezvaluie adevaratelei valori a unei persoane,calitatile sale spirituale.Daca frumusetea fizica se ofileste odata cu trecerea timpului,frumusetea interioara,calitatile inimii poate sa creasca.Cat este de intelept sa cultivam calitati cum ar fi iubirea,bucuria,pacea,indelunga rabdare,bunavointa,bunatatea,credinta,blandetea si stapanirea de sine.Asa putem dobandi frumusete interioara,care are o valoare durabila.Dezmierdarile sunt inselatoare si frumusetea este desarta,dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata.Ce inseamna sa te temi de Domnul in viata de zi cu zi?Cata nevoie avem sa meditam la asemenea texte.Cei ce se apropie de Dumnezeu simt o mare bucurie,pe cand cei ce fug sunt cuprinsi de groaza.Daca fugiti de Dumnezeu fiindca va este teama de El,inseamna ca nu va este teama de El pe cat ar trebui.Daca va este cu adevarat frica de El si tineti la viata voastra,opriti-va din fuga.Frica de Domnul este frica de a fugi din compania Lui pe calea pacatului.Frica de Domnul este plina de pace,siguranta si speranta.Frica de Domnul ne tine sub umbra aripilor sale,unde nu trebuie sa ne fie frica.Frica de Domnul este insotita de o imensa binecuvantare.Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El,si legamantul facut cu El le da invatatura.Cat de mare este bunatatea Ta,pe care o pastrezi pentru cei care se tem de Tine,si pe care o arati  celor ce se incred in Tine,in fata oamenilor.Ci cat sunt de sus cerurile fata de pamant,atat este de mare bunatatea Lui pentru cei ce se tem de El.Cum se indura un tata de copiii lui,asa se indura Domnul de cei ce se tem de El.El implineste dorintele celor ce se tem de El.O femeie care se teme de Domnul nu va fugi de Dumnezeu pentru a-si satisface dorintele si pentru a-si linisti tulburarile.Ea va ramane aproape de inima Domnului,si se va increde in promisiunile Lui.Trei motive pentru a lauda o femeie care se teme de Domnul.1)ne simtim bine cand facem acest lucru.2)ii da cinste lui Dumnezeu.3)intareste viata ei in Domnul.E un sentiment de bine sa o lauzi pe femeia care se teme de Domnul,ii face de asemenea,cinste lui Dumnezeu,lucru care este cel mai important dintre toate.Cand laudam o femeie care se teme de Domnul,il laudam pe Dumnezeu.Cum puteti recunoaste o femeie care se teme de Domnul?Cum arata in actiune?Cum este o femeie care se teme de Domnul?Pentru ce fel de lucruri o putem lauda?Ofemeie care se teme de Domnul nu se nelinisteste de viitor.Ea este imbracata cu tarie si slava si rade de ziua de maine.Ea isi implineste propria viata.Cine se teme de Domnul are un sprijin tare in El,si copiii lui au un loc de adapost la El.Frica de Domnul o face neinfricata in fata oamenilor,nu o face naiva.Cand o femeie se teme de Domnul,nu se va nelinisti de ziua de maine,va face ceea ce Dumnezeu a randuit ca sa faca si se va increde in El in totalitate pentru ca sa-i arate mila Sa.Femeia care se teme de Domnul are o intelepciune practica.Ea deschide gura cu intelepciune si invataturi placute ii sunt pe limba.Frica de Domnul este inceputul intelepciunii.Proverbe 9:10 Cei mai intelepti oameni sunt oameni care spera in Domnul si si-au linistit sufletul ca un copil la sanul mamei.Dragi femei,de intelepciune are nevoie familia,iar aceasta nu poate lua nastere decat dintr-o inima ce poate rade de viitor pentru ca se teme de Domnul.Femeia in frica de Domnul va avea puterea de a rezista la toate ispitele de a invidia,de a dori ceea ce nu ar trebui sa aiba.Frica de Domnul creste puterea intelectuala.Acest fel de speranta ne incurajeaza si ne da putere si mareste taria celor mai slabi dintre noi.Iar acum,un indiciu al femeii care se teme de Domnul,indiferent ca este casatorita sau nu,ea traieste pentru binele celor nevoiasi.Ea isi intinde mana catre cel nenorocit,isi intinde bratul catre cel lipsit,si se apropie de cei care au cea mai mare nevoie de ajutor.Aceasta femeie este cumsecade si stimata,insa ea nu permite ca statutul ei sa impiedice asocierea ei cu cei saraci.Dezmierdarile sunt inselatoare si frumusetea este desarta,dar femeia care se teme de Domnul va fi laudata.Ea pastreaza inaintea ochilor frica de a fugi,de a cadea in pacat,asa dar sta aproape de Dumnezeu in indurarea Sa.As putea sa traiesc singura,as putea sa nu simt dorinte adanci in inima mea,si sa nu simt caldura tamaduitoare a bratelor cuiva.As putea trai chiar fara vise si sa nu cunosc nicicand fiorul implinirii lor.Sa vad tot mai de neatins fiecare stea,si totusi sa merg mai departe.Putem mult mai mult decat credem ca suntem in stare.Pot trai fara multe lucruri.Dar n-as putea infrunta ziua de maine fara speranta Ta in inima mea.Stiu,nu pot trai nici o zi fara TINE.Doamne,nu e noapte si nu e dimineata,de nu ma tin cu iubire bratele Tale.TU esti bataia inimii mele in tot ce fac,nu pot trai nici o zi fara TINE.As putea calatori sa vad lumea intreaga si sa ma minunez de toate frumusetile ei.Dar ele doar m-ar duce cu gandul la TINE.As putea sa am tot ce viata asta poate da bogatii ce nu pot fi masurate,care sa-mi implineasca orice dorinta pe loc,as putea avea sau face orice,daca TU nu esti  in ele,atunci stiu,nu pot trai nici o zi fara TINE.Domnul meu,traiesc pentru ca TU traiesti.Esti ca si aerul respiratiei mele.Domnul meu,am pentru ca TU  daruiesti.Esti totul pentru mine!Fie ca Dumnezeu sa gaseasca multe surori ca Lois,bunica lui Timotei si Eunice,mama lui.Fie ca Dumnezeu sa ne ajute sa avem constiinta curata si credinta neprefacuta.Astazi e ziua mea,maine e ziua ta.M-am nascut mai de mult,iar acum sarbatoresc.Acum am sa savurez orele ramase din ZIUA MEA,meditand si privind Cerul.Adevarata intelepciune si intelegere este intotdeauna gratuita.Suferinta mea e depasita doar de nadejdea mea.Sunt curioasa sa vad ce e dincolo,pentru ca sunt sigura ca dincolo,este cunoasterea totala si nemarginirea.Pe scara sufletului meu,m-am intalnit din nou cu Dumnezeu.El cobora solemn din constiinta mea,iar eu urcam surazator spre ea.Nu acum,nu asa,mai bine astept,acum e ziua mea.Am ajuns aici,la 55 de ani.De ziua mea,cu mama,fica Camelia si fiul Emanuel.De ziua mea,cu mama,fica Camelia si fiul Emanuel.Chiar in ora diminetii,sufletul mi se inalta in sus,si cu mami si fratele meu Nelu si sotia lui Luci,am cantat cantari vechi pentru timpuri noi.Ce fericiti ne simtim noi acum,ca i-am dat viata noastra Domnului,si de ziua mamei mele de 80 de ani cantam si ne bucuram impreuna.Pe altarul sfant,doar prin credinta,viata intreaga ne-ncetat,purtam nadejdea-n biruinta,si-al Domnului Cuvant curat.Suntem la cabana Bison Ranch,si avem un aier de munte,o prilejiste frumoasa si o ploaie ca de vara sanatoasa.Pentru mine,fiecare zi este o zi pretioasa.Am trecut prin viata cu dorinta de a trai,de a avea langa mine oameni dragi sufletului meu.Ca pasii pierduti in urma mea sa ramana in amintirea aniilor mei de-o viata.Oaze de lumina,de speranta,de vointa.Am inteles in timp,ca tot ceea ce fac lasa in urma mea,un gest sau o amintire de neuitat.Am invatat din greseli,am preluat de la oameni,doar gandurile bune si gesturile frumoase,am ajutat,atunci cand am putut.Am invatat sa ascult,sa sfatuiesc doar atunci cand simt ca este bine si am inteles ca oamenii au nevoie de o imbratisare,o mangaiere sau,de cineva care sa ii asculte.Am constientizat ca fiecare zi este un dar ce mi se ofera.Fiecare clipa este o minune.In fiecare dimineata,mi-am facut un obicei de a multumi Tatalui pentru inca o zi,chiar daca stiu ca ma asteapta o zi grea.Fiecare zi este un dar,fiecare moment trait este cel mai pretios dar ce iti poate fi dat.Sa pretuiesti aceste daruri cu bucurie,sinceritate,bunatate,optimism,vointa,dorinta de viata.Nu uita sa zambesti,este cel mai frumos dar pe care ti-l poti face tie si celor din jurul tau.Am avut o gramada de clipe si momente superbe,in care mi-as fi dorit sa pun stop timpului si sa respir mai mult acelea momente pretioase,calde,si iubitoare.Unele momente au fost scurte,si si-au luat zborul repede,insa sunt multe momente care mi-au ramas in suflet.Sunt doar cateva din multele amintiri de vara,pentru care sunt recunoscatoare si pe care nimeni nu mi le poate lua.Privelistea spre locul unde eu si fratele meu am pescuit,si chiar am prins 2 pesti de-o data,cu miros de libertate,si pescarusii delicati.Plimbarea cu bicicleta si jucatul de tenis,multa plimbare pe jos,si un aier imbietor.Ceaiul verde cu vanilie,ploaia torentiala,gradinile pline de vaci si tot felul de pasarele.Clipe de liniste pe malul lacului.Flori colorate peste tot,ceaiul savurat pe balcon,la o poveste de demult.Alergarea de dimineata,energie si chef de viata.Imi dau seama cat de putin ne trebuie sa traim clipe si momente de neuitat.Sunt sigura ca fiecare are astfel de momente frumoase stranse de-a lungul aniilor,trebuie doar sa le apreciem,si sa nu le uitam.Doamne,acum seara a sosit,Tie ne-ncredintam.Lucrul zilei am implinit,lauda noi iti aducem.De cumva vezi ca am gresit,prin vorbe sau fapte,o Domnul nostru mult iubit,ne iarta de toate.Si ne-ajuta mai departe sa nu pacatuim,sa facem tot bune fapte,pana in veci,amin!Cateva ganduri sa nu te paraseasca niciodata,acela de a-ti imbogati mintea si sufletul si gandul ca suntem trecatori in lume.Gandul limpezeste alte ganduri,dar nu limpezeste suferintele.In om se strang vorbe nerostite,ganduri carora nici n-ai sti sa le dai un nume,lacrimi neplanse la vremea lor,care deodata vin ca o apa umflata de ploaie,revarsata de furtuna.Da,sunt gandurile mele,ganduri emotionale,toate celelalte,care sunt necesare si ele,trebuie sa fie ganduri de pace si bucurie.Tot ce vine la un moment dat,pleaca,tot ce traieste la un moment dat,moare.O furtuna de ganduri imi rascoleste amintirea,nu pot sa uit timpul de demult,eram de-o schioapa,eram atat de harnica,pe la vre-o 9 ani stiam sa fac lucruri,curatenie,mancare,am si castigat banii mei lucrand,aveam eu ascunzisul meu unde imi puneam banutii,mai mult marunti,dar ii aveam,eram asa de fericita,nu stiam de dureri,nu stiam de probleme,eram saraci,dar aveam de toate.Au fost timpuri frumoase,nu cred ca vre-o data am comentat la parintii mei,ca vreau mai multe,ca vreau aia si cealalta,ma bucuram de ori ce lucru marunt,dar era asa de frumos.Ma bucuram cand eram acasa cu toata fam impreuna,cand cineva era bolnav,parca sufeream impreuna,simteam,iubeam,ajutam,totul era parca un vis.Anii sau scurs si chiar acum am depanat niste franturi de ganduri din viata mea fiului meu Emanuel.Eu nu m-am plans niciodata ca vreau bani,ii aveam intodeauna,am stiut sa pun de-o parte ceva pentru zile mai grele,si nu am cerut bani in prumut de cand ma stiu eu.De dat am dat cati de multi,si nici nu am mai vrut sa ma gandesc,chiar daca nu-i mai vad inapoi.Nu vreau sa ma laud cu asta,dar asa a fost,eu mai bine ma lasam de la una si alta,si cat de putin economiseam si aveam de rezerva.Ma tot gandesc ca de ce unii nici nu stiu sa-si faca nici balanta din cauza ca lasa totul pe seama parintiilor.Pot sa spun ca de mica am lucrat unde sa putut in timpul vacantei de vara,la sere,la colectiv,la agrosem,si eram asa de bucuroasa ca puteam eu din banutii mei sa imi cumpar uniforma de scoala si toate rechizitele pentru scoala.In fiecare an eu stiam ca o sa am destui bani ca sa imi platesc eu cheltuielile,si pe deasupra mai ajutam si pe mami si fratii mei cu cate ceva prin casa.Fiul meu m-a intrebat de unde are si el mostenirea aceasta,caci nici lui nui place sa dea banii pe nimicuri si tot timpul stie sa tina de banii.Pot sa spun ca si el se mira de ce unii prieteni il admira ce baiat bine calculat si organizat este,nu degeaba sa inrolat in AIR FORCE.Casa lui e farmacie,macare stie sa-si faca,curat ca si lacrima.Dar asa este,de multe ori mai si mostenim cate ceva bun dar si cate ceva rau.Si acum dupa ani de singuratate,din 1997 de cand sunt eu mutata in Phoenix,sa stiti ca m-am invatat sa stau si singura,mi-am gasit prietenul meu,computerul,bineinteles ca am mai multi prieteni,dar cateodata cand imi vine vre-o inspiratie,repede ca sa nu uit ma pun la scris.Si asa eu si cu mama mea aici,tot povestim si dintr-o data ii spun eu,mami mi-ai dat o ideie foarte buna.Iar acum dupa o convorbire cu fiul meu,eu vorbesc si el ma asculta,m-a intrebat?ca de ficare data,cum mi-a fost ziua,ce am mai facut,cu ce ma mai ocup in timpul liber sa nu ma plictisesc,si i-am raspuns ca niciodata eu nu ma plictisesc,ca imi gasesc eu de lucru.Nu stiu cum altii se tot plinge"e boring"nu are ce sa faca,nu e fericit,nu se satisface,nu stie ce sa faca,nimic nu e "fun"oamenii pur si simplu nu mai stie sa traiasca.Eu de dimineata cand ma scol,deja mi-am facut programarea,trebuie asta facuta,dute acolo,fica mea Camelia este bolnava si tot ma suna ca este flamanda si sai duc mancare,numai de casa facuta,mami este cu mancarea eu cu curatenia,cu bilurile si aprovizionarea casei.Dureri chiar acum am foarte multe,nu de cap,ca nu ma iau de cap,ma iau de picioare si spate.Deci in mare daca vrei sa nu te plictisesti poti sa gasesti o mie si una de remedi sa nu fi plictisit,descoperele tu,apoi ce sa va mai zic si de drogurile acestea care doctorii le prescrie de dureri,toata lumea are dureri,si daca nu ai tot vrei sa le ai ca se primesti droguri,"drageuri".Chiar imi povestea mama mea de bunica ei cum de cand o stie ea,nu a luat nici un medicament sau nici o vitamina si a trait 92 de ani.Unde o sa ajungem noi daca acum la 30de ani pe noi ne doare toate,de ce trebuie sa fie asa?sau asa vrem noi ca trebuie sa fie.Si alte ganduri ce povesteam eu cu fiul meu,vai de noi ce terapie aveam noi in familie,cand noi am fost sa zicem abuzati in familie,unde atata counseling,unde atata terapie,copii mei au fost luati de la mine,si atata terapie si counseling ne-a dat pe" free"dar tot nu ne-a dat ce noua ne-a fost de folos.Sa spunem de ce suntem nervosi,de legile acestea proaste,ca statul trebuie sa ia copii de la o mama nevinovata,ca de ce avem atata ura in noi,de ce?pentru ca cineva nu stie sa lucreze cu capul,ci numai cu ordinele,sa dat ordin ca copii sa fie luati imediat,ca sunt in pericol de moarte,dar ce ordin sa dat in alte locuri si nu sa luat nici o masura.Gandurile nu ma lasa,si din nou copii mei ma interogeaza cand de una cand de alta,cum sa ma mai explic,deci asa eu azi mi-am pus subiectul o furtuna de ganduri,ele nu ma lasa ma urmareste la tot pasul,da au trecut multi ani de atunci si poate cati o sa mai treaca.Cred eu ca sunt o fire foarte incapatanata si puternica si nu vreau sa cedez.Poate inca nu este timpul,inca memoria mea mai lucreaza,cand nu o sa mai stiu sa gandesc sau sa nu pot sa ma mai concentrez la unele amintiri,poate atunci se va termina totul si cu povestirile mele.Pana atunci bucurati-va de viata,fiti iubitori,iubiti mult,traiti in pace si armonie unii cu altii,nu va certai de nimicuri,daca se poate mai lasa si de la tine putin,fi increzator in Domnul.Viata este scurta zilele trec foarte repede,copii cresc,noi imbatrinim de zile,ne bolnavim si apoi murim,ce ziceti voi?am dreptate?da,asa este,am dreptate ca o spun din pataniile mele.Asa de mult va iubesc,chiar daca nici nu va cunosc,imi ramaneti "my secret friends"admiratorii mei.Daca cumva,ceva,nu stiu ce,nu v-a placut,nu va mai chinuiti cu viata,ajunge zilei necazul ei.Opreste-te o clipa in loc si mediteaza ce e viata?un abur,azi esti si maine nu mai esti,asa e viata!"Ziua de ieri e istorie,ziua de azi e o mare binecuvantare,iar ziua de maine incredinteaz-o in mana Domnului!"Sterge-ti lacrimile,sterge-ti fata,lasa telefonul jos si respira adanc.Lumea s-a prabusit si eu te sfatuiesc sa respiri adanc.E adevarat ca nici sfaturile,nici prietenele,nici imbratisarea calda a mamei si cu atat mai putin inspirul meu adanc nu te vor face sa te simti mai bine.Despartirea dupa ani de zile, poate fi un cosmar sau o binecuvantare,o trezire la viata pentru multe dintre noi.Raspunsul la astfel de intrebari este departe de a fi unul general valabil.Fiecare dintre noi ne traim relatiile intr-o maniera personala.Cati dintre noi fugim de inceputuri,de acele emotii,de acea nesiguranta.Clipele de fericire,urmate de cele de suferinta fac parte din viata noastra si nu putem sa ne ferim de ele.Gandeste-te ca aceste clipe de suferinta te vor face mai puternica si aminteste-ti ca nu rezolvi nimic daca te umilesti si incerci prin toate metodele posibile sa-l indupleci sa se intoarca la tine.Cel mai bine este sa accepti situatia si sa privesti lucrurile ca pe o ocazie excelenta.Viata ta nu depinde de nimeni,numai de tine.Pentru prima oara,ma simt puternica negand tot ce ma facea sa fiu eu.Daca esti singur si nu ai cui sa povestesti,te simti darmat si fara nici un rost,esti disperat dar nu are cine sa-ti intinda o mana eu sunt aici.Sunt la fel ca voi,si avem nevoie de sprijin.Vom incerca sa ne ridicam impreuna.Sa vorbim lumii intregi despre fiintele dragi pe care le-am pierdut,sa intindem o mana de ajutor in numele lor,sa ii pastram vii in inimile noastre.Despartirea ne-a facut sa nu ne mai temem de moarte.Despartirea de cei dragi ne da speranta deschiderii a unei porti,dar si a reantalnirii cu ei,aceasta ma tine pe mine in viata.Viata ne-a incercat acolo unde ne-adurut mai mult,dar prin gandurile mele am inceput sa inteleg ca disparitia celor dragi nu ne mai sperie ci ne da speranta ca se deschide o poarta spre ei.Mai trece o zi si inca una,apari mereu la mine-n vis,iti fac incet un semn cu mana,dar tu treci puntea peste abis.Pe drumul unde mergeam noi,mi-e greu si singura sa rezist,de ce am ramas doar eu?Ma tine in viata numai gandul,ca Dumnezeu stie ce face,si atunci cand o sa-mi vina randul,te voi gasi dormind ca dus.Zilele trecute mi-am amintit de cei plecati dintre noi.Dar m-am bucurat,pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu asa minunati oameni din viata mea,si de atatea amintiri frumoase.Nu lasati vremea sa treaca,pretuiti pe cei dragi de langa voi.Un omagiu adus in memoria dragilor mei,Emilia,Utu,Adriana,Dana si tatal meu Ioan,veti ramane in inima si amintirea mea pana la intilnirea de apoi,cu drag a voastra Raveca.Un gand hoinar imi picura in suflet.Dar nimeni si nimic nu ma poate opri a gandi.M-am inchis in mine si ma plimb ganditoare printre amintiri.Astept sa ating sufletul cu cerul.Aici vin cand vreau sa uit de mine,aici ma ascund cand lumea ma sufoca,aici ma gasesti cand nu dai de mine.Iubesc din totul sufletul si am avut puterea sa tac,iubesc din tot sufletul si am neputinta sa nu fac nimic.Vreau sa fiu iubita de cine iubesc,si nu de cine imi este indiferent.Ai simtit vreodata nevoia sa iesi,sa pleci,sa fugi,sa te eliberezi de tot?Ei bine,asta e ceea ce simt eu zi de zi.Sunt o carte pe care nu esti obligat sa o deschizi.Sunt o persoana pe care nu esti obligat sa o intelegi.Nu te stradui sa imi vinzi iluzii,nu am nevoie de ele.Nu sti niciodata cine se ascunde in spatele persoanei pe care o intalnesti.Nu poti vedea cu ochiul liber importanta anumitor momente.Nu poti vedea ce se intampla cu adevarat in sufletul celor dragi,si nici nu poti vedea frumusetea interioara a celor de care esti inconjurat.Suntem predispusi sa vedem doar invelisul exterior,neglijand poate cele mai valoroase aspecte.Caldura,iubirea,daruirea,prietenia,gandurile bune,toate aceste sentimente incomensurabile,se vad doar cu inima si spiritul curat.Putem citi cu usurinta omul de langa noi,daca in locul defectelor citim calitatile,daca in locul micilor imperfectiuni observam mai intai ceea ce-l face perfect.Uneori,daca inima iti permite sa vezi dincolo de barierele invizibile ale oamenilor,realizezi cat de multe poti face pentru cei de care iti pasa.Constientizeza ca zambetul tau a fost suficient de puternic pentru a insenina un chip trist,alteori ca o imbratisare este modul cel mai potrivit de a-i spune cuiva ca ii esti alaturi.Poti face schimbari importante,important este sa-ti dai seama cand trebuie sa privesti inspre ei cu inima,si cand cu ochii mintii.Nu-mi amintesc daca zilele in care am zambit au fost mai numeroase decat cele in care am stat sau am plans.Imi doresc cu ardoare sa pot lasa in urma mea tot ce am facut,si sa simt ca nu am irosit ziua,sa iert ce m-a mahnit si sa ma straduiesc sa fac din orice zi,cea mai frumoasa zi.Promit ca ma voi bucura de fiecare zi,iar daca ma voi supara ma voi lupta cu mine,pana voi zambi din nou si ca voi face sa fiu vesela.Imi promit noi amintiri placute,si va doresc si voua multa pofta de viata,multe motive de bucurie.Va doresc sa fiti iubiti asa cum iubiti,si sa fiti cei mai buni.Sa aveti o viata frumoasa si sa pastrati intr-un colt de suflet cateva raze din soarele lui ianuarie,pentru zilele mai putin insorite.Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor fara sa fie imbalsamati,pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei.Cand il ai pe Dumnezeu in suflet,toti oamenii din jurul nostru ne sunt rude.Umorul este vitamina de luat la viata grea.Omul este o adevarata fabrica de dorinte,pentru ca se naste cu dorinta de viata si moare cu dorinta de a fi vesnic.Numai cel ce aude cu sufletul,se poate incanta de concertul dat de greier si de izvor.De ce nu suntem toti nebuni de fericire cand avem un Dumnezeu care ne iubeste atat de mult?Un gand bun,un sfat adresat la nevoie are uneori un efect neasteptat de bun.O privire pozitiva,intelegere si caldura sunt trei elemente la indemana oricui,care pot ajuta la nevoie un prieten care se afla in impas.Un gand bun,un zambet,o imbratisare,un suflet fericit.Prin ochii tai o floare zambeste cand dimineata te trezesti.O stea sclipeste pe cer cand tu multumesti.Un inger tresare din somn cand tu ii zambesti.Cand afli un suflet curat,fericit cu adevarat,canta inima si zboara,viata ti-este mai usoara.Zambetul iti infloreste,dragostea cand iti zambeste.Despre mine ce sa-ti spun,ce cuvinte sa adun,ca-n adevarul lor sa crezi?Aceste cuvinte,ca sa le pot retine in suflet,intr-un gand de nu ma uita.Stiu ca pentru cei care au avut curajul si puterea de a crede in mine,si au dorit sa ma cunoasca asa cum sunt eu.Sufletul meu este o carte deschisa,cu file pline de iubire.Cea mai frumoasa floare infloreste in inima,floarea se numeste iubire.Sufletul e oglinda omului,ca frumusetea cea mai importanta vine din suflet,si face pe cel care-l poarta demn de lauda si merit.Multi au pierdut in timp aceasta puritate sufleteasca,au uitat sa zboare pe aripile sufletului doar cu ajutorul iubiri,sa vada cu ochii inimii si ai sufletului.Sa-ti tii sufletul curat,asa cum iti este camasa de duminica.Cati dintre noi se poate mandri cu un suflet alb,curat, nepatat?Intr-o lume in care nu se mai pune pret pe valoare,pe calitati,pe morala,trebuie sa supravietuim.Dar sufletul nostru este din nefericire pretul suprem pe care trebuie sa-l platim.Nu mai stim sa fim generosi,nu mai cunoastem bunatatea,ca etichetam oamenii dupa ambalaj,pentru ca am invatat sa nu privim dincolo de aparente.Tot ce putem face este sa luptam impotriva acestei murdarii,sa invatam din nou alfabetul iubirii,sa ajutam,sa intelegem,sa iubim,sa oferim din suflet,sa fim recunoscatori.Cel mai bun detergent pentru suflet este credinta si sa facem totul pentru a avea un suflet cat mai curat.Un gand bun,o zi minunata si frumoasa.Fiinta cu suflet de dor,am invatat de la voi sa fiu OM.Un zambet,un gand curat,un fulg de nea,e tot ce va doresc din suflet sa va aduca Dumnezeu.Se poate chema,simtii,dorii si asculta din orice parte a pamintului ne vom afla.Un suflet bun sa ai si-un gand frumos,in fapte si in grai,pentru Hristos.Cu dragoste si avant spre tot ce-i drept si sfant,asa-ti doresc,din partea mea.Sa fii in tot ce spui cinstit si bland,sa nu fii nimanui dator nicicand,sa mergi mereu curat pe drumul adevarat.Sa fii un vas ales lui Dumnezeu,sa ai rod bun cules din orice greu,in jurul tau sa poti sa-i fericesti pe toti.Mereu mai plin de avant,mai credincios,mai bun,mai drept,mai sfant,mai ca Hristos.Sa-l poti cu drag vedea in ceruri Fata Sa!Astept o noua zi,poate va fi alba,poate va fi gri.Dar in sufletul meu va fi,o speranta,ce merge in vesnicii.Eu voi incerca,sa fiu mai buna,sa pun pe cruce pofta rea.Sa trec peste ego-ul meu,nu mai datorez nimic acestei lumi de firi.O noua zi ce azi vrea sa ne spuna,fii altfel,fi mai bun!As vrea sa numar clipele,dar timpul trece-n graba.Minute ce-au trecut,le-am irosit,am spus multe ca am de facut,dar Domnul inca asteapta.Si cate nu am spus,si cate nu am promis.Dar oare am facut tot ce am spus si am promis?Acum ma intreb eu,oare?Traiti sentimentul cel mare,nadejdea slavitei veniri!Stati gata,stati in asteptare,si-n hainele sfinte-i iubiri.Ma pierd printre clipe traite,prin amintiri,ce inca dorm,sa iert imi mai spune o voce,si sa privesc spre viitor.Si astept o noua zi,un soare cald,si clipa cand te voi reintalni.Astept o noua zi.E clipa cand Isus va reveni.Iar ziua de maine asteapta,Speranta sa-i ii daruiesc,o clipa din noapte mai este,si zoriile iar se vor zari.Astept!Fiecare asteapta.Oare ce mai asteptam?Asteptam sa treaca anul.Asteptam sa vina altul.Asteptam sa vina Domnul.Asteptam sa fim mai buni.Si suntem cu totii,intr-o continua asteptare.Asteptam sa facem un bilant de viata,la sfarsit de an.Dar pana la urma,unele fiind doar continuarea a ceea ce ai inceput mai demult.Sunt lectii traite pe propria piele.A fost intr-adevar un an in care am daramant zidurile de frica pe care le-am costruit in interiorul meu.Dupa lupte de rezistenta pot sa spun ca m-am lasat cucerita.Am descoperit ca nu e nevoie sa ma cuceresc pe mine,ca nu e nevoie sa ma tot lupt si sa opun rezistenta,cand pot face totul mult mai simplu,lasand durerea sa treaca prin mine.In interiorul meu s-a dat un adevarat razboi.M-am simtit atacata,ranita,am simtit furie si revolta,dar am constientizat ca cei care o fac nu sunt decat niste personaje care tot ce fac este sa-mi apese pe rani vechi si sa le dezlege.Si pentru ca am fost obisnuiti sa evitam durerea,primul impuls este acela de a o opri,si atunci ne revoltam impotriva celor care au apasat pe ranile noastre.Apoi mi-am amintit ca sunt femeie,iar femeia este precum apa,si tot ce am de facut este sa curg,sa nu ma mai blochez in fata pietrelor mari pe care le numim obstacole.Am invatat ca oricat de mari ar fi acei bolovani,ma pot strecura intr-un mod linistit pe langa ei si sa curg in continuare,vazandu-mi de viata mea.Si tot de la apa am invatat sa-mi dau drumul sa cad in cascada atunci cand vine momentul,sa cad si sa ma abandonez cu incredere,caci ceva sau cineva din afara mea ma sustine.Daca a fost anul in care mi s-a incrucisat drumul cu alti calatori,anul acesta a fost anul renuntarii la compania multora dintre ei.Dar apoi realizezi ca trecerea lor prin viata ta face parte din poveste.Totul se intampla treptat,si nimic nu stagneaza.In drumul pe care am pornit am gasit niste cioburi de oglinda,m-am privit si n-am vrut sa accept ce vedeam,ma durea asa ca l-am aruncat,cum putea un ciob sa ma reflecte?Mergand mai departe am gasit alte cioburi si am inceput sa le adun,chiar daca ma raneau.Le-am pus apoi precum piesele de puzzle si ochii mei s-au luminat de ce au vazut.Eram tot eu si am inteles ca oglinda nu doar ma reflecta ci imi daruia si mai multa lumina.Nu exista mai frumos si mai dureros pe lumea asta decat sa te vezi asa cum esti,cu sinceritate,fara adaosuri,fara justificari,si fara ascunzisuri.Iar odata ce ai curajul de a te privi,devii mult mai puternic.Am observant cel mai greu lucru pentru oameni este sa se priveasca asa cum sunt si sa se accepte.Am invatat sa accept natura lucrurilor,sa inteleg ca frica nu e un obstacol asa de mare precum pare,ca apa sapa intotdeuna o stanca numai cu rabdare,ca e mult mai simplu si mai linistitor daca te abandonezi vietii si renunti la dorinta de a demonstra ceva,ca nu poti intelege inima cu mintea si ca pentru a putea simti cu adevarat acel ceva de nedescris,tot ce ai de facut e sa lasi lucrurile si oamenii sa curga in viata ta,fara nevoia de a-i retine.Am invatat sa ma dezvat de tot ceea ce credeam ca stiu despre mine,despre lumea aceasta si despre alte lumi.Caci asa cum dupa iarna vine primavara,dupa invatare urmeaza dezvatare,iar acesta este gustul libertatii de a fi.Ma opresc aici,cuvintele isi recunosc limita si nu pot reda mai mult.Sunt profund recunoscatoare,probabil si tu,cel care citesti aceste randuri sa fi trecut prin ceva similar,voiam doar sa-ti amintesc ca nu esti singurul.Si cu bucuria unui nou inceput,te anunt ca aceasta calatorie continua!A mai zburat inca un an,incredibil de repede.Si ca la fiecare sfarsit de an,facem un bilant cu bune,cu rele,cu tot ce am realizat sau cu tot ce nu am reusit sa realizam.Asa ca m-am luat si eu la analizat,dar nu am descoperit nimic nou,pentru ca eram deja constienta de ceea ce am realizat.Cu alte cuvinte,undeva pe drum m-am pierdut,pe mine.A fost un an in care am aflat ca ceea ce-mi doream de ani de zile sa fac,nu e poate tocmai ceea ce-mi doresc cu adevarat.Asa ca ceea ce-mi doresc e sa ma regasesc si sa ma redescopar,sa am putin mai mult timp pentru mine si pentru ceea ce conteaza cu adevarat.Ar mai fi si altele pe care le-am uitat sau nesocotit,dar nu erau atat de importante,sa fim mai impliniti si linistititi.Ma gandeam cu nostalgie zilele acestea,sau mai cu tristete,cum obisnuiam sa ma bucur alta data de apropierea anului nou,cum ma pregateam cu trup si suflet,cum faceam cu drag curatenie,cum asteptam cu nerabdare sa gust din bunatati,cum vedeam pe chipurile oamenilor mai multa bunatate si ingaduinta.Acum ma uit in jurul meu si nu vad decat agitatie,nebunie,si din nou agitatie.Se pare ca am devenit atat de acaparati de tumultul vietii noastre de zi cu zi,incat avem tendinta sa uitam de lucrurile cele mai importante.Nu mai stim sa ne bucuram,sa le apreciem valoarea emotionala si spirituala.Ar trebui sa fie o perioada in care meditam asupra faptelor noastre si a propriei noastre persoane,in care incercam cel putin sa fim mai buni.Si nu e oare cel mai mare pacat sa uiti de tine,si sa te lasi tarat in zgomotul multimii.Am mai imbatranit cu un an,sau cu mai multi.Fiecare are viteza lui cu care se apropie de capatul drumului.Fiecare isi masoara trecerea.Ne tragem picioarele dupa noi,ne oprim din cand in cand,si constatam,la un moment dat,ca am ajuns la sfarsitul unui alt an,ca am traversat 365 de zile fara sa ne dam seama si fara sa ne invinovatim pentru asta.Te-apuci sa faci bilantul.Daca ai curajul sa te privesti in oglinda,totul iese rareori pozitiv.Nu pentru ca n-am fi facut lucruri bune.Ci pentru ca pe cele rele le uitam mai usor.Ce repede a trecut si anul acesta!Poate,intr-un acces de sinceritate,te recunosti si te infiori.Daca am aduna toate clipele petrecute alaturi de prieteni.Stau pe marginea timpului,acolo unde muchia s-a tocit de-atatia ani de treceri istovite,si-ti promiti ca vei face mai mult,ca vei fi mai multumit.Te lepezi de anul ce-a trecut ca de o piele uscata si batuta.Si acum sa fim veseli.Sa ne gandim ca anul acesta a fost decat din povestile noastre.Care vor avea timp sa se gandeasca si la ceilalti.Ne vom redescoperi si ne vom aseza voit la un nou inceput de drum,nelegat de ceasuri si calendare,ca ceilalti sunt asemeni noua.Schimbarea incepe cu o usa deschisa.A fi inseamna a sti si a intelege.Sfarsitul de an,este momentul in care ne uitam inapoi si ne intrebam daca a meritat.Daca efortul,investititia,increderea,energia,oboseala si-au gasit implinirea.Acest moment al bilantului este simplu.Asa cum suntem,cu implinirile sau dezmagirile noastre.Cel mai greu,pare sa ne putem privi in suflet fara tristeti sau frustrari.Sfarsitul anului este perioada in care ne gadim la lucrurile care au trecut,la urmele pe care le-am lasat,la oamenii pe care i-am intalnit,la cei cu care ne-am bucurat si la cei pe care am vrea sa ii uitam.Ne gandim la ce sa asteptam,sa ne mai asteptam,si ce sa nu mai asteptam.Ne punem intrebari,ne dam raspunsuri,zambim amar sau dulce,la cate un moment si sarim la urmatorul subiect.Toate aceste ganduri isi gasesc un filon din care isi trag limpezimea si puterea.Noul inceput ne da increderea ca a venit momentul in care planurile vor deveni realitate.Mai mult decat atat,ne dam un pas inapoi si privim la viteza cu care se misca viata noastra.Si intr-un astfel de moment o putem observa si putem gasi acele ajustari  necesare.Nepotelul meu Lucas a dormit intr-o seara la mine,si tare ii era dor de mama lui,si vroia neaparat sa plece acasa.Si atunci el m-a intrebat daca pot sa fac sa mearga timpul mai repede.Atunci eu i-am explicat cu ceasul,si i-am aratat ceasul,si i-am spus,vezi eu pot sa dau ceasul inainte si inapoi,dar timpul eu nu pot sa-l faca sa merga mai repede sau mai incet,si nici nu pot sa-l tin pe loc.Si atunci el mi-a spus,da acum am inteles,era ora noua seara,timpul de culcare,si vroia sa treaca asa de repede noaptea sa fie imediat a doua zi,ca sa mearga acasa.Si asa suntem si noi cateodata,vrem sa merga timpul repede,sau poate mai incet,sau poate clipele sa mai stea putin pe loc.Onestitatea este primul capitol in cartea intelepciunii.Va doresc sa aveti un inceput de an inspirat,in care reflectia si alegerea sa stea la masa cu bucuria,familia si prietenii din jurul vostru.Un nou an,pe care cu siguranta ca il vrei mai bun decat cel care a trecut,mai plin de reusite si impliniri.Foarte multi dintre noi vrem sa avem reusite dar nu stim ce sa facem ca dorintele noastre,sa se si implinieasca.Fiecare dintre noi la nastere am fost dotati cu un numar de talente,pe care am venit sa le dezvoltam folosind fiecare ocazie in acest sens.Fiecare dintre noi suntem o parte dintr-un puzzle imens avand puterea sa imbinam fiecare parte al acestui puzzle in asa fel incat sa devenim cu totii o parte a creatiei,cautand sa ne manifestam in asa fel incat sa putem aduce,acele manifestari care sa ne serveasca spre bine bucurandu-ne cu totii de roade.Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru ca nu le-am privit niciodata cu adevarat,nu ne-am indreptat niciodata atentia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele,in realitate.Creati numai lucruri frumoase,nu aveti prea mult timp si nu aveti nici multa energie de pierdut.Avand o viata atat de scurta,o sursa de energie atat de mica,sa nu o pierdeti in tristete,in furie,in ura,in gelozie.Folositi-va energia in iubire,in prietenie,in meditatie,indreptati-va spre ceva care sa va inalte.Sa fie azi pace inlauntru tau.Foloseste darurile pe care le primesti,care iti sunt date si da in countinuare si altora iubirea pe care o primesti.Fii multumit de felul in care esti tu,asa cum esti.Lasa intelepciunea sa patrunda adanc in suflet,si daruieste sufletului tau cantec,muzica,rugaciune si libertatea de a iubi.Sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor,sa obtii aprecierea criticilor corecti si sa induri tradarea prietenilor ipocriti,sa apreciezi ceea ce este frumos si sa descoperi ce este mai bun in fiecare.Lasa in urma ta o lume mai buna,fie printr-un suflet,pentru ca ai trait tu.Asta inseamna ca ai reusit.Este bine sa iti faci un bilant cu ceea ce ai facut si cu ce nu ai facut,dar ai vrut sa faci.Ce ai facut bine si pe ce mai trebuie sa muncesti.Daca in planul tau ai inclus si pe altii,intelegand ca este imposibil sa te bucuri de unul singur.Ai inteles ca viata poate sa devina o joaca placuta,daca sti cum sa iti expui obiectivele,in asa fel incat sa excluzi starile de stres,intelegand ca toti suntem egali.Trecutul este inexistent atata timp cat noi nu ii dam importanta.E un nou an in fata.Un an in care iti poti investi in mod benefic alegerea,intotdeauna ti-a apartinut asa cum si de data asta iti apartine.Examineaza acum ce a mai ramas.Cu siguranta ca de data asta,este cu mult mai luminoasa si mai prietenoasa.Important acum e sa vezi ce simti.Nu-i asa ca te simtiti mai liber?Mai usurat?Mai plin de forta?Daca ai avut intr-adevar curajul sa renunti la impuneri si sabotaje de orice fel,daca ai avut curajul sa renunti la acele obiective invechite care nu iti mai sunt de nici un folos,cu siguranta ca te simti acum cu mult mai multa energie.Primeste deci felicitarile mele fiindca chiar daca altii nu te considera extraordinar,sa sti ca eu una asa te consider si stiu ca fiecare dintre noi meritam tot ceea ce este mai bun.Mai avem foarte putin si ajungem la final.Priveste-te acum si vezi!Ceea ce pot sa iti spun in final este,sa te bucuri de un an nou plin de realizari frumoase si multiple.Am cautat sa gasesc ce-i mai bun de spus despre anul ce-a trecut,si despre mine,intr-un bilant de an coplesitor,prin toate cele intamplate si realizate,in pragul de nou inceput.Inchei un an cum n-a fost altul,si cum n-au mai fost.Oare,am multumit destul pentru toate cele intamplate si traite,pentru constientul dobandit si prezentul inteles in acest timp?Am respectat oamenii din jurul meu,am trait onorabil?Am stiut  sa tac atunci cand era de tacut si am vorbit si am spus celorlalti cuvinte de sprijin,cand era de vorbit?Am invatat eu sa imi deschid bratele larg si sa intampin tot ce vine intr-o armonie si bucurie deplina,am invatat sa traiesc,sa fac tot ce fac cu daruire?Am multumit eu suficient pentru prietenii din viata mea,pentru oamenii ce ma inalta prin simpla lor prezenta,reusesc sa activeze in sufletul meu prin simplitatea iubirii ce o revars si a bucuriei ce o simt in preajma lor?Multumesc,oameni frumosi din viata mea,acei cativa prieteni minunati,le multumesc!Intrebari dintr-un bilant,intr-un nou inceput.Gandurile,preocuparile vietii mele menite sa trezeasca constienta si starea mea de spirit,si starea voastra de spirit.Sa intelegem,sa vrem mai mult si sa nu avem asteptari in a fi mai impliniti,nu stiu de vom fi,dar cu siguranta vom fi mai constienti si mai prezenti.Si unde putem gasi mai multa liniste decat in constienta si acceptarea deplina,a ceea ce simtim si a momentului in care ne aflam.Sa vina un An Nou Minunat catre noi toti,in care sa avem bucuria implinirilor sufletesti si intelegerea daruiri omenesti,un an in care sa avem curajul sa traim prezent,cu bucurie!E perioada a anului in care majoritatea dintre noi evaluam cele doisprezece luni care au trecut si facem planuri pentru urmatoarele doisprezece.Asta pentru ca incepem cu a face,in loc sa incepem cu a fi.Anul trecut m-am hotarat sa incerc o noua abordare si,in locul cu ce as vrea sa fac si sa schimb,sa aleg un cuvant care sa sintetizeze directia in care as dori sa merg,persoana care as dori sa fiu.Un cuvant de-a lungul anului si sa-mi reaminteasca mereu ca trebuie sa ma concentrez intai pe ceea ce as dori sa fiu.Gandeste-te la anul care a trecut,ce reusite ai avut?ce esecuri?unde esti acum si unde ti-ai fi dorit sa fii?Cheama-L pe Dumnezeu sa-ti lumineze mintea si sa-ti descopere acel cuvant care se potriveste cu voia Lui pentru viata ta.Uneori cuvantul te va alege pe tine,vei simti ca acesta e cuvantul care poate sa te ghideze,sa te inspire,sa te transforme si sa te provoace in urmatorul an.Cand te vei apuca de curatenie,te vei gandi la cuvantul anului,eliberare,si te vei debarasa treptat de toate obiectele care te apasa.Rand pe rand vei trece prin filtrul cuvantului ales,viata ta interioara,obiceiurile,si asa mai departe.Pe masura ce inaintezi de-a lungul anului si-ti planifici zilele,reaminteste-ti cuvantul si fa-ti timp ca sa te gandesti si sa te rogi asupra modului in care el ar putea sa-ti influenteze viata.Lasa cuvantul sa te inspire,astfel incat sa te apropii zilnic mai mult de persoana care ai dori sa fii cu adevarat.Aceste randuri va vor motiva pentru alegerea unui cuvant al anului 2015!Daca vrei sa invingi lumea toata,invinge-te pe tine!Dar pentru a o invinge,trebuie s-o cunosti inainte de toate.Sa descoperim impreuna lumea ce ne inconjoara.Eu astept o noua zi!Drag Vizitator.Te salut!Doresc sa-ti lumineze viata comorile spirituale gasite pe acest blog.Se spune ca fiecare zi,are povestea ei.Si toate gandurile se aduna undeva,la asfintitul soarelui,si depanam povestea.Oameni,zambete,lacrimi,flori sau departare.Sunt cuvintele care schiteaza cadrul povestii noastre.Fi un ganditor,nu doar sa te uiti,ci sa si vezi.Nu crede tot ce se spune,mai bine cerceteaza.Da-ne Doamne a Ta intelepciune,sa cugetam mereu la Cuvantul Tau.Iubeste-ti aproapele,ca pe tine insuti.Nu fi suparacios,razbunator,iarta pe toti,si cere iertare daca ai gresit.Cauta si gaseste-ti Fericirea in aceasta viata.Respecta cunoasterea straveche,inteleptii,deoarece doar asa poti trai o viata plina.Nu intoarce spatele la nimeni.Traieste curat si in adevar.Vezi si cauta,creaza ordine in tine,si imprejurul tau.Iubeste si respecta semenii tai.Tu insuti sa fi Lumina,care lumineaza Viata.Am ajuns la concluzia.Viata mea alearga zi de zi,de parca ar fi un tren ce fuge ca un om nebun,si stiu,nu am timp acum sa ma opresc,si nu am timp sa mai respir dar stiu.Nu se mai vede nici o lumina,e o noua zi si linistea serii ma va opri.Inca o zi,inc-o secunda,a mai trecut si iarasi nu am inteles de ce timpul zboara atat de repede inca o zi,inc-o secunda,si noaptea se coboara iar,a mai trecut o zi ca o furtuna.Fiecare zi o putem face ca fiind cea mai frumoasa din viata,pana ne vine urmatoarea.Nimeni nu-ti poate oferi fericire mai mult decat iti poti darui tu insuti,si in acelasi timp ai puterea de a o darui celor dragi tie,cu sprijinul bunului D-zeu.Am uitat sa ne bucuram si de lucrurile marunte din viata,nu sa ne gandim doar la bani,averi,case si masini.Hai sa zambim,sa-nvatam,traieste viata,si fii sanatos.Azi am invatat sa caut minunea din mine si mi-am gasit propria valoare.Asa am descoperit ca de fapt am invatat sa ma repect,sa traiesc prezentul cu intensitate.Asa am descoperit ca trecutul nu mai conteaza si ca e mai bine sa las deoparte framantarile pentru viitor.Am invatat sa nu caut la altii,ceea ce este in mine.E mai simplu sa daruiesc neconditionat,fara a astepta ca ceilalti sa ma aprecieze.Nimeni nu este obligat sa-mi dea ceea ce-mi lipseste mie.Doresc sa dau mai multa valoare propriei mele vieti.Asa am descoperit sa ma pretuiesc pe mine,ca apoi sa le acord si celorlalti sansa imaginii unei existente minunate.Fiecare intamplare din viata mea este o lectie importanta de viata si ca,intr-o buna zi,voi cunoaste semnificatia ei.Am invatat ca oamenii sunt uneori altfel decat ceea ce par a fi.Asa am descoperit ca,inainte de a te decide sa judeci,poate ar fi mai bine sa vrei sa cunosti povestea din spatele omului.Am invatat sa ma bucur de viata si sa fac din ea o nesfarsita dorinta de a calatori in fiecare zi,dincolo de limite.Am invatat ca sinceritatea iti aduce mai multa valoare si liniste sufleteasca,decat o minciuna cu desavarsita maiestrie.Asa am descoperit simplitatea cuvintelor,in locul unei fraze fara rost.Am invatat sa apreciez viata,oamenii,trairile,frumusetea,fascinatia misterului uman,devenirile si iubirile mele.Toti suntem asaltati de crize majore ale vietii,intr-un moment sau altul,dar cati dintre noi stiu cum sa se descurce cu moartea,divortul,ranirea,boala,suferinta,durerea si toate aceste evenimente grave ce au ca rezultat o tulburare emotionala?Nu ma parasi,Dumnezeule,chiar la anii batranetii.Exista o multime de boli sau de cazuri de boala in care medicii nu pot detecta o cauza a bolii.Multi medici intreaba atunci pe bolnav.Ai ceva pe suflet?Ai un necaz?Ai ceva ce te apasa?Traumele emotionale, amintirile neplacute sau fricile se manifesta extrem de diferit la fiecare dintre noi,insa modul in care ele pot fi depasite sunt comune la toate fiintele umane.Doamne Isuse,vino in viata mea.Sunt slaba si neputincioasa si am nevoie de puterea ta.Recunosc ca tu esti Salvatorul si Mantuitorul meu.Recunosc ca te-ai nascut,ca ai murit pe cruce pentru pacatele mele,ca ai inviat din morti pentru ca eu sa am viata.Binecuvantata fie viata mea.Binecuvantati sa fie copii mei,oamenii,fie ca eu sa vad bunatatea in fiecare.Binecuvantata fie natura,fie ca eu sa ii observ frumusetea si minunatiile ei.Binecuvantat fie adevarul,fie ca el sa-mi fie mereu cel mai bun prieten.Luand o pauza,m-am gandit ca viata acesta este asa de scurta,si am considerat sa scriu ceva in legatura cu vremurile de pe urma si sa privim cu atentie la vremurile in care traim.In acesta am observat cum de multa vreme si chiar sub ochii nostri se implinesc profetiile si semnele revenirii lui Isus.Nu ne dam seama cat ne schimbam in decursul unui an sau in decursul anilor,decat atunci cand suntem pusi intr-o situatie in care ne-am mai aflat la un moment in trecut,iar acum reactionam cu totul diferit.Acum cativa ani aveam mai multe reguli pe care vroiam sa le urmez in viata,acum numarul lor a scazut si mi-am pastrat doar cateva,cele de baza.Acum cativa ani imi doream sa am multi prieteni,acum imi place sa ma limitez doar la persoanele care intradevar conteaza,pe cele pe care ma pot baza si de la care am ce sa invat.Sunt o persoana care si-a schimbat directia de cateva ori in viata si care sunt convinsa ca o sa-si mai schimbe,dar care in final va ajunge exact acolo unde trebuie.Boala.Doctore,simt ceva mortal,aici in regiunea fiintei mele,ma dor toate organele,ziua ma doare soarele,iar noaptea luna si stelele.Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer,pe care pana atunci nici nu-l observasem,si ma trezesc in fiecare dimineata cu o senzatie de iarna.Degeaba am luat tot felul de medicamente,am urat si am iubit,am invatat sa citesc,si chiar am citit niste carti.Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,am fost buna si a fost frumos.Toate acestea n-au avut nici un efect,doctore!Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.Cred ca m-am imbolnavit de moarte.Intr-o zi cand m-am nascut.In  fiecare zi,fiecare dintre noi experimentam.Experimentam frica,indoiala,grija,frumusetea,zambetul,suferinta,din toate cate putin.Avem parte de lucruri alese,de lucruri neasteptate,de lucruri oarecum inevitabile.In fiecare zi e alta poveste.Alt inceput.Alt cuprins.Alt final.E vorba de diversitate,de reactie.Poate nu sunteti singurii care dau piept cu viata zi de zi,singurii care incearca sa-si mangaie sufletul ranit ca un soldat care se intoarce de pe front si nu il mai asteapta nimeni pentru ca nimeni nu mai stie daca e in viata,singurii care au mai gasit putere sa isi panseze ranile cu amintirile zilelor senine.Si pentru a le sti povestea nu e nevoie nici de stilou,nici de hartie,nici de cuvinte,pentru ca o citesti in ochii lor.Cum?Privindu-i.Poate e vorba de povestea tristetii,de povestea singuratatii.Nu intentionez sa plictisesc pe nimeni,si nici nu daruiesc lectii de viata nimanui,doar impartasesc cu voi ganduri adunate de-alungul calatoriei mele.As vrea sa fiu ce azi n-am fost,in ziua mea pierduta,intelegand al vietii rost,as vrea sa fiu strajer in post,si chiar platind al jertfei cost,eu sa raman in lupta.As vrea sa fiu ce altii nu-s si nici nu vor sa fie,mergand prin viata spre apus,sa nu ma las de valuri dus,si sa ma inalt mereu mai sus,din timp spre vesnicie.Aproape as vrea sa fiu oricand,de cei ce trec prin lume,sub greul crucii suspinand,dar si de cei cazuti din rand,ramasi in urma,sangerand,raniti fara de nume.As vrea sa fiu un simplu glas,care sa strige intruna,ca din al mantuirii ceas,secunde doar au mai ramas iar cei de azi nu vin pe vas,se pierd pe totdeauna.Si as mai vrea sa fiu ceva,o raza lucitoare.Si stralucind in lumea rea,sa duc lumina undeva,sa incalzesc pe cineva,si sa ma intorc acasa.Trec prea greu zilele,nu se termina niciodata,ascund in ore tacerea clipelor fericite,si dincolo de toate astea,moartea se lipeste de sufletele noastre pierdute.Trec prea greu zilele,trec prea greu orele,fericirea trece prea repede.Curg zilele spre cimitir,trist,una cate una,si destramand al vietii fir,se duc pe totdeauna.Si-acolo incet,se-aduna in suspine,un dor de maine.Draga Dumnezeule,permite-mi sa simt dragostea Ta in fiecare aspect al vietii mele,preia viata mea,transform-o,binecuvanteaza-ma,fii Ghidul meu,lasa-ma sa-ti aud vocea si indrumarea Ta dulce in inima mea.Cele mai bune si mai frumoase lucruri din aceasta lume,nu pot fi vazute sau atinse,acestea trebuie sa fie simtite de catre inima.Zilele trec,povestile se aduna in suflet,si continuam sa traim undeva,in iuresul vremii.Doamne,da-ne putere,curaj si intelepciune,si ai grija de noi.Nu ce am pierdut conteaza.Important e ce am gasit.Doamne da-ne intelepciune si putere si iubire,da-ne Doamne harul Tau.Doamne multi au obosit si in inimi sunt raniti.Vindecarea lor e doar in mana Ta.Sa ne atingi pe fiecare cu puterea crucii Tale.Sa fim vii intru imparatia Ta.Cuvantul este cel care te inalta,te mangaie si poate schimba viata.Nu te lasa prada suferintei si comunica pentru a te elibera.Doamne da-ne INTELEPCIUNE!Asa a fost titlul povestii.Un nr de masina 2RRMOM.De ce in lume exista rau?m-a intrebat copilul meu Emanuel,cu ochii plini de lacrimi.Uite-te la cer,i-am zis.Vezi?Ieri a fost senin,azi sunt nouri,poate chiar ploua cu tunete si fulgere.Asa e si in viata,uneori mai bine,alteori mai greu.Da de ce nu poate sa fie mereu cer senin?Stii ce s-ar intampla atunci?Toata iarba,toate florile si toti copacii s-ar usca.Norii tin umbra,iar ploaia uda pamantul.Ti-aduci aminte ce mi-ai zis?ca oriunde te-ai intoarce,e soare.Asta vreau sa tii minte,deasupra tuturor furtunilor si viferelor intotdeauna-i soare.Intr-o seara mohorata,dupa o saptamana plina de nervi,in care nu ai timp nici macar sa te uiti in oglinda,hop,te pomenesti in fata unei povesti care-ti descopera secretul,atat de simplu incat il uitam in fiecare zi.Viata are o singura solutie,sa traiesti.Nu va voi povesti subiectul,ci doar una din lectiile invatate.Cel mai mult apreciaza adevarul.Cea mai buna actorie este sa fii tu insuti.Povestile triste intotdeauna se intampla undeva departe.De cate ori imi pare ca se prabuseste cerul de la probleme.Nimeni nu spune ca va fi usor.Nimeni nu spune ca va fi corect.Nimeni nu spune ca va trece.Dar ei imi spun ca multe zile nu voi mai avea.Nimeni nu spune ca vreodata voi fi cum am fost.Nimeni nu spune ca voi fi desteapta.Nimeni nu spune ca voi fi vesela.Dar ei imi spun ca am o inima buna.Nimeni nu spune ca vor fi plansete.Nimeni nu spune ca vor fi lacrimi.Nimeni nu spune ca vor fi incercari.Dar ei imi spun ca vor fi langa mine.Nimeni nu spune cand medicul are dreptate.Nimeni nu spune cand medicul greseste.Dar ei imi spun sa fiu puternica.Nimeni nu stie daca maine va veni.Nimeni nu stie ce ne va aduce saptamana viitoare.Nimeni nu stie ce va fi peste o ora.Dar ei imi spun sa lupt.Isus nu e strain de problemele tale.Daca intarzie sa raspunda la cererile tale,inseamna ca are un plan mai bun pentru tine si pentru cei din jurul tau.Isus simte cu tine si vrea sa te incurajeze.Isus cere credinta de la tine,chiar daca nu-ti raspunde cand si cum vrei tu.Isus poate sa faca minuni,ca tu si cei din jurul tau sa credeti si sa va incredeti in El mai mult.A fi viu nu inseamna doar a avea puls,sau a respira.Inseamna sa te bucuri clipa de clipa,secunda de secunda de viata ce se traieste prin tine.A fi fericit inseamna in primul rand a fi viu.Fericirea nu tine nici de situatia financiara,nici de cei de langa noi,nici de partener,tin doar de NOI,de alegerea noastra,de alegerea de a fi constient,de a fi la volanul vietii tale,nu de a fi pe pilot automat,absent,asteptand la infinit sa se termine totul.Viata nu se va termina niciodata.Un om care fuge de viata,fuge de fapt de el,de Dumnezeu.Orice defect este de fapt o fuga a noastra de a lasa diviniatatea sa se manifeste complet prin noi.Alegem sa traim,sa devenim atat martorul vietii ce se manifesta prin noi cat si creatori,practic ajungem sa nu ne mai identificam cu nimic,sa ne lasam pe noi in mainile vietii,care tot noi suntem.Alegem sa ne refugiem din fata vietii,sa ne ascundem,sa ne separam de ea,sa ne identificam cu ceva,orice.Atata timp cat credem ca suntem ceva anume,ne-am limitat,nu mai suntem una cu divinitatea.Practic,orice alegere pe care o facem este in esenta.Avem clipa de clipa,ocazia sa alegem VIATA,trebuie doar sa avem curajul sa facem asta.Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui,ci impotriva capeteniilor,impotriva domniilor,impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.Efeseni 6:12Lupta crestinului a fost si va ramane mereu un subiect foarte invocat.Dar dincolo de aceasta va ramane greutatea luptei,a unei lupte in care tot mai putini crestini se baga,a unei lupte in fata careia dam tot mai des bir cu fugitii.Nu as putea spune cand batalia e cea mai mare sau cand e mai usoara,dar in viata mea vad deja un tipar.Am atacuri cand vreau sa merg la biserica,si brusc se ivesc alte treburi,alte urgente.Cand vreau sa ma rog,ba suna telefonul,ba vine cineva la mine.Toate sunt atacuri viclene,insistente si permanente,dar acestea nu sunt cele mai mari batalii pe care le am de dus.Minunile lui Dumnezeu sunt motive de divergenta.Minune este considerata si o vindecare miraculoasa inexplicabila dar si o reusita a unor interventii chirurgicale riscante.Minune este considerat si un cantaret de versuri,dar si un compozitor sau un dirijor care fac minuni prin muzica lor.Nu pretind ca voi scrie vreo lucrare stiintifica,ci scrierea mea se datoreaza minunilor pe care Dumnezeu le face cu mine,mie direct sau prin alti oameni pe care le cunosc indeaproape pentru ca au fost facute celor din familia sau casa mea.Mai departe decat mine si familia mea nu ma duc prea tare,ca trebuie cercetare stiintifica.Am primit ieri semnale cu dorinta de a deveni mai buni prin subordonarea calauzirii Duhului lui Dumnezeu.Asa se face ca astazi voi continua sa privesc in mine si in realitatea din jurul meu din acest domeniu.Ca parinte imi doresc sa fiu ascultat de copiii mei si sa devina ceva in viata ca eu stiu mai bine,din cauza ca am scoala vietii.Desigur o viata obisnuita,cu bune si cu rele,cu urcusuri si coborasuri,cu bucurii si necazuri,cu pasiune si plictiseala,cu dragoste sau ura,cu iubire sau indiferenta.Vreau sa te provoc sa cunosti viata cu tot ceea ce are ea.Sa te ridici pe varful picioarelor si sa privesti dincolo de gardul care te inconjoara,si sa descoperi ca iti poti trai viata pentru ca asa cum Agnes spunea:Cine nu viseaza este condamnat sa munceasca toata viata la visele altora.Suntem produsul vietii traite pana acum.Suntem ceea ce am invatat sa fim si mai ales suntem in mare parte ceea ce parintii ne-au spus sa fim.Noi avem datoria sa ne examinam in permanenta viata si sa traim viata pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru noi.Fiecare om trebuie sa-si traiasca viata si sa faca faptele pregatite deja de Dumnezeu pentru el.Sunteti intristati pentru putina vreme,prin felurite incercari,pentru ca incercarea credintei voastre,cu mult mai scumpa decat aurul care piere si care totusi este cercat prin foc,sa aiba ca urmare lauda,slava si cinstea,la aratarea lui Isus Hristos.1 Petru 1:6 Orice om care la un moment dat are de a face cu medicii stie ca dupa procesul de vindecare medicul il sfatuieste spre un stil de viata mai sanatos,spre chibzuinta,cumpatare,evitarea situatiilor periculoase,evitarea exceselor de orice fel,cate indicatii menite sa ajute acea persoana sa-si mentina sau imbunatateasca sanatatea in permanenta.E destul de clar acum ca e mai ieftin sa intretii decat sa tratezi.In bolile sufletului situatia nu difera deloc.Dupa ce vindecarea s-a produs este nevoie de o permanenta mentinere sau imbunatatire a acelei sanatati.Cand suntem mici ne dorim sa fim mari,cand ajungem mari ne-am  dori sa dam timpul inapoi.Orice pas in aceasta calatorie alaturi de Dumnezeu e o aventura despre care se poate scrie.Vreau sa-ti spun o poveste cu care esti deja familiarizat,dar la care nu ai reusit sa te uiti ca la o poveste si atat.Imagineaza-ti sau aminteste-ti imaginea copilului care ai fost,liber exprimat,fericit,care nu-si dorea altceva decat iubire si nu avea nevoie decat sa fie.Faceai si spuneai ce si cand simteai,fara sa te temi ca vei fi judecat,respins,criticat.Aveai in interiorul tau toata iubirea si maretia lumii.Apoi insa ai crescut si ti-ai dorit sa afli cine esti.Pentru asta,te-ai uitat in jur,in privirile cuvintele si gesturile celorlalti,care au jucat rolul unor oglinzi,in care doreai sa te vezi asa cum esti.Si ai inceput sa te adaptezi in permanenta la imaginile pe care le vedeai in acele oglinzi,pentru ca ai inceput sa crezi ca nu esti indeajuns de bun,de frumos,de destept, a fi iubit si acceptat de ceilalti.Poate ca ti s-a spus ca pentru a ajunge cineva,trebuie sa fii intr-un anume fel si ai incercat din rasputeri sa fii astfel.Iar cand nu ai reusit,te-ai criticat si te-ai intristat.In permanenta ai incercat sa adaugi cate ceva la atitudinea ta,la cine esti pentru a te integra in aceasta lume.Ai inceput sa te plangi la fel ca cei mari,sa crezi ca viata e grea,apoi ai inceput sa judeci la fel ca cei din jurul tau,sa creezi drame si povesti despre orice detaliu al vietii tale.Numai ca nicio oglinda nu a fost destul de curata si de clara,astfel incat sa te vezi asa cum esti in realitate.Si asa a aparut nefericirea.Ca o consecinta a discrepantei intre cine esti in interior si cine arati sau te straduiesti in permanenta sa fii.Probabil ai ajuns sa te intrebi cine esti,ai cautat fericirea in o multime de surse exterioare succese,relatii,bani,dar de cate ori le-ai gasit,fericirea a fost efemera.Si am sa-ti spun ca singura cale de a accesa puterea,fericirea,pacea interioara,este sa afli cine esti,sa te intorci acolo,unde erai autentic si neinfricat.Sa te imprietenesti cu povestea vietii tale,sa o iubesti si sa te iubesti pe tine.Sa inveti sa traiesti dincolo de poveste,dincolo de drame si de neimplinire.Toate acestea si multe altele le vei afla si experimenta si care a adus lumina in viata atator oameni...Ramai cu mine,cand se lasa seara,ziua s-a dus si noaptea e pe drum,Tu imi aduci in suflet numai speranta.Tu esti adapostul si scutul meu,eu nadajduiesc in fagaduinta Ta.Psalmul 119:114 Cand inima-mi plange,sufletul meu Te cheama,vino Doamne sa ma mangai si sa ma ridici.Numai la Tine am scapare atunci cand Te chem,lasa balsamul Tau,peste sufletul meu trudit.Cand ruga-mi se-opreste,si n-am siguranta ca ma asculti,de jos din durere Te strig,o Domnul meu.Nu merg la oameni ca Tu esti Dumnezeul meu.In lumea asta agitata,timpul asta care zboara ca nebunul unde sa ne gasim linistea?Ma intreb oare mai stim sa traim linistea?Sa ne bucuram de ea?Sau atunci cand beneficiem de liniste facem tot posibilul sa dispara pentru ca suntem obisnuiti cu adrenalismul vietii care ne distruge emotional si spiritual?Din pacate ne-am inradacinat in subconstient ideea ca viata nu trebuie sa fie linistita,facem in asa fel incat sa avem situatiile nelinistite,trairi tulburatoare si fara liniste.Mi-am rascolit coltul meu de liniste,privesc prin mine si simt cum mi se umple sufletul cu liniste.Vreau sa ma scutur de vise,si sa ma transform in liniste.Fiecare gand,bun sau rau,fiecare dorinta,cuvant sau fapta fac sa se produca anumite schimbari in inima.Spre liniste sau spre neliniste,spre bucurie sau spre intristare,intocmai ca soarele intr-un strop de liniste.Din clipa in care auzim ceasul desteptator dimineata,incepem sa solicitam organele de simt creierul.Privim,citim,urmarim,si ascultam stirile.Zilnic se pot gasi cateva minute de liniste sufleteasca.Mai intai va asezati intr-un loc linistit.La inceput tineti ochii inchisi.Ramaneti cu mintea linistita.As vrea sa scriu despre liniste dar nu ma pot concentra,din cauza gandurilor.Mi se pare ca a scrie despre liniste e ca si cum ai face,cand toata lumea tace.E greu sa scrii despre liniste,deoarece trebuie sa gandesti.Si atunci cand gandesti dispare liniste,gandurile inseamna zgomot.Linistea e o apa cristalina,e spatiul dintre cuvintele pe care le scriu acum.Linistea apare atunci cand gandurile dispar.Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie.Oare se poate auzi linistea?Cum sa auzi linistea?Si totusi se poate.O asculti cu sufletul,nu cu urechile.O auzi atunci cand tac gandurile,si nu simti nevoia de a le da curs.O auzi atunci cand nu faci nimic si nu te plictisesti.O auzi atunci cand,nu te doare capul de atata liniste.Stii,nu-mi pasa de nimic,vreau liniste acum.Linistea e melodioasa decat orice cantec.Nu tulburari,nu cuvinte.Vreau sa fiu eu si linistea.Lumea aceasta in care traim este macinata de lupte,violenta,suferinta,durere,si de tristete.Dar oare avem unde sa gasim liniste?Putem privi spre viitor cu speranta?Dumnezeu este singura noastra speranta si nadejde.El nu se schimba,este acelasi demn de incredere.Vreau liniste si pace,macar la batranete.Vreau un singur moment de liniste,unde sa nu-mi aud gandurile si vocile din mintea mea,care vorbesc fara inteles,fara o ordine,care m-ar face sa fiu mai linistita.Vreau doar o clipa sa nu mai stiu nimic,care sa ma deranjeze sau sa ma supere.Vreau doar un singur moment de liniste sa uit de toate.In ultima vreme am reflectat foarte mult asupra a ceea ce se petrece in jurul nostru.Am o imagine destul de bine definita a ceea ce am trait si ceea ce urmeaza sa traiesc.Descoperim zilnic pe acest drum obstacole,de multe ori ni se pune rabdarea la grea incercare,ne simtim epuizati.Vizualizati-va ajunsi la capatul puterilor.Cu cat petreceti mai mult timp in voi insiva,linistea va impresoara,unde pacea si linistea este in sufletele voastre.Aveti dreptul la un strop de liniste in sufletele voastre.Pace si iubire.Aici sa gasiti un strop de liniste si un loc unde sa zaboviti in clipa de taina.Avem nevoie de liniste,de tacere a mintii,de acea stare interioara care se gaseste in fiecare strop de liniste.E oaza mea de liniste,este metoda mea de autoaparare la mizeriile care ma inconjoara.In aceasta lume plina de greutati,incredere,respect si iubire,un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte.Este linistea din inima ta.Nici o problema.Sunt linistita acuma.Oaza mea m-a umplut de liniste,pace si bucurie.Am bateriile incarcate pentru inca o oaza de liniste,in viata mea.In liniste,totul se aude mai clar.Aminteste-ti clipele in care ai cerut sa ai liniste.Momentele in care iti ridicai privirea catre Cer si spuneai.Ajuta-ma,Tata.Vreau liniste,macar acum,aici,si in suflet armonie.Liniste in suflet iti doresc si tie!Lume,lume,ca asa e lumea trecatoare,unul naste si altul moare.Cel ce naste chifueste,cel ce moare putrezeste.Caci de mama si de tata,nu te saturi nici o data,si de frati si de surori nu te saturi pana mori.Lume,lume,eu m-as duce si tot duce.Dar nu stiu unde ma mai duce capul,copii mei imi spune sa ma mut,si unde sa ma mai mut sa scap de probleme.Imi spun ca nu mai vreau sa sufar,nu mai vreau compromisiuri de viata asta.Daca ma duc departe de ei,gandul nu ma lasa ca tot la ei ma gandesc.Ori cum ma gandesc sa fac ceva,tot bine nu iasa.Problemele ma urmaresc la tot pasul,si eu ce ma fac cu ceasul,tic tac bate ceasul si e aproape doisprezece.Unde sa ma duc?eu nu ma duc Isuse drag,dar te astept plangand in prag.O ramai,ramai cu mine,Rascumparatorul meu,si ma invata sa fac tot bine,pana ma vei sui in cer.M-am nascut pentru ce?sa fac copii si sa ma tot plang la ei,uite asa,si nu asa,fa bine cat mai poti,cand nu mai poti o sa le faca altii mai mult bine,caci eu doar atat am stiut mai bine.Ei au carte,eu nu am parte,ei stiu de toate,eu numai o parte,si intr-o zi o sa ma dau deoparte.Inima ma doare tare,vad cum familia dispare,mama,tata,sora,frate,fiu si fica si de toate imi este frica.Oare ce generatie va mai urma?Ca niciodata am vazut copii abandonati,copi adulti cersind la fiecare colt de strada,lumea duce mare lipsa de famili mature,famili unite care sa poata schimba lumea.O data am intrebat pe un baiat care a cersit,ca de ce are nevoie de bani?El a spus pentru mancare sau bilet de autobuz.Si eu ia-m raspuns,cat sa iti dau ca sa te faca multumit sau poate putin fericit?El mi-a spus cat vrei tu.Eu ia-m spus si daca ti-as da mai multi tot nu ai fi fericit,si asa am continuat putin cu el comvorbirea,si am aflat ca nici mancarea nici biletul de autobuz nu a fost planul,ci doar a vrut doar banii pentru droguri.Si da,am inteles cat de grea este dependenta de droguri sau alcohol.Am si eu pe fica mea,numai Dumnezeu stie cand va fi aceea zi si pentru ea sa se lase de droguri.Dar desigur ca intr-o zi va fi.Si asa eu ori cum trebuie sa am mare rabdare cu ea,ca eu sa nu imi pierd mintiile si sa astept minunea.E o minune cand soarele apune,minune din vesnicii,dar cea mai mare minune va fi cand El va veni.Daca copii nostrii de azi sunt dependenti de toate,ce-o sa ne mai facem pana la moarte.Lumea aceasta se va preface numai in spitaluri si reabilitati.Cum sa ne mai comportam,ce sugestii sa mai dam?Pe ce maini sa ne mai dam?Uite asa eu am invatat,sa traiesti cum se cuvine,ca tot o moarte ne sustine.Numai Harul Lui ma tine,si ma indeamna sa tot fac bine,pana pot,cand nu mai pot,eu aici las crucea jos.Suferintele le-am incheiat,stafeta eu lor le-am dat,si de acum sa va descurcati.Asa e omul cat traieste,are parte cat iubeste,cand e sanatos si poate,totul merge ca pe roate.Dar cand boala la apucat,toti oamenii sau indepartat.Stiu ca nu e bine asa,dar nu-i pasa la nimenea.Si ce are omul pe pamant?Viata cu truda si toate se duc in vant.Omul cat traieste,manca,bea se veseleste,si amarul il jeleste.Ce anume da sens vietii voastre?Daca tot ceea ce traiesc nu ma face fericita,atunci care este sensul vietii?Daca toate ideile de fericire din lume nu pot sa umple acest gol din inima mea,atunci ce sau cine poate?ce nu stiu,dar cine poate,e numai Domnul ce imi umple golul.Traim in aceasta lume rationala unde viata fiecaruia este planuita si programata.Ramanem intr-un teatru fara sfarsit iar viata noastra devine retete de succes.Traim cu adevarat intr-o lume de nimicuri si tot ce facem transformam in nimicuri.Insa nimic nu vine din vointa noastra,ci din obligatia de a face.Ganditiva daca nu ar exita iubire,ce sens ar avea aceasta viata?Un zambet este mai pretios decat descoperirea orizontului.Un lucru marunt facut din iubire pentru celalalt valoreaza mai mult decat orice tratat de stiinta a lumii.Suntem prizionerii propriei noastre lumi,ce este mai pur si frumos pe lumea aceasta in ceva mecanic,violent si egoist.Exista multe religii si multe convingeri religioase,dar este un singur Dumnezeu,un singur Duh,o singura credinta,credinta in iubire.As fugi din lume.Dar unde?Ce ar putea lumea sa imi ofere?Ce pot eu sa ofer lumi?Si totusi eu vreau sa raman.Sa vad cum se termina problemele.In aceste timpuri pe care le traim am impresia ca toate principiile si valorile dupa care ne ghidam s-au schimbat complet.Mandria,orgoliul,invidia si banii sunt primordiale.Putini sunt cei care cauta sa intinda o mana de ajutor,sa traiasca in armonie.De ce afirm acest lucru?Poate pentru simplul fapt ca in viata mea,am avut impresia ca am prins fericirea,si ea mi-a scapat printre degete.Sunt constienta ca fericirea deplina este foarte greu de obtinut. Intr-o lume lipsita de repere morale si marcata de ura si invidie,este necesara o permanenta trezire a spiritului crestinesc.In planul lui Dumnezeu fiecare dintre noi ocupa un loc special pe care nimeni altul nu il are.Putin conteaza daca sunt bogat sau sarac,dispretuit sau respectat de oameni.Suntem unici si avem o viata unica.Prin natura umana,nu poti trai prea multa vreme fara sa fii lovit,sa fi cu inima sfasiata,si daca privesti in ochii oricarui om in spatele zambetului sau fricii vom descoperi durerea,iar multi sunt mai suferinzi decat ne putem imagina.In aceasta lume a placerilor de consum de droguri si in aceasta lume plina de ura si resentimente,sa aducem iubire si iertare prin copiii nostri.Ei care sunt inca capabili sa iubeasca si sa ierte.Sa renuntam la timpul nostru si sa ne implicam in viata lor pentru a le face o viata mai buna,cu inteles si cu o mare semnificatie.Inspiratia aceasta pe care eu am avut-o acum de a scrie,si despre aceasta lume si despre problemele ce ma framanta pe mine cel mai mult,a fost posibila facuta datorita conversatiei cu fiul meu despre lume si viata si de generatia aceasta de copii in care lumea este inundata pana la adanc.I-am spus fiului meu ca ma rog pentru toti copii mei ca Dumnezeu sa le deschida ochii inimii si sa se intoarca la El.Caci poate multe zile bune nu vor mai fi,si cu ceea ce eu le-am spus si cu ceea ce ei au ramas in memoria lor de cand au fost copii,nu se vor mai intalni poate niciodata.Acum e ziua,cantareste bine,ce ai facut pentru Dumnezeu,aceea va sta in fata.Cu toata scoala lor,daca nu au o experienta de viata,nu au nimic.Ori unde te duci nu este asa importanta scoala daca nu ai si o experienta de lucru undeva,care sa te reprezinte pe langa Diploma ce o ai.Eu nu am multa scoala,dar am o experienta de viata care m-a ajutat pana si in momentul de fata.Nimic fara Dumnezeu,cu El am totul.Cu El,prin El,si pentru El sunt toate lucrurile,A lui sa fie Slava,Cinstea si Onoarea de acum si pana in veci.Traim sa invatam si invatam sa traim.De multe ori in viata trecem pe langa dureri mari si nu ne gandim decat la propriile noastre dureri,la probleme,la nemultumirile noastre.Nu vedem ca langa noi se stinge copii.Nu ne gandim ce am putea face pentru ei.Si trecem indiferenti si reci pe langa viata.Incercati sa va bucurati de fiecare clipa.Iubiti fiecare clipa pe care o traiti.Nu va mai pierdeti in certuri sau nemultumiri.Fericirea poate sa existe,sa incetam sa ne mai complicam viata.Lumea aceasta este o lume plina de umbre care asteapta dar niciodata nu vor atinge un tel.Nu vor avea ceea ce asteapta pentru ca oamenii nu stiu cine sunt si ce ar trebui sa insemne viata pentru ei.Daca vom privi spre copii nostrii si ne vom intreba cat sunt ei de fericiti?Intrebati-va pe voi,fiecare tata si mama.Stai langa copilul tau si vezi cum ii vibreaza inima si ce gandeste.Lasati oboseala si dati iubire celor de langa voi.Numai cu iubire vom invinge teama,cu iubire vom inainta.Suntem creati pentru a fi iubiti si pentru a iubi.Trebuie sa ne maturizam personalitatea de asa fel incat sa putem spune,restul sunt nimicuri.Ce frumos este gandul daca stii sa-l implinesti.Ce frumos e cuvantul,daca stii sa-l rostesti.Ce frumos este omul daca stii sa il iubesti.Iubirea te invata sa crezi si sa speri ca astazi va fi mai bine ca si ieri.In lume sunt oameni atat de saraci incat nu au nimic altceva decat banii.Daca dai ce ai mai bun in tine,lumea te va lua in ras,nu conteaza.Tu da ce ai mai bun in tine.Lumea traieste prin iubire,sa incercam sa o punem in practica atat in familie cat si in relatiile cu ceilalti.Viata capata sens doar prin ceea ce faci si prin suferinta,ai un timp limitat pentru a nu irosi aceasta viata.Iubirea vindeca,face minuni.Chiar daca o rostim si o traim in diferite feluri,nu uitati,Iubirea vine de la Dumnezeu.Nu va temeti de viata,nu va bateti joc de ea.Fiti cumpatati in tot ceea ce faceti.In lume,atat copiii,cat si batranii sunt priviti cu dispret.Oricat ar fi de dificil o viata,din toate punctele de vedere,nimic nu justifica lipsa noastra de respect pentru parintii si copii nostri.Tot ceea ce este pierdut in fata greutatilor,poate fi regasit.Chiar daca ati facut un pas gresit,nu intrati in panica.Aveti incredere,nadejde si credinta.Toti purtam in sufletul nostru o dorinta pe care doar o gandim,nici macar nu o impartasim.Viata merge inainte.In fiecare zi ma pot plange de dureri,de una sau cealalta,dar eu ma consolez singura,nu sunt eu singura pe lume,milioane poate si mai multi,dar merg asa cum pot,si pe coate si pe jos.Si inainte si inapoi,caci doar asa traim.Eu am invatat multe,sa imi indur durerile,si sa imi plang necazul in tacere,caci nimeni nu va veni sa imi de-a o mangaiere.Am fost intrebata de multe ori de copii mei,de unde am atata putere si energie,de unde atata tarie in mine sa pot sa trec prin incercarile ce le-am avut.Eu le-am spus,de la Tatal meu de sus."Harul meu iti este de ajuns"dar sa stiti ca de multe ori nu e asa.Sunt slaba.Nu am putut dormi,insomni si asa imi este viata,ma-m pus la scris,dar ori cum e tarziu si am scris destule,ori cum lume,nu ma duc nici unde,numai in pat.Noapte buna tuturor si cu o alta ocazie,la o alta inspiratie si la o alta ora.Sa invatam sa traim frumos,si lumea va incepe cu mine.Eu sa pot sa fiu aceea schimbare inspre mai bine.Copilasilor mei,va scriu voua,aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in mine,in lume ve-ti avea dureri si necazuri,dar indrazniti sa biruiti,ca pana la urma ori cum cu toti o sa ne jerfim.Iti dores sa ai liniste si pace in sufletul tau,in fiecare zi a vietii tale...Toti trecem prin incercari,insa cel mai important lucru este cum trecem prin ele.De multe ori,eu una,am spus Domnului ca nu mai pot,atunci cand incercarea era grea.Si chiar i-am spus acest lucru,l-am rugat sa ma izbaveasca si i-am spus ca nu mai pot.Insa,Dumnezeu ne-a promis ca odata cu incercarea ne va da si puterea de a trece prin ea,ne-a promis ca nici o incercare nu va fi imposibil de dus.Totodata,avem exemple de oameni care au rabdat in incercari si despre care Dumnezeu ne spune ca au fost oameni dupa voia Lui.Acum ceva timp,am invatat sa fac ce pot si asa a iesit mai bine lucrurile.Prin aceasta eu am inteles ca atunci cand incercarea vine peste mine,eu trebuie sa ii multumesc Domnului pentru ea.Pare ciudat,atunci cand sunt bolnava sa ii multumesc Domnului pentru boala?Sa ii multumesc ca sunt asa cum sunt si mai rau sa nu fie.Dumnezeu vrea sa ii multumim pentru TOATE lucrurile,si cele care ni se par bune pe moment,si pentru cele care ni se par rele.Asa iti arati credinta.Atunci cand tu ii multumesti Domnului pentru incercare,tu stii ca ai putere sa treci peste aceasta incercare si ca tu ai credinta in El.Stii ca El te va izbavi,pentru ca ti-a promis acest lucru.Atunci cand am trecut prin cea mai mare incercare pe care am avut-o pana acum,am gasit aceasta incurajare.Si cand am facut tot ce am putut Domnul vrea sa ii multumim pentru toate lucrurile,pentru suferinta si incercari.Nu inteleg de ce trebuie sa trec prin aceasta incercare,nu inteleg ce poate iesi bun din asta,dar sa ma incred in El.Si am perseverat in a face asta,in fiecare clipa.Iar atunci cand incercarea a trecut,am inteles de ce a trebuit sa trec prin asta.Dumnezeu se bucura atunci cand noi ne incredem in El.Si avem atatea exemple.Iov,desi pedepsit,nu a ridicat glasul si nu a vorbit impotriva lui Dumnezeu,asa cum a fost ispitit.El era deja izbavit,de la inceputul incercarii,insa nu avea cum sa vada asta.Nici noi,de multe ori nu realizam ca vom fi izbaviti,atunci cand incercarea ne loveste si suntem ispititi sa capitulam.Stiu ca ma va izbavi,chiar daca acum totul pare sa mearga prost.Ma incred in Cuvantul Lui.Domnul este cel care stie intotdeauna ce sa ne ceara ca sa nu fie peste puterile noastre si sa nu avem motive sa tremuram in fata celor la care el ne trimite.El calauzeste pasii nostri si ne inalta viata ca o cetate intarita,ca o coloana de fier si un zid de arama.Cu El alaturi nu are cine sa ne doboare,nu avem de cine sa ne temem.Deci,Dumnezeu vrea sa ne vorbeasca si noua.Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a-L auzi.Noi am fost creiati dupa chipul Sau.Eu cred ca Dumnezeu ne vorbeste si se intereseaza in cele mai mici detalii pentru viata noastra.Nu trebuie sa fie neaparat un dar de proorocie sau vedenie in jurul tau penru ca e lumea plina de tot felul de prooroci.Bine e sa astepti in tacere ajutorul DOMNULUI.Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel cand in altul,dar omul nu i-a seama.Dumnezeu Ii vorbeste fiecarui om,dar omul nu-L asculta.Dumnezeu vorbeste in multe feluri incepand de la tunet,tot ceea ce ne inconjoara,El din vanturi isi face Soli,ne vorbeste uneori dar toate trebuie sa fie in conformitate cu ceea ce scrie in Biblie.Voi auzi Cuvantul Domnului care vorbeste in inima mea,fericit este sufletul care aude pe Domnul Dumnezeu vorbind inlauntrul sau si care primeste din gura Sa cuvinte de mangaiere si incurajare.Ferice de cei care pricep adancul inimii omenesti si de cei care se trudesc in fiecare zi pentru a intelege tainele cerului.Caci ce este viata noastra?Nu este decat un abur,care se arata putintel,si apoi piere.Opreste-te o clipa!Desprinde-te de lucrurile obisnuite,elibereaza-ti mintea,uita de probleme macar pentru putin timp.Pentru tine ce este viata?Dintr-o amintire din trecut,sau pur si simplu dintr-o dorinta care te provoaca si care necesita sa fie pusa in prezent.Tot ceea ce va ramane dupa noi,vor fi amintirile petrecute impreuna,se zice ca,daca petreci timp cu copii tai,ei vor fi mai puternici in viata.Daca as sti ca aceasta e ultima oara cand aud vocea copiilor mei,as inregistra in minte fiecare cuvant de-al lor pentru a-l putea auzi soptit inca o data.Fara sa vrei dai valoare vietii,si mai mult ca atat,o experienta de viata.Va scriu din convingerea ca nu e normal sa tin pentru mine ce imi trece prin cap.Scriu pentru terapie,odata puse pe ecran,suferinta,neputinta sau frustarea incep sa aiba sens si sa fie mai usor de invins.Va scriu ceva si sa pornesc spre altceva.Ca sa nu ma repet.Ceea ce nu te omoara,te face mai puternic.De ce am ales sa scriu,poate le da unora de gandit.Mai ales ca viata e prea scurta ca sa faci ce nu trebuie.Voi incepe sa povestesc viata mea,nu din lipsa de ocupatie,ci din cauza ca am mai incercat asta candva si persoanele stateau cu sufletul la gura sa vada ce se intampla.Ce voi scrie aici,poate ii va ajuta pe unii sa inteleaga ceea ce scriu,dar din pacate experienta mea de viata este poate mult prea mare si mult prea trista,si poate din aceasta cauza zambesc.Dar oare ce se ascunde in spatele povestei?Cititi si poate veti afla,nu cititi si cu siguranta nu veti pierde nimic.Trecutul e trecut,prezentul e al nostru iar viitorul il construim impreuna.Sa lamurim o treaba,jurnalul meu e jurnalul meu,nu va convine nu intrati,nu cititi.Pai nu va obliga nimeni,spre deosebire de altii eu mai stiu si terapie,mai si practic,scriu de relaxare.Dar nu-i nimic lucru de mana,cu altii sau altele.Ma scuzati,dar acum va inteleg,cand iti prezinta o solutie terapeutica de te ia rasul,si iti dai seama pe mainile cui e posibil sa ajungi la batranete.De data asta voi privi din umbra pana postez ce va fi la batrinete,daca voi mai ajunge?Si scrisul e viata mea,parea sa spun fata de care se sterge orice gand.Ma apuca niste ispiratii cand sunt eu,cea la computer.Acum va las si pe voi in pace,si sa trecem peste toate,cu bine si voie buna.Ceea ce fac eu acum,este ca povestim din trairi,si traim din povestiri.Ce am realizat eu de fapt este,ca toata viata am putea sa povestim,despre noi,despre altii,dar prea putin auzim caci si am trait,adica nu ma refer la trairile dureroase,sau tot timpul sa ne plangem,ne doare,ne deranjeaza,ne nimiceste.Cu totii avem trairiile noastre,uni traiesc sa iubeasca,altii iubesc sa traiasca,traim pentru copii nostrii,poate pentru nepoti,dar de cate ori am trait doar pentru noi.In ce sens,pentru noi?sa traim chiar daca stim ca ziua de maine,poate nu va mai veni,sa stim si sa simtim pentru ce traim.Nu ma dau exemplu pe mine ca am invatat sa traiesc viata,nu,viata m-a invatat sa traiesc.De ce trebuie sa fie asa,de ce nu invatam,ca a trai e omeneste,si a povesti e fireste.De multe ori viata ne si da lectii.Mai bine sa invatam lectia de la inceput,decat sa o invatam cand nu mai putem sa schimbam nimic.Am invatat,ca as fi putut face multe si nu le-am facut,sa imi dau peste ochii ca nu le-am vazut,am ajuns totusi destul de ranita,sa ma pot reculege din nou,si sa pot trece din nou.Acum vreau sa traiesc!dar cum?uitandu-ma in jurul meu,la tot ce ma inconjoara,si parca prea tarziu m-am desteptat,sau nu,depinde de imprejurare.Vreau sa va spun,traieste viata cu folos,traieste-o bine,nu lasa regretele sa vina,fati timp de tine,dar si de-ai tai.Iubeste natura,creatia-i divina,Maestrul ceresc,iubeste-te pe tine si fi tot ce e mai semet.Cand suntem tineri,uitam de tot ce este mai frumos,uitam de noi,uitam de tot,iar cand imbatranim,cu totii vrem sa nici nu mai murim.Si ce mare adevar in toate,ca nu stim sa ne si pretuim,culegem,strangem,risipim,si maine vine altul,si noi,ce?Murim.Dar la asta noi nici nu vrem sa ne gandim.Noi suntem tari,noi biruim,si uite asa,noi mai uitam sa si traim.Azi asa,maine asa,si tot ce-a fost mai fericit o data,noi am pirdut,dulceata toata.Doar,noi suntem tari,nu mai murim,dar ce sa vezi?noi nici nu stim sa mai gandim.Nu stiti voi?daca ati uitat de toate,din cand in cand ar trebui sa va mai amintiti,sunteti aici,doar pentru un putin,si asa,le tot facem noi pe toate,ca doar noi stim si sa mai traim.Traieste azi cu bucurie,traieste azi clipa ce ne este data,caci poate maine nu se stie,daca va mai fi o data!Din trecut am invatat,din prezent acum traiesc,dar din viitorul ce-l astept,poate sa nu mai fie nici in prezent.Nu va-ti dat voi seama bine,cine stie,maine ce-o sa mai fie,bucurate astazi frate,caci ori cum vom avea noi parte.De-o fi bine,de-o fi rau,va purta de grije bunul Dumnezeu,caci asa mi-a purtat El mie,caci nici nu mai stiam de mine,azi sunt iata,tot aici,dar maine,nu pot sa mai zic nimic.Si asa am inceput eu sa traiesc,din povestile ce le citesc,si am invatat,mai tare,cum sa merg si la umblare,cu bicicleta as vrea,dar nu ma lasa durerea mea.Pe la ape tot as vrea,dar pielea imi e cam rea,nu-i prieste,mult clorinul,si mai baga si veninul.Pe la munte,pe la mare,la ocean la o plimbare,prin padure,dupa mure,prin livezi si prin gradini,unde-s pajistele pline,de fructe si de flori,eu toate as vrea sa le explor.Va dati si voi seama bine,eu traiesc,va dovedesc,si pe pagina va graiesc,ascultati putin de mine.Mult timp nu mi-a mai ramas,insa tot ce-a mai ramas,eu va zic sa le urmati.Sfaturile mele slabe,poate pe unul le-ar mai atrage,nu va zic,cum am trait,dar va zic sa mai traiti!Daca ati invatat ceva,placerea e de partea mea,daca vreti sa invatati,eu va zic sa mai lucrati,sa lucrati ca sa traiti,sa traiti sa va iubiti,caci iubirea rabda multe,si apoi ne duce sus pe munte.Deci,eu cred ca ati luat,tot ce este bun de dat,ce e bun de adunat,ce e rau de aruncat,iar de voi sa stiu,cu totii am invatat,sa traim sa ne iubim si sa stim ca intr-o zi v-om lasa crucea jos.Viata este scurta,suferinta multa,alege,ce ai de infaptuit!Traieste viata ca sa poti zbura!Te nasti,traiesti si mori,cand te nasti este un miracol,sa traiesti este o necesitate,iar sa mori,cu totii suntem datori.Ce este real,este curand,ce se intampla nimeni nu stie,important este sa faci ce ai facut si mai inainte,sa traiesti,tot inainte.Ma plictiseam,cum o faceti si voi de atatea ori,si simteam nevoia sa-mi descretesc fruntea un pic.Si am gasit o serie de anunturi din care o parte le impartasesc cu voi.Cand suferi nimeni nu stie ce e in sufletul tau.Chiar daca toti au cate o vorba buna,de incurajare.Si cine spune ca nu a suferit in viata,mai ales de ceva,sau din ori ce.Sunt lucruri pe care nu le inteleg,mi-e peste putinta si nu pentru ca as fi rau voitoare,ci pentru ca,pur si simplu nu le inteleg.Si sunt momente in care nu mai inteleg nimic uneori.Ceea ce gandesc acum am mai gandit o data,si alta data.Sa incerc sa gandesc altceva.Dar de unde stiu ca nu asta am facut si ultima oara si atunci voi ajunge la acelasi rezultat.Alegerea a fost facut la inceput,cand am inceput sa gandesc.Ti-ai pus vreodata intrebarea?De ce suntem asa de diferiti unul de celalalt?Din nou am stat pe ganduri si privind in jurul meu la oameni,am vazut atatea disabilitatii,oare de ce e asa?Pe unii i-am vazut vorbind de unul singur,altii dadeau din umar,altii din picior,unul scurt,altul lung,una grasa,alta slaba,unul cu bastonul,alta pe caricior,unul se strimba,alta se plange,si mi-am pus mie intrebarea?Am fost si eu asa cateodata?si sa stiti ca da,am vorbit de una singura,am plins de una singura,am bombanit ca vai de mine,am urlat cat m-a dus plamanii,am iesit afara din comun de tot gestul meu pe care l-am facut,si chiar m-am vazut pe mine in totii acesti oameni.Ce credeti voi ca eu nu am si mai multe disabilitati,daca ar fi sa le insir aici la scris ar fi destule ca sa ma puteti plange si pe mine de mila.Nu,nu doresc asta sa o faceti,dar vreu sa va puneti si voi intrebarea ca si mine?De ce trebuie sa fie asa?Pe cine sa punem vina ca ne-am nascut asa?Ori asa ne-am format noi in timpul existentei noastre,ori viata ne-a deformat asa de grav,poate din cauza pacatelor noastre ori pacatele stramosilor nostrii?Ori cum vrem sa gasim raspunsuri,tot nu putem schimba nimic cu noi,dar ce putem face este sa ne acceptam as cum suntem si sa mergem mai departe cu viata.Mi-e foarte greu numai sa ii privesc si ma doare sufletul de ei dar tot odata ma doare si de mine ca nu pot sa fac mai mult,dar va spun ca nu e usor sa ai pe cineva drag si sa vezi ca e la fel.Parca pe mine ma accept asa cum sunt dar va spun sigur e foarte greu sa ii accept si pe altii.Ma gandesc parca ma simt eu vinovata de toate lucrurile,dar stiu caci fiecare este nascut intr-un fel sau altul,dar sa stiti ca si anturajul in care te nasti conteaza.Ei bine,sa fie si asa ,am vazut copii hadicapati,cand ambi parintii au fost perfecti dar s-a nascut cu un defect,da,se intampla si de astea,atunci nu mai are rost sa tot insir la vorbe ca le-am inteles pe toate foarte bine,iar acum vreau sa ma intelegeti si voi pe mine caci si eu am mai multe defecte,e bine.Deci am adunat multe de la oameni si am facut comparatia cu mine si a iesit tot negativul.Acum sa vedem cum sa facem ca lucrurile sa iasa bune si pozitive si sa nu mai punem atatea intrebari.De ce-i asa?Ce s-a intimplat?Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.Dincolo de orice reusita e o alta incercare.Cat timp traiesti,simte-te vie.Daca ti-e dor de ce faceai,fa-o din nou.Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp.Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti.Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.Fa astfel ca in loc de mila,sa impui respect.Cand nu mai poti sa alergi, ia-o la trap.Cand nu poti nici asta,ia-o la pas.Cand nu poti sa mergi,ia bastonul.Insa nu te opri niciodata.Asteptam mereu, poate si asteptarea are timpul ei,de cele mai multe ori din asteptari culegem zimbete,priviri sau emotii.Constienti de valoare  timpului continuam sa asteptam,si asteptam un miracol.Stiti unde am invatat eu terapie?la lucru,unde eu lucram in spital,am ajuns in contact cu foarte multi pacienti de toate gradele,de la 0-110oani,de la clasa inalta si la cea de jos homless.Poate nu ma credeti,dar este adevarat,si cand eu ajutam pe acesti oameni mie imi venea sa plang de mila lor si nu a mea.Eram asa de sensibila,caci nu puteam sa-i vad,sau ei sa imi vada fata,ca ma apuca plansul.Cum credeti ca am putut eu rezista?am lucrat contra rezistenta si tot odata mi-am intarit eu sistemul uman.Nu stiti de cate ori am vrut sa las pacientii,si sa-i abandonez ca nu mai puteam face fata presiunii,dar azi asa,mine si mai si,tot mai greu si mai greu,si mi-am intarit rezistenta.Multe ar fi de scris,doar pentru-ca azi a fost o zi de Craciun,am vrut totusi cateva franturi din experientele mele sa le pot impartasi cu voi.Copii mei nici nu stiu jurnalele mele si experientele mele de-o viata pe care eu le-am experimentat si pastrat,dar stie totusi ceva,din experientele noastre din familie de tot ce noua ni sa intamplat.Deci am mai putut sa scriu ceva din"patanile lui Raveca"ori cum nu sunt terapista,dar sunt o specialista,la rabdare,ascultare si apoi la o inima mai mare.Trecutul e o incapere din prezent unde intram mai rar.Nu avem decat sa deschidem o usa,atat si suntem in trecut,iar usa asta se deschide singura foarte des.Invata sa iubesti,de la firul de iarba,pana la cersetor.In noi ramane numai ce-am iubit,sufletele care ne-au fost dragi.Fericirea e scurta,apoi vine obisnuinta,nemultumirile.Dar sa facem loc si multumirilor.Vata,viata legata de un fir de ata.Nimeni nu poate sti cu adevarat ce se ascunde in sufletul meu,iar toti au crezut ca eu am inebunit de-a binelea,nicidecum,sunt tot aici si acum si la aceasta ora.Ce-ar fi sa traim cu toti,mai mult ca si in gand?Cel putin,sa ne gandim ca traim.Acum si chiar si de CRACIUN!Trebuie sa traim.A fost o zi prin excelenta,si ne-am bucurat mult ca si la CRACIUN!Emanuel,Dumnezeu este cu noi!Stii,timpul are un fel al sau de a se misca repede,si de a nu-ti da ragaz sa devii constient de trecerea anilor.Parca mai ieri eram tanara.Dar iata-ma ca mai traiesc,si sunt luata prin surprindere.Cum am ajuns aici atat de repede?Unde s-au dus anii si unde s-a dus tineretea?Imi amintesc clar cum intalneam oameni mai in varsta decat mine,si cum gandeam ca acesti oameni mai in varsta erau la ani distanta de mine.S-au dus acei oameni.Dar iata-ma aici,sunt pensionara.Acum,in fiecare zi am sentimentul ca o provocare pentru ziua respectiva,este parca prea greu pentru mine.Iar a trage un pui de somn dupa-amiaza nu mai inseamna rasfat,ci o obligatie.Astfel,intru acum in acest alt anotimp al vietii mele nepregatita pentru toate durerile si junghiurile,pentru pierderea puterii si a capacitatii de a merge si de a face lucruri pe care mi-am dorit sa le fac dar nu am reusit niciodata.Cel putin stiu,si nu stiu cat va dura.Nu ti s-a promis ca tu vei avea parte de toate anotimpurile,asa ca traieste pentru azi si spune toate lucrurile pe care vrei,ca cei dragi sa si le aminteasca,si spera ca ei te vor aprecia,pentru toate lucrurile pe care le-ai facut.Sa iesi din casa este bine,a te intoarce acasa este mai bine.Uiti,dar este bine,caci alti oameni uita si ca te-au cunoscut vreodata.Nu-ti mai pasa de lucruri,dar cu siguranta iti pasa ca nu-ti mai pasa de ele.Nu ceea ce aduni,ci ceea ce raspandesti spune ce fel de viata ai trait.Eu vreau sa imi vad viata mea de acum inainte ca pe o frumoasa viata insorita,plina de culoare,plina de caldura,plina de prieteni de-o seama cu mine.Mi-e capul plin de vise,si visele isi iau zborul.Uit ca am tample ninse,hoinar imi este dorul.Am strop de roua-n geana si zambet cald pe buze,surad si apoi ma prind spaime confuze.Mi-e sufletu-n lumina,frumosul ma infioara.Un cant de voie buna,cea mai de pret comoara.Iubesc,si cant mereu iubirea,si apoi ma lupt sa-mi apar fericirea!Dincolo de incercarile cumplite,pe care multi sunt nevoiti sa le infrunte de-alungul existentei,dincolo de boli incurabile sau chiar dincolo de moarte,dragostea triumfa si viata pulseaza mai departe in sevele omenirii.Aceea este lacrima varsata pentru triumful vietii,pentru triumful dragostei.Si cand acestea le izbutesti,in ciuda tuturor obstacolelor ce ies in cale,atunci noi suntem Invingatorii!Tinerete floare rara,am ajuns la batranete.Batranete haine grele ce nu as da sa scap de ele.Anii mei din tinerete,au ajuns la batranete,si acum nu-mi pare rau,a trecut prea multa vreme,dar am ajuns acum la ele.Se spune ca batranetea incepe ca toamna.Cu melancolii,cu umbre care se lungesc,cu reverii si doruri vagi.Varstnicii spun ca este foarte greu sa imbatranesti,ca batranetea este grea,nu pot sa descrie in cuvinte ce inseamna.Cei tineri cred ca ei nu vor imbatrani,ca vor ramane permanent in starea aceasta,lucru care genereaza la unii dintre ei lipsa de respect fata de cei varstnici,dar si fata de ei insisi,fata de propriul corp si propria minte.Batranetea poate fi privita ca varsta intelepciunii,dar si ca perioada premergatoare mortii,cand se face bilantul a ceea ce omul a realizat sau nu,o perioada de toleranta si de impacare cu lumea,dar si de tristete,de neputinta,cand timpul este un dusman al idealurilor si al planurilor inca nerealizate.Este dificil sa accepti ireversibilitatea timpului,chiar si in tinerete.Omul neaga propria batranete si moarte,se teme de necunoscut,de"dincolo" Inaintarea in varsta atrage dupa sine scaderea capacitatii fizice a organismului, regresii ale functiilor psihice.Pensionarea este vazuta adesea ca punctul terminus al dinamismului social si deseori se vorbeste de o boala generata de lipsa de pregatire pentru aceasta perioada a vietii.Batranetea poate fi o perioada extraordinara daca luam in calcul avantajele pe care le aduce cu sine,timpul liber,posibilitatea de a desfasura activitati placute,de a calatori,de a rememora momente fericite si realizari,de a te dedica unor cauze dragi,inclusiv prin voluntariat.Este importanta acceptarea batranetii intr-un mod natural,apoi incercarea de a gasi solutii alternative si modalitati de a depasi greutatile ce vin odata cu varsta a treia. Importante in prevenirea si combaterea efectelor negative ale inaintarii in varsta sunt activitatile sportive,un mod de viata sanatos,asumarea unor noi roluri si incercarea de lucruri noi.Exista tendinta,mai precis,a existat multa vreme,de a considera batranii ca un segment inactiv din punct de vedere social.In ultima vreme,se reconsidera aceasta atitudine si constatam o crestere a atentiei atat din partea autoritatilor,asupra problemelor specifice batranilor,prin dezvoltarea unor programe dedicate lor.Cine nu are batrani,sa-si cumpere,spune un vechi proverb romanesc.Eu as adauga aici ca cei care ii au pe batrani sa ii respecte, sa le valorifice experienta de viata,sfaturile,intelepciunea.Batranetea este considerata si varsta de aur.Varstnicii isi valorifica timpul mai bine, gestioneaza situatiile de stres sau pe cele care ii intristeaza,invata sa isi controleze si sa isi echilibreze starile emotionale.Acestea pot fi doar o parte din castigurile pe care un tanar le poate avea de la un varstnic.Alte cateva beneficii care rezulta in urma amicitiei dintre tinerii voluntari si varstnicii din programul sfaturi de viata,retete traditionale,exemple de moralitate si de cum sa traiesti si sa imbatranesti frumos,optimism si calm.Precum mama mea la 80 de ani se incarca din energia mea.Varstnicii uita de singuratatea apasatoare,traiesc in prezent,isi gasesc sau regasesc,nepoti sau copii carora le ofera din intelepciunea si afectiunea lor.Se incarca din vitalitatea si energia tinerilor lor prieteni,se simt utili si valorificati.Dintotdeauna inteleptii poporului,batranii nostri au fost cand pusi la loc de cinste,cand societatea a uitat de ei si nu a mai vrut sa le intinda o mana de ajutor.Oare ei au nevoie de noi,sau noi avem nevoie de ei?Noi avem nevoie de sfaturile intelepte pe care ni le pot oferi,iar ei au nevoie de noi sa ii respectam sa-i ajutam in neputintele lor.Batranetea nu inseamna doar boala,suferinta,singuratate si durere.Poate trupul slabeste,poate memoria scade,dar se poate intari sufletul.Daca omul ar avea doar trup,batranetea ar fi zadarnica,daca ar avea doar minte,tot ce am invatat o viata ar putea fi simple himere ale trecutului.Insa avem de la Dumnezeu un dar nepretuit,sufletul,care se situeaza peste toate celelalte.Cand ajungem la sfarsitul vietii si ne aflam in fata mortii nu putem lua nimic cu noi,nici macar trupul,doar sufletul.Si atunci batranetea poate fi posibilitatea de a ne intoarce catre sufletul uitat al omului.Iar Daniel spune,daca pentru trup, timpul,in curgerea sa,aduce imbatranirea,sufletul insa poate cunoaste o imbogatire,o intinerire,o crestere neantrerupta.E conditia specific umana de a creste nu numai fizic,ci si spiritual,cresterea spirituala continuand chiar atunci cand inceteaza cresterea fizica.Batranetea este o mutilare a corpului,care ramane intreg,toate le are si la toate lipseste ceva.Arghezi ne amintea ca tara noastra nu are ce face cu tineri imbatraniti,ci ca tara are nevoie de batrani,de batrani tineri.Eu cred ca totusi batranetea,daca s-ar bucura in primul rand de respect din partea celor mai tineri si ar fi inconjurati de cei dragi,ar deveni mult mai tolerabila si ar putea fi intr-adevar numita"the golden years"Am indurat mai mult decat credeam vreodata ca o voi face,fara sa mai stiu ce mi se intampla.Va veni o data vremea cand in urma voi privi,si as vrea sa reanvie toate,bucurii si multumirii.Dar trecutul se ascunde,nu mai vine NICIODATA numai amintirea spune ca"Asa a fost o data"Asa ar trebuie sa fie si cu amintirile.Nu trece o zi fara sa ma gandesc,sa traiesc momentele si sa SPER doar la mai bine.Azi,ca si ieri,luptam cu noi,si cu cei din jur.Fiecare zi este o emotie,si fiecare secunda e o picatura de transpiratie.Suntem pregatiti sa manuim cu maiestrie curajului si increderea.Suntem oameni,traim in fiecare zi cum putem mai bine,incercam sa ne ferim de momente care ne creaza tensiune psihica.Nu te astepti nici macar nu te mai gandesti la vreo posibila rezolvare.Chiar daca uneori ne pregatim sa intram intr-o batalie,trebuie sa veghem ca sa o infruntam.Alege,deci viata.Daca privim viata,cautand intelesul celor ce ni se intampla,vedem ca nimic nu este intamplator vietii noastre.Nu,nu suntem un vis si-o intamplare.Nu.Nu sunt suparata pe tine.Sunt suparata pe mine,ma  doare pentru ca sunt intotdeauna cea draguta,cea care isi cere scuze,desi nu am gresit asa de tare,ma doare de tot ce s-a intimplat.Am cautat in ultima vreme de a iubi oamenii.Imi pasa de cei din jur,de problemele lor,de soarta altora.Daca fac o analiza din viata mea,pot spune ca am intalnit persoane care sa fie in categoria,om lipsit de caracter.Sunt inconjurata de oameni generosi care mi-au aratat multe lucruri bune,si care m-au ajutat sa cresc ca o femeie buna.Pana acum m-am schimbat datorita faptului ca mi-a fost oferita bunatatea.Am fost sa fiu naturala,responsabila,respectuoasa si vesela,sa fiu o buna femeie si sa aduc seninatate celor din jurul meu.Nu traiesc o viata perfecta,ci o viata adevarata in care sa-mi invat lectiile si sa ma pot transforma.Am decis sa traiesc in lumina si in adevar,in simplu si bun.Nu vorbesc de dragul de-a vorbi,nu insir baliverne si nu creez iluzii.Trecusem prin infruntarea cu iluziile numite perfectiune si MOARTE,creatiile eului meu care se chinuia sa supravietuiasca.Pot trai doar in adevarul din inima mea.Scriind n-am facut afirmatiile precedente.Era o necesitate reala a inimii mele.Daca ati ajuns cu cititul pana aici,va multumesc ca-mi sunteti aproape in acest colt de destainuire.Sunteti generosi.Ati daruit din timpul vostru pentru a fi cu mine.Privind azi spre cerul albastru,spre bolta senina ma intrebam?Ce este viata?

De aceea este foarte important sa ne bucuram de fiecare clipa,sa incercam s-o facem mai fericita si sa gasim substanta din fiecare lucru.Asa cum albinele cauta acele flori pretioase pentru a-si extrage hrana pentru sufletul lor si eu caut acele flori rare.De mica,am simtit ca sunt intr-o relatie speciala cu Dumnezeu,cu natura si cu tot ce ma inconjoara.Am inceput sa vad lumea intr-un mod deosebit.Am dorit intotdeauna,sa dau lucrurilor pe care le privesc o parte spirituala.Viziunea mea asupra lumii este una profunda.Ma simt fericita cand sunt in mijlocul naturii.Descopar ca ele fac parte din mine,si eu ma regasesc in ele.Cand privesc imensitatea cerului,ma gandesc ca sunt doar o picatura intr-un ocean de visuri si sperante.Nu intotdeauna vedem soarele pe cer,insa avem speranta ca dupa ce norii vor trece,va reveni din nou soarele.Sunt zile in care viata te obliga sa te opresti din tumultul vietii,sa inspiri adanc,sa privesti spre cerul albastru si sa spui un sincer si respectuos,ce mult eu te privesc!Viitorul este in fata ta,apreciaza ceea ce esti si bucura-te de propria persoana.O viata trecuta este o viata uitata de timp.Degeaba regreti si vrei sa indrepti lucrurile,faptele nu pot fi schimbate iar cuvintele nu pot fi inlocuite.Nu poti trece cu usurinta peste un esec,insa poti avea incredere in tine.Lasa timpul sa vindece durerea din sufletul tau si inchide usa trecutului plina de amaraciune si tristete.Fii sincera cu tine si asculta-ti inima.Cu fiecare vorba,gand,gest incerc sa raman in acord cu ele.Ma pierd tot timpul,dar conteaza de cate ori imi amintesc sa ma intorc.Traim intr-o lume din ce in ce mai ciudata.Traim in vremuri teribile,cand credinta in Dumnezeu este pierduta.Va gasi El credinta in sufletul tau?Esti tanar si in putere.Traiesti in curatie?Sau poftele firii pamantesti iti stapaneste viata?Treziti-va dragi tineri,acum cata vreme mai este har!Cata vreme se zice astazi.Azi esti sanatos,dar maine poti sa fii in mormant.Fiti seriosi cu Dumnezeu.Dumnezeu nu se lasa batjocorit,si cu Dumnezeu nu te joci.El nu tolereaza pacatul.Fugi de poftele tineretii,si urmareste neprihanirea,credinta,dragostea,pacea,impreuna cu cei ce cheama pe Domnul dintr-o inima curata.Vrei sa ai o inima curata?Cheama-l pe Dumnezeu sa locuiasa in ea.Bucura-te tinere,in tineretea ta,fi cu inima vesela cat esti tanar,umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai,dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata.Eclesiastul 12:14 Caut puterea sa pot sa trec peste probleme,aceste vremuri sunt prea grele,prea multa durere,prea multa ura,prea multa nefericire,multii oameni saracii, multe lupte intre frati,se sparg in fiecare zi prea multe vene,se uita foarte rar despre durere.Prea multa durere primesti si prea multa bunatate daruiesti,cui sa-i spui ca inima te doare?Cine poate sa o vindece?M-am scuturat de ganduri ca de niste frunze uscate.Nu simt nimic,sunt prea obosita,maine va fi o alta zi.Nu voi fi o femeie obisnuita,pentru ca am dreptul sa fiu extraordinara.Viata mea a fost tot ce vrei,cateodata fiara,cateodata floare."Life is more than here and now".Pana la urma,alegem ca sa culegem ceea ce semanam.Apreciati frumosul din jurul vostru si astfel veti fi mai frumosi si mai buni,apreciati-i pe cei care va sunt alaturi,atunci cand nici nu va trece prin cap ca ar putea sa fie acolo.Fiecare dintre noi trece prin astfel de momente,mai devreme sau mai tarziu,si niciunul nu intelege.DE CE EU?DE CE MIE?Invat cu pasi mici sa fiu din nou asa cum eram,normal ca toti oamenii.Multi sunt chemati,dar putini sunt alesi.Tot ce ai semanat vei culege intr-o zi.Incerc sa traiesc fiecare zi,ca si cum ar fi ultima zi din viata mea.Viata aceasta este scurta,am invatat sa lupt,doar asa voi putea  invinge.Fiti binecuvantati in orice vreme,iar dragostea Lui sa va inunde zi de zi,facandu-i voia Lui.Nu poti sa te ascunzi de ganduri,amintiri,de ceea ce simti.Ar trebui sa inveti sa traiesti cu tine,pentru ca esti singura persoana pe care nu o poti evita,de care nu poti fugi.De ce sa te mai ingrijorezi pentru ceva ce nu poti schimba?Ziua de maine e dincolo de controlul tau.Nu poti controla nimic din ce va fi maine.Te poti pregati pentru maine,dar nu poti sti niciodata in avans cum va fi maine dimineata.Vei primi o veste care te va face fericit sau una care te va umple de suparare?Maine soarele va rasari indiferent daca tu vei vrea sau nu.Nu sti nici macar daca te vei trezi maine sa-l vezi.Maine inca nu s-a nascut.De ce sa te ingrijorezi?Pana maine ai o singura zi la dispozitie.ASTAZI-Azi.Cu toate ca,nu ceea ce se intampla astazi,te face sa fii ingrijorat.Sunt amaraciunile lucrurilor pe care nu le mai poti schimba si necunoscutul zilei de maine pe care nu-l poti prezice.Viata e ca un album cu poze.Cu toate esecurile si regretele din trecut,preferam sa ne amintim momentele frumoase pe care le-am trait.Majoritatea dintre noi nu vrem sa aparem suparati in poze.Cand ne uitam in album vedem momentele cand eram plini de viata,fericiti,zambitori,bucurosi.Nu poti fotografia ziua de maine.Traieste o singura zi,pe rand.Azi,acum,aici.Totu-i goana dupa vant,astazi rad iar maine plang.Viata pentru mine nu-i decat in cer,astazi sunt dar maine pier.Totul este trecator,iti aduni aici comori,dar va veni o vreme cand tu vei pleca,si-un strain le va lua.Astazi poti fi multumit,ca o viata ai trait,insa dincolo de toate vei afla,care este soarta ta.Cat traiesti pe-acest pamant,totu-i goanna dupa vant,daca mai presus de suflet tu alegi,in pacate sa traiesti,orice drum alegi in lume,nu te poate implini.Insa viata cu Isus va fi mereu,drumul catre Dumnezeu.Toti oamenii cauta fericirea in diferite nemultumiri.Daca ai dragoste invingi.Daca o ai esti de neinvins.Nu ma mai gandesc la tot ce-a fost greu,cand am fost jos,pe maini m-ai tinut,Pacea El mi-a dat si pot sa-i multumesc deplin.Mereu vor fi incercari dar sa sti,sa privesti in sus.Sa ii multumim Domnului caci el ne da putere si e in fiecare zi cu noi.Pentru fiecare dintre noi multumirea are definitii diferite,atunci cand suntem deja intr-o stare de bine si multumire.Am in fata o zi,o pot trai ca pe o zi banala,sau o pot darui Domnului.Este alegerea mea,o alegere pe care mi-a pus-o inainte.Aleg sa ii fiu pe plac.Transform aceasta zi intr-una speciala,si nu doar aceasta zi,ci toate zilele si clipele vietii mele sa pot sa iti multumesc.Am inteles ca fiecare zi e o noua proba pentru mine,si fiecare imprejurare e menita sa ma ajute,oricat de greu mi se pare la inceput.Poate ca va trebui sa fac proba multumirii,prin cea a sinceritatii,si tot asa.Oricum toate astea nu mai conteaza,nu vreau sa fiu biruita de imprejurari,nu vreau sa cad prada gandurilor,nu vreau ca grijile sa-si gaseasca loc in mintea mea.De fiecare data am incercat sa rezolv problemele,am crezut ca daca ma voi stradui,voi reusi sa trec peste imprejurari,dar am inteles ca doar Tu ma ajuti,ma sprijini,imi luminezi calea,indepartand norii de pe cerul vietii mele,si aduci din nou soarele ce straluceste si ma intareste.Atunci ce rost are sa ma ingrijorez,oricum nu pot schimba cu nimic ceea ce mi sa dat.Asa ca mai bine sa ma incred in Tine,in dragostea Ta,si atunci sunt sigura ca voi primi nu doar ce am nevoie,ci mult mai mult.Viata este cel mai mare dar divin pe care l-am primit din Iubire.Primind viata il primim pe Dumnezeu,pentru ca El este Tot si in Toate.Multumeste-i intotdeauna Lui,in fiecare clipa a vietii tale si vei primi si mai multe Binecuvantari.Multumeste vietii tale pentru fiecare motiv,oricat de micut si lipsit de importanta ar fi.Sunt cele mai puternice motive pentru care multumesti.Pentru o familie minunata,si pe care o iubesc mult in fiecare zi.Pentru fiecare zi in care ma trezesc si aud adierea vantului,vad frumusetea soarelui si simt caldura si mangaierea lui,ma simt Binecuvantata si imi ofera intotdeauna lectii de viata minunate.Pentru inspiratie,prieteni sau oameni necunoscuti.Multumesc,si pentru aceea voi continua sa traiesc,si sa transform in viata mea si in viata celor din jurul meu o viata frumoasa.Daca nu suntem in stare sa multumim pentru lucrurile bune pe care El le aseaza in viata noastra,oare cum vom fi in stare sa multumim pentru incercari,necazuri,neplaceri.Un anumit moment al zilei sau al vietii.Pot totul in Hristos care ma intareste.Fil. 4:13Ma trezesc in racoarea diminetii,ce imi mangaie placut fata.Imi umplu plamanii cu aer proaspat,si ciripit de pasarele vesele canta neincetat,boabele de roua de pe flori stralucesc ca niste diamante.Imi inalt fata inspre cer si te laud Doamne ca sunt o faptura asa de minunata!Binecuvantarile Tale se reinoiesc in fiecare zi fata de noi si dragostea Ta ne pazeste la orice pas.Iti multumesc Doamne,ca respir aerul Tau,beau din apa pe care mi-o dai zilnic,si bucatele nu lipsesc de la masa mea.Inca o zi minunata s-a mai adugat la viata mea,si slava Ta Doamne se vede in toate lucrurile.Multumesc ca ai mai lasat aceasta zi de Har pentru ca sa ma bucur inca o data de frumusetea vietii.Stau si ma minunez Doamne de lucrarea mainilor Tale,care o vad aici pe pamant si pe care ai creat-o,si gandul meu zboara la vesniciea pe care o pregatesti de la intemeierea lumii si pe care incerc a mi-o  imagina,pentru ca e mai presus de gandirea mea.Te laud Doamne pentru toate minunatiile Tale si inima mea canta de bucurie in prezentaTa.Ajuta-ma sa traiesc in pace si armonie cu toti oamenii,sfinteste toate simturile mele sufletesti si trupesti,vazul,auzul,mirosul,gustul si fa din ele ferestre sfinte prin care sa Te vad pe Tine.Intoarce cu pace de pe caile desarte ale lumii pe copii mei,lumineaza-le mintea,intareste-le vointa,da-le dragoste,credinta si nadejde,calauzeste-i pasii spre Tine.Inalta-mi sufletul spre Tine,spre scara intelepciunii care incepe cu frica de Tine si se desavarseste in dragoste.Pentru tot ajutorul ce mi-l dai,ma-i ferit de atatea necazuri ce puteau sa vina asupra mea,chiar daca ma-i scapat de unele,desigur ca pot veni si altele.Intr-o lume rece si nemultumita,multumirea este o atitudine rara.Fiecare putem sa-l incurajam pe aproapele nostru spunandu-i un sincer multumesc.Cat de schimbate ar fi unele familii daca multumirea si-ar ocupa un loc de cinste.Nemultumirea face rau sufletului nostru,sa incercam sa fim dar multumitori cu ceea ce viata ne ofera in fiecare zi.Atunci cand intelegem ca ceea ce ne da Dumnezeu este mai bun decat ceea ce ne dorim noi.Multumirea este o perla de mare valoare si cel care o procura face o investitie buna si inteleapta.Foloseste cuvantul “MULTUMESC”cat mai des,caci sigur nu se uzeaza.Un om multumit nu se vede dupa ce are in punga,ci in inima.Fi sarac in dorinte pentru a fi bogat in multumiri.O floare gratioasa ce rasare dintr-o inima multumitoare.Nu este pe lume un exces mai frumos decat excesul de recunostinta."Cine aduce multumiri ca jertfa,acela Ma proslaveste,si celui ce vegheaza asupra caii lui,aceluia ii voi arata mantuirea Mea"Ps. 50:23 Evlavia insotita de multumire este un mare castig.1 Timotei 6:6 Uita-te in jurul tau si multumeste-i lui Dumnezeu pentru toate conditiile minunate pe care le-ai primit pentru scurta ta viata aici pe pamant.Spune cu smerenie.Multumesc Doamne pentru toate binecuvantarile de care m-ai facut sa am parte.Adu-ti aminte sa ceri mai putin pentru tine,dar cu atat mai mult pentru altii.Daca toti ar face asa,ar fi o lume atat de buna si frumoasa,nimeni nu ar duce lipsa de nimic.Sunt numai cateva din multumirile pe care le-am scris,si pe care vreau sa le folosesc,un altar de multumiri.Sa-Mi ridici un altar de pamant,pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multumire.Exod 20.24As dori sa va povestesc de o zi din viata mea,sau poate mai multe,vreau sa va spun de o zi in care cerul a coborat in casa mea,o zi care va ramane pentru mine o piatra de temelie,o stanca de ajutor pentru toata viata mea pina in vesnicie.De acum eu sint voioasa,si astept o patrie mult mai frumoasa.De unde invatam cum sa redevenim oameni simpli,fara replici si fara glume cu tinta directa?Cine asterne un sarut peste obrajii suferinzi,si peste inima franta,ca sa treaca?Mai exista maini care stiu sa mangaie bland si ochi care stiu sa priveasca in suflet si sa vada picatura de aur din noi?Toti oamenii mari au fost mai intai copii.Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte.Noi oamenii,suntem atat de prinsi in vartej incat uitam sa ne oprim pentru o clipa,ca sa privim viata si sa o traim.Acum cand stau cu o cana de ceai in mana,cand pot vorbi cu mama mea,si la 80 de ani ai ei,cat de mult a facut Domnul pentru ea si in viata ei.Apreciaza fiecare moment ca s-ar putea sa nu mai fie urmatorul.Starile de bine sunt stari ce dureaza secunde,dar care iti umplu sufletul pentru o viata si pe care ti le vei reaminti mereu.Vorbim mult,am ajuns cu totii experti si stim sa dam sfaturi,insa traim putin.Am fost invatati ca trebuie sa traim,sa luptam,sa fim oameni de caracter.Eroul este singurul care o recunoaste,dar nu se lasa invins de aceasta.Ce urmeaza dupa,este istorie.Confronting is victory,the rest is history!Aminteste-ti de mine,ca de o dimineata,pe care am respirat aerul curat.Intotdeauna fii pozitiv,ratiunea este totul.Aminteste-ti de unde ai plecat.Aminteste-ti cine te-a ajutat.Aminteste-ti de timpurile cand ai suferit si fa in asa fel incat altii sa nu treaca prin ce ai trecut tu.Infrant nu esti atunci cand sangeri,nici ochii cand in lacrimi ti-s.Am vrut sa scriu despre suferinta pe care am vazut-o in ochii mamei mele cand a aflat ceva despre sanatatea ei,si tot odata de mine si copii mei.Ma rog zilnic pentru sanatatea mamei mele si a copiilor mei,dar tot odata si pentru mine sa pot sa rezist si sa fiu tare alaturi de iubitii mei,cu ori ce pret,chiar daca ma va costa moartea.Dumnezeu stie ca eu am vrut ca ei sa fie bine si sanatosi si mai departe El sa-i tina in bratul LUI.Avem o viata scurta,viata unui om este aproape 70-80 de ani,daca vom ajunge.Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama,nu ca niste neintelepti,ci ca niste intelepti.Esti poate tanar,crezi ca toate se poate trecutului,dar toate are un sfarsit.Nu te teme,lucrarea pe care El a inceput-o in tine o va duce la bun sfarsit.Domnul este Pastorul meu,nu voi duce lipsa de nimic.El ma paste in pasuni verzi,si ma duce la ape de odihna,imi invioreaza sufletul,si ma povatuieste pe carari drepte,din pricina Numelui Sau.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii,nu ma tem de niciun rau,caci Tu esti cu mine.Toiagul si nuiaua Ta ma mingaie.Tu imi intinzi masa in fata protivnicilor mei,imi ungi capul cu untdelemn,si paharul meu este plin de da peste el.Da,fericirea si indurarea ma vor insoti in toate zilele vietii mele,si voi locui in Casa Domnului pina la sfirsitul zilelor mele.Fara Dumnezeu totul este un pustiu al suferintei.Cu fiecare rasarit,si cu fiecare apus sa ii vezi fata Tatalui.Fie ca El sa te binecuvinteze si sa te ia in bratele Lui.Stiu multa teorie despre multumire,stiu ca multumirea,inainte de a fi o fapta,trebuie sa fie o stare,inainte de a fi o zi,trebuie sa fie o atitudine.Multumirea este echivalenta cu o stare de bine,de pace si implinire.Doamne ajuta-ma,sa traiesc tot ce stiu!Ce vrei tu?Eu,buna Pace!Si de no fi cu banat,Domnul nostru vrea sa vada pe maritul Imparat!Cu totii ne facem planuri,planuri de viitor,pentru o zi sau doua,planuri si planuri.Ramanand niste pietre zidite in timp,un val care trece intr-o secunda,fara nici o urma ca a trecut pe aici candva.Nu stiu daca avem nevoie de planuri mai mari,oricum fara de ele viata noastra ar fi un haos fara margine.Dar stai si tu pe un trunchi de ganduri,sa tot vezi cum totul trece.O dezamagire de asteptari,in unele momente crezi ca te-ai pierdut pur si simplu intr-o lume disparuta.Numeri gandurile in noptile tarzii,una cate una.Si asa zi cu zi,iti pierzi din puterea de-a lupta,dupa un rezultat.Oare ar fi mai dureros sa suferi si sa nu stii de ce,sau sa suferi stiind ca nu te vei trata niciodata.Au trecut zile,spre fericirea ta stiind ca undeva finalul exista,este incurabil,neschimbat,neajutorat.Ca in viata exista nopti si zile numarate,unele in care oasele nu te vor durea,si unele in care te va paraliza la pat.Ramane doar sufletul,sa lupte si sa reziste.Dupa atatea zile,trebuie sigur sa traim intr-o astfel de boala.Notele iti sunt soapte care,spune-mi cui ii pasa de tine?Viata e uimitor de scurta.De aceea eu,care macin clipele si anii,iar vantul uitarii le spulbera atat de repede prin univers,n-am nici puterea si nici meritul sa ma exprim.Asa cum fiecare dintre noi decide sa fie un iubitor,eu am ales sa fiu un cuvant.Cum ar trebui sa fim noi,cat o picatura de aer respirata.Un cuvant sa reziste miilor de furtuni,chiar si atunci cand este inecat si inadusit in propria tacere.Chiar si atunci cand vrei sa vorbesti,sa scrii,sa asculti,sa astepti,sa plangi doar ele iti raman.Venim prin cuvinte si din cuvinte,ramanem datorita cuvintelor.Pretuiti viata!Suntem supusi sa ascultam melodia muta a vietii,vinovatii oameni pentru un pamant.Daca ne-am invtaa sa trecem peste orgoliu,sa privim cu ochii larg deschisi si sa intelegem de fapt ca ceea ce spune sufletul,este exact ceea ce noi cautam intreaga viata.Am realizat in timp ca,de fapt,fiecare zi despre care nu poti sa povestesti ceva frumos sau placut,e o zi in care ai fost orb si surd,o zi in care ai ales sa nu fii atent,sa nu asculti,sa ignori o zi semnificativa.Nu-mi doresc nimic din simpla modestie pe care nu o am indeajuns.Doresc sa realizati ca aceste zile sunt doar pentru noi,nu va ziditi bariere cum ar fi bine pentru altii.E doar o zi in care ti-e data sa o traiesti.Daca stelele mai pot darui lumina,daca cerul mai are lacrimi,daca timpul mai ingaduie suflare.E pentru ca Dumnezeu vrea sa-ti sopteasca,ai mare pret in ochii Lui.El va sterge orice lacrima din ochii lor.Si moartea nu va mai fi.Nu va mai fi nici tanguire,nici tipat,nici durere,pentru ca lucrurile dintai au trecut.Apocalipsa 21:4"Nu voia mea,ci voia Ta faca-se,nu ce vreau eu,ci ce vrei Tu,si nu asa cum vreau eu,ci cum vrei Tu.E greu sa ne gasim drumul,echilibrul si pacea intr-o lume nebuna.Sa ne lipsim de lucrurile materiale,sa ne desprindem de iluziile lumesti.Sa ne trezim dimineata cu gandul ca un scop nobil ne asteapta in lume,dar sa nu il gasim.E greu atunci cand astepti sa iti defineasca fericirea,sa devina solutia pentru toate framantarile si problemele tale.E greu atunci cand oamenii din jurul tau nu iti inteleg trairile,dorintele,ceea ce vrei sa comunici,ceea ce vrei.E greu sa fii om intr-o lume de hiene,e greu sa vezi omul dincolo de hiene.Cu toate acestea,e usor atunci cand nu mai ai asteptari de la oameni si de la viata.Cand iti incredintezi viata Celui de Sus si spui"Faca-Se Voia Ta, Doamne"E usor cand tragi aer in piept,respiri aerul,iar inima ti se imbata de pace.Atunci ai incredere cand vezi dumnezeirea in adierea vantului usor,in ochii celor din jurul tau,cand esti recunoscator vietii doar pentru faptul ca poti privi,ca poti pasi,ca poti simti,ca te poti ruga.E usor cand pornesti la drum cu Dumnezeu si Lui ii lasi toate gandurile tale,toate grijile tale,totul.Nimic nu mai este greu cand ai incredere in Cel de Sus!Ce bine e cand intelegi limpede,profund.Si faptul ca tot ce e exterior nu este dupa voia mea,ci dupa voia Ta,adica totul e bine,asa cum trebuie sa fie,iar ce se afla inlauntrul meu,in mine,vreau sa fie dupa voia Lui,adica sa fie iubire neincetata.Sfintiti-va,caci maine Domnul va face lucruri minunate in mijlocul vostru.Iosua 3:5 Dumnezeu doreste sa faca lucruri incredibile in viata ta,chiar lucruri care tie iti pot parea imposibil de realizat.Problema la majoritatea crestinilor din zilele de azi este ca fiecaruia ne place sa stam intr-o stare de confort si de siguranta.De obicei nu ne palce sa iesim din aceasta zona de confort,desi a fi crestin nu implica totdeauna confort si siguranta.Dar pentru a putea merge pe urmele Sale,El ne cere deseori sa pasim afara din aceasta zona.Iar in momentul in care faci acest pas,nici nu stii ce lucruri minunate poate face Domnul in tine si prin tine.El iti da putere pentru tot ceea ce iti cere.El este cel care iti va trasa calea pe care trebuie sa mergi,iti va ghida pasii si va deschide drumul inaintea ta.Astazi vreau sa te incurajez sa fii pregatit din punct de vedere spiritual,emotional si fizic pentru aventurile pe care ti le-a pregatit Dumnezeu.Fa-ti timp sa citesti si sa studiezi Cuvantul lui Dumnezeu,sa ii vorbesti prin rugaciune si sa il cauti zi de zi.Adu-ti aminte ceea ce ni se spune in Matei 6: 33: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui,si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi.EL este OLARUL,iar noi suntem argila LUI.EL ne va modela,ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte.Cineva a scris pe un blog,ca pentru unii,nu mai este primavara,numai iarna.Pentru unii,tot ploua,fulgere si trasnete.Nu mai stiu ce inseamna un zambet,numai doar plans si durere.Dar si pentru mine,va fii soare,si nu numai dureri si necazuri,boli si suferinte.Da,si daca le am,totusi mai am si putina primavara,si un suras,acela ca intr-o zi toate se vor termina.Si atunci,din nou,va fi iar soare.Daca viata pare grea si esti lovit si impins aproape fara mila,cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat,cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare,cand viata pare cumplita,fa-ti un ceai si bea-l,aseaza-te si gandeste-te,apoi discuta cu OLARUL.Sperante si vise,orice om le are.Traim intr-o lume ciudata si plina de nepravazut.Daca azi avem ceva,maine poate ca v-a disparea fara urma.Nimic nu e sigur.Nu te poti baza decat pe tine insuti,pe sentimentele si instinctele tale.Nu trebuie sa asculti de nimeni,doar tu esti cea care conteaza si atat.Poate te gandesti ca persoana iubita merita toata increderea ta.Dar te-ai gandit vreodata daca ea iti ofera acelasi lucru?Tu poti darui atat de mult,dar ce primesti in schimb?Poate putina dragoste?Sau afectiune sau poate tradare?Nu ai de unde sa stii.Dar mereu gandeste-te.E greu sa te decizi,nu-i asa?ascultati inima,vei gasi raspunsul cu siguranta.Oamenii se impart in doua categorii,cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca,si cei care l-au gasit fara sa-l caute.Haideti sa ne intampinam mereu unul pe altul cu zambete,pentru ca zambetele sunt inceputul iubirii.Da sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata ta.Amintirile sunt cele mai duioase randuri pe care le-am subliniat in cartea vietii.Recitindu-le la batranete,ne coboram cu mintea spre vremile acelea care pe atunci ne entuziasmau,dar care astazi ne mangaie in singuratate.Fara dragoste,este ca un copac fara flori sau fructe.Nu pasi in fata mea,as putea sa nu te urmez.Nu merge in spatele meu,s-ar putea sa nu te duca unde trebuie.Paseste alaturi de mine si fii prietenul meu.Cati oameni n-ar ramane muti daca li s-ar interzice sa vorbeasca bine despre ei,si rau despre altii.Florile sunt cele mai frumoase lucruri facute de Dumnezeu.Fiecare zi pare prea scurta pentru toate gandurile pe care le gandesc,pentru toate plimbarile pe care vreau sa le fac,si pentru toti prietenii pe care vreau sa ii vad.Daca ai fost cutremurat pana in adancurile sufletului de o floare,poate ca sufletul tau va cunoaste inflorirea.In sufletul meu,sunt armonii de tinerete,tineretea inseamna elan,seninatate si bucurie,o sete incredibila de viata.Si totusi,mi-ai adus soaptele in picuri de ploaie.Frumusetea unei flori se afla in culoarea si mirosul ei,in timp ce frumusetea unei zile minunate se afla intr-o ceasca de ceai,o melodie,un zambet,o floare primita in dar.Trimit spre tine un gand frumos care sa te insoteasca si sa-ti spuna ca viata e frumoasa,indiferent de e primavara sau iarna.Obstacolele care iti apar in cale,incearca sa te faca sa vezi cat de frumos rasare soarele,cat de alinator bate vantul,si cat de puternica esti,daca iti pastrezi surasul.Fie ca aceasta zi sa fie minunata,cu un cer senin deasupra ta.Sa fii iubita,draga,trecator sau trecatoare pe blog.Doresc ca o particica din sufletul meu sa ajunga la voi,prin ce fac,prin melodiile dragi,care-mi alina si incalzesc inima,printr-o vorba buna,calda,si prin imaginile pe care le pun.Florile fac intotdeauna oamenii mai buni,mai fericiti si mai de ajutor,ele sunt raze de soare,miresme si medicamente pentru suflet.Sa aveti o zi  frumoasa in sufletul vostru.Eu mai uit si ridic ochii spre Cer,ca sa vad,daca de acolo coboara nadejdea,iubirea si linistea cu care sufletul meu se hraneste in fiecare secunda.Cuprinsa de frumusetea florilor,imi cresc aripi catre o noua viata,precum au inflorit lastarii timpului meu si vreau sa zbor.Chiar daca imi va fi greu,mangaiata de petale de flori,sufletul meu va invinge.Un zbor frumos pana la soare,caci cine crede in zbor e stapan peste zare.Ca un curcubeu inmiresmat,florile imi lumineaza viata.Este acea zi de primavara cand soarele imi imbratiseaza sufletul,trezindu-l din melancolii,iar fericirea pura se arata oamenilor simpli.Primavara este timpul cand ne gandim la ce a fost,ne scuturam de flori si pornim cu suflete verzi sa facem planuri pentru ce are sa fie.Nimeni nu are totul,dar fiecare tristete trebuie combinata cu bucuriile vietii.Vreau sa traiesc aici si acum,bucurandu-ma de ceea ce am si de ceea ce sunt,imbratisata de flori.Picturi parfumate,suspine de speranta,o noua primavara pe vechile dureri.Primavara din sufletul meu,a rupt o floare din mine,in acest jurnal al sufletului e lumea in care ma regasesc.O lume in care ma desprind din lumea reala si ma scufund in lumea imaginatiei,gandurilor ce imi invadeaza spatiul mintii.Gandul ca din moment in moment, zburda pe pagini transforman-duse in litere.Incerc ca literele sa se transforme in cuvinte.Cerul e ca un vis nepatruns de ganduri.E o zi deosebita pentru sufletul meu,acum lupt cu necunoscutul.Simt mireasma unei raze de soare,mangaind ochii sufletului,sa vad lumina.O parte,sufletul meu moare,si alta se renaste.Ascult mereu cum florile se renasc primavara,si incerc sa depasesc auzul si sa ignor sunetele banale.Sa ascult sunetul soarelui in care se desprinde din el mii de fascicule de lumina.Orice miscare are o melodie,orice peisaj e cheia ce descuie un sentiment,fiecare cuvant vine din cel mai adanc colt al sufletului.Culorile sunt sentimentele,iar albul este fericirea.Astazi mi-am facut curat in minte,suflet,lucruri vechi si amintiri si am aruncat la gunoi multe balarii,si pot sa spun ca ma simt curata si mai usoara,pura si limpede si totul in jurul meu este frumos,traiesc pentru a-mi darui mai multa viata si sanatate.Am observat ca de ceva timp,vremea de afara nu poate sa-mi mai dicteze starea de spirit.La fel cum fericirea mea nu mai depinde de altii,la fel cum am invatat sa-mi aduc eu mie insemi zambetul pe buze si sa beau singura cafeaua de dimineata,dar totusi de data aceasta nu am fost singura a fost si mama mea cu mine in cautare,pe ganduri.Si numai eu stiu cat am stat pe ganduri si am cautat ce sa tin si ce sa arunc,dar cautand si cautand m-am pierdut pe mine in cautare.Insa din ziua aceasta in care m-am oprit din alergat am inceput sa ma adun la loc pas cu pas,m-am descoperit in feluri pe care nu le stiam,si am invatat sa ma iubesc.Astazi nu mai caut pe nimeni si nici nu-mi doresc sa fiu cautata.Astept doar sa ne intalnim cu cine vrea,ca sa ma intalneasca.Imi place linistea din orele mele de singuratate si profit de ele cu gandul ca va veni clipa in care voi duce lipsa zilelor dedicate numai mie.Ma bucur in tihna de dimineata mea tacuta,de mirosul cafelei proaspat facute.M-am decis sa ma dezbrac de fiecare haina incarcata cu suparare,tristete si multa durere si posibilitatea ca totul ce imi doresc sa se implineasca.Eu sunt singura persoana care vreau sa-mi fie bine si care poate lupta pentru sine.Daca eu nu ma conving ca merita sa lupt si ca trebuie sa raman tare pe pozitie,atunci cine?Sufletul meu vrea sa respire aerul proaspat al primaverii,vrea sa se simta implinita si sa nu-si piarda speranta.Iau matura si strang toate supararile adunate si nu mai bag in seama tot ceea ce vine din exterior pentru ca nu vreau sa imi fac rau singura.M-am debarasat de toate si renunt la toate mizeriile facute de altii.Am facut curatenie de primavara in sufletul meu!Sunt foarte multe de spus,iar timpul nu-mi prea permite.Vreau sa ma descarc aici si tot ceea ce imi ramane de facut este sa imi tin sufletul strans in palma si sa-mi protejez farama de lumina...O lume plina de bolnavi.De boli ce sa mai zicem?cine le mai stie numarul?Oamneii alearga neincetat dupa doctori,dupa analize si dupa tratamente,doar doar sa scape de neputinta si durerea trupului.Insa cad saracii si mai mult in deznadejde.De cele mai multe ori omul neglijeaza sufletul,tocmai in detrimentul trupului pe care se straduieste sa-l vindece.Sta sarmanul la cozi dupa analize,se programeaza pentru radiografii,si numai sa vada ce este in neregula cu trupul lui,aici ma regasesc si eu.Dar cand vine vorba de sanatatea sufletului fuge,de analiza cea mai detaliata a sufletului,oglinda constiintei.Fuge iresponsabil,ca sa nu stie ce boala are si se preface sanatos.In schimb,cand vine vorba de trup,chiar si la cele mai banale raceli,se trateaza omul cu o suma de metode,isi face ceaiuri,toarna pe gat nenumarate bauturi,ba ia chiar si antibiotice,gandindu-se sa se faca sanatos,precum a fost.Dar numai cand i se raceste inima fata de semeni si fata de Dumnezeu nu face omul nimic.Sta gripat,tuseste in urechile celor de langa el cu vorbe de rautate,transmitand raceala lui sufleteasca si altora,si tot nu pricepe de ce nu se face sanatos.Nu-si incalzeste inima,si nu i-a pastila blandetii,stand aproape impietrit de frigul sufletesc,desi oricand are aceste tratamente la indemana.Apoi,bate omul la toate usile,daca vede ca are vreo tumora sau vreun tesut cangrenat,ce il supara cu durerea,dar numai la Chirurgul de suflete nu vine sa scape de cangrena pacatului,si de tumora rautatii.Alearga omul la oftalmolog cand ii slabeste vazul,si ar da orice ca sa il dobandeasca din nou,macar in parte.Dar cand sufletul ii este orb de atata necredinta in Dumnezeu,nici macar niste ochelari duhovnicesti nu cauta.Alergam neobositi dupa trup,dar numai pentru sanatatea sufletului nu ne facem timp.Vitaminizam trupul cu de toate si il inbalsamam cu toate parfumurile lumii,dar numai sufletul il lasam sleit si in paragina.La toti doctorii cautam leac trupului,numai la Doctorul Vesnic,nu cautam vindecarea sufletului.Alergam neobositi dupa trup,dar numai pentru sanatatea sufletului nu ne facem timp.Cel mai rau pentru omul bolnav sufleteste,este sa creada despre sine ca este sanatos,cand defapt el sta sa moara.Din pacate asa este omul zilelor noastre.Moral se crede sanatos,dar nu stie ca pacatul din el i-a omorat sufletul.Bine ca avem totusi pe Cineva,care din cand in cand,ne mai resusciteaza si fara voia noastra.Poate te-ai intrebat de multe ori cum reusesc unii oameni sa nu se lase coplesiti de problemele de zi cu zi sau de dificultatile pe care le intampina,in timp ce altii isi pierd calmul si devin tot mai furiosi si posomorati.Cum reusesc unii oameni sa se mentina calmi si fericiti in orice situatie.De multe ori,uitam ca noi suntem cei care ne conducem viata si nu ceea ce ni se intampla.Noi suntem cei care alegem cum sa reactionam in fata anumitor probleme sau circumstante si de noi depinde daca alegem sa ne invinga stresul,supararea sau sa ne intareasca pozitivismul si fericirea.Oamenii calmi si fericiti,conform unei liste au urmatoarele trasaturi.Fac exercitii fizice in mod regulat.Intr-un ritm aglomerat si stresant de viata,miscarea fizica e lasata undeva la coada.Pentru cei care experimenteaza beneficiile sportului,diferenta de dispozitie si de stare de bine dintre o viata sedentara si una activa e remarcabila.Isi fac timp sa se relaxeze.Oamenii fericiti isi iau timp pentru a se opri din vartejul muncii si al responsabilitatilor,chiar si pentru numai 5 sau 10 minute pe zi.Ei folosesc acest timp pentru a sta in liniste,pentru a medita sau pentru a face o scurta plimbare.Sunt constienti de faptul ca oricat ar fi de ocupati, au nevoie si de repaus sau de un moment in care sa-si incarce bateriile,iar acest lucru se rasfrange asupra starii de spirit.Stiu clar care le sunt prioritatile.Tocmai din acest motiv,fac ceea ce le place,sau le aduce implinire.Exista si lucruri nu atat de placute care trebuie facute,insa,in timpul liber sau de cate ori este posibil, se ocupa cu lucrurile adevarat importante pentru ei.Spun ceea ce gandesc.Multi cad in capcana de a se lasa modelati de altii,ca au tendinta sa gandeasca sau sa spuna ceea ce altii ar vrea sa auda,sau sunt prea ingrijorati de ceea ce gandesc altii despre ei.Insa,pentru a a dobandi satisfactie si fericire,ai nevoie de onestitate pentru a fi tu insuti.De asemenea,este nevoie de onestitate pentru a gestiona emotiile si simtamintele in asa fel incat sa nu fie sub presiune si,sa iasa la lumina in cel mai neplacut mod.Se inconjoara de prieteni adevarati.Cel putin jumatate din fericirea de pe lume se datoreaza prieteniei.Timpul acordat prietenilor este de multe ori scurtat de tot felul de lucruri,care par importante.Atunci cand fac din prietenie o prioritate,se inconjoara cu buna dispozitie si au relatii durabile.Isi manifesta recunostinta.Cea care te face sa te concentrezi mai mult asupra lucrurilor bune din viata ta.Mai mult decat atat,multumirea,recunostinta,ajuta la reducerea secretiei de cortizol,hormonul stresului.Dorm suficient.Somnul este unul dintre cele mai importante lucruri din stilul de viata al unei persoane.Lipsa acestuia afecteaza in mod negativ atat sanatatea,cat si starea de spirit si chiar aspectul fizic.Pentru a avea o minte si un corp sanatos,au parte de odihna suficienta si de respectarea orelor de somn,indiferent de motivele pentru care ar putea sa amane ora de culcare.Nu sunt dependenti de tehnologie.Le este destul de usor sa se deconecteze si sa stabileasca limite clare.Nu devin anxiosi daca sunt offline pentru un timp,ba chiar castiga alte lucruri mult mai importante.Cauta oportunitatile.Viata are de multe ori etape de frustrare sau dezamagire.Oamenii care reusesc sa-si pastreze calmul si buna dispozitie nu se inchid si evita frustrarile,ci devin mai deschisi pentru a vedea noile oportunitati care apar.Continua sa invete si sa creasca.Viata nu este o destinatie,ci o calatorie.Atunci cand iti dai seama ca toate lucrurile pe care le experimentezi ajuta la dezvoltarea personala,iau lucrurile mai usor.Numai cei care merg prin viata cu o atitudine de genul acesta au sanse sa traiasca sanatosi,calmi si fericiti.Doar prin Iubire,ma inalt la Tine cu cantecul de dor.De aceea-ti voi canta din toata inima,cu toata dragostea ce-o port in suflet.Doar prin iubirea Ta eu pot mereu canta.Fara iubire sunt un bulgar de pamant,un muritor infrant de mii de patimi.Doar prin iubirea Ta,mereu voi ridica spre Cer,privirea mea cu bucurie.Adesea ne gandim la ceea ce ne lipseste,la ceea ce ne dorim,uitand sa privim in jur la tot ceea ce avem.Cateodata viata este mult mai aproape decat ne imaginam.Degeaba am strabate munti si oceane daca sensul vietii este fix langa noi.Alergand asa vom pierde timpul pretios,iar viata va trece pe langa noi fara mila.Oamenii au devenit in ultimul timp mult prea tristi,pesimisti,lacomi,egoisti,rai.Nu trebuie insa condamnati.Tradarile suferite sunt cele care i-au transformat in halul acesta.Suferinta schimba un om cel mai repede si in cel mai radical mod.In ziua de azi,daca esti bun,esti luat de prost.Oamenii se satura sa faca numai bine.Vor totul si sunt gata sa obtina tot ce vor in cele mai josnice moduri.Lumea se duce usor,usor.Lucrurile mici mereu fac diferenta,insa majoritatea oamenilor sunt legati la ochi si nu pot vedea asta,deschide-ti va ochii,priviti copiii din parc care rad cu pofta la vederea unui mic fluturas colorat,pomii si pasarelele ce canta atat de frumos si totul in jur ne spune,traieste-ti viata!Bucuria copiilor si a animalelor este de nepretuit.Ar trebui sa fim mult mai atenti la aceste lucruri si sa invatam cate ceva din fiecare.Fiecare clipa are povestea ei.Nu se stie cand totul se sfarseste.Atat am cautat rostul vietii ca am ajuns orb de atatea cautarii.Deschide ochii si totul va fi mult mai bine.Mereu am fost optimista si am invatat de la viata de pina acum ca trebuie sa am incredere in oameni.Am invatat sa iubesc si sa respect omul,si cred ca asta te ajuta sa fi Om.Nimic in viata nu este intimplator,nici bucuriile nici necazurile.Eu am avut parte de amindoua si le-am dus la bun sfirsit cu bine.Am invatat ca in viata orice clipa este decisiva.Atunci cand crezi in tine ca poti sa treci peste orice obstacol,inseamna ca esti invingator,si eu am fost mereu o invingatoare.Daca uneori cazi,te ridici,daca esti prea sus sa nu uiti de unde ai plecat.Mereu am vrut sa traiesc frumos si sa las ceva in urma mea.Un lucru imi vine acum in minte,ceea ce zicea mereu tatal meu,important este sa mergi mereu inainte.Si el nu mai este,si sunt sigura ca ar vrea sa il pastrez in gand asa cum a fost,un om minunat,insa nu ar vrea sa sufar,ci ar vrea sa imi vad de viata mea si sa incerc sa continui tot ce eu am cautat.Asta numesc eu rostul vietii.Uite ce vreau sa zic,oamenii nu vad adevarul,ei cred ce vor,fac ce vor,aud ce vor,vorbesc ce vor si noi ne intrebam de ce fac asta,pentru ca unii oameni nu pot vedea adevarul in ochii nostri,gura poate scoate multe si nevrute,dar in ochi poti citi milioane de adevaruri,de sentimente,lenea ii impiedica sau timiditatea,cu totii se gandesc numai la ei,pana si eu.O ce adevarat graiesti,iubesc sa fiu eu cine sunt.Eu nu pot fi altcineva.Mereu mi se spune sa ma schimb,dar inspre mai bine.Uneori e bine sa te schimbi.Vad persoane in jurul meu,care se prefac si se sclifosesc pentru ca le e rusine sa arate cine sunt ei defapt. Unele persoane le cunosc pe de rost.Faptul ca te schimbi in bine este un lucru bun,dar unii prieteni nu-i mai recunosc.Mai presus de toate acestea,intreaba-te ce ai dori sa auzi sau ce ai dori sa le impartasesti celorlalti daca aceasta ar fi ultima ta zi pe acest pamant.In aceasta zi,si in cele care urmeaza,fie ca tu sa vezi perfectiunea din persoana ta si fie ca spiritul vietii sa-ti umple inima cu pace si bucurie.Niciodata nu ma voi schimba pentru ca cineva nu ma accepta asa cum sunt.E minunat sa fi impacat cu tine,sa te iubesti pentru ceea ce esti la exterior si-n interior.Sa ramai asa toata viata indiferent prin ce incercari treci.Daca esti prietenul meu,ma vei accepta,daca nu,drum bun si cale batuta.Fiecare dintre noi este creat in propria sa perfectiune,exact asa cum suntem.Nu suntem la fel si nu vom fi niciodata la fel.Be yourself.Sunt o femeie frumoasa,pentru ca am un suflet ales.Prin slefuire treptata si deschidere launtrica invat sa las ca vocea sufletului meu sa se auda precum un cantec misterios si plin de viata.A fi tu insuti presupune constienta.Inseamna sa fii constient de tine insuti,de faptul ca existi,de lucrurile pe care le faci si motivele pentru care le faci in acel mod.Inseamna sa intelegi cine esti si de ce ai ajuns sa fii in acel mod,inseamna sa intelegi cine poti deveni si sa mergi pe calea catre potentialul tau,sa traiesti in lumea reala si sa-ti creezi fiinta conform celor mai inalte idei si principii despre fiinta umana,viata,univers.Sa fii,sa devii cine esti tu cu adevarat.Cred in Iubire,in bunatate,in frumusete,in autocunoastere si elevare continua,in eficienta muncii facuta din suflet,in curajul de a depasi limitele.Fii tu insuti si vei vedea ca nu vor mai exista nici frustrarea,nici competitia,nici obsesia posibilitatii altora,nici nodul in gat ca nu ai mai mult.Cred in Dumnezeu,in putere de a fi feminina ce inspira si inalta sufletele.Cred in bucurie.Iubesc.Un om pregatit sa arunce toate mastile,toata ipocrizia,gata sa arate lumii cine este el cu adevarat.Si daca va fi iubit sau condamnat,respectat si incoronat pentru el va fi acelasi lucru,fiindca a fi tu insuti este cea mai mare binecuvantare a existentei.Un om adevarat,sincer,care cunoaste iubirea si compasiunea intelege ca oamenii sunt orbi,incostienti,cu spiritul adormit.A fi tu,este o adevarata bucurie.Sunt aici pentru a sarbatori tot ceea ce are ea intim si sublim.Pentru a crea nu doar o comunitate,ci si o comuniune de suflete feminine ce se conecteaza la ea,infloresc si isi daruiesc roadele dulci lumii.Sa invatam impreuna,sa ne cunoastem,sa ne oglindim,sa ne lasam sufletele noastre feminine sa straluceasca,se deschida sufletului tau,prin privire,vorba,gand,emotie,si sa te faca sa iti simti frumusetea,astfel incat sa radiezi de bucurie,si prezenta ta sa fie plina de gratie,frumusete,curaj.Numai un om care este el insusi poate iubi cu adevarat,poate fi fericit cu adevarat,poate intelege viata cu adevarat,poate gandi,simti,trai cu adevarat.Pentru ca un om care este el insusi traieste cu totalitatea fiintei sale in prezent.Si isi creaza fiinta si viata el insusi,in fiecare moment al prezentului.Eu vreau sa fiu Iubirea.Va invit pe toti sa va doriti sa fiti voi insiva,iubirea.Cum ar fi daca ai trai fiecare zi clipa de clipa si fiecare respiratie o opera ce se creeaza Iubirea...Fara lupta nu-i cununa,fara fapte nu-i arvuna,fara dragoste nu-i har,le zidesti dar in zadar.Caci credinta cere fapte,iar dragostea cere roade,bunatatea milostire,bucuria duiosie.Dragostea cere iubire,pacea cere linistire,si rabdarea blandete,credinciosia pe fete.Roaga-te cu credinta,sa-ti dea Domnul biruinta,cunoscand ce-i bun si rau,implinind cuvantul Sau.Biruinta-i prin credinta,dragoste,recunostinta,pocainta e un har,n-o traiesti tu in zadar.Daca toate-aceste roade,se gasesc in viata ta,pururi tu o vesnicie,vei fi doar copil al Lui.Roaga-te fara incetare,stai si asteapta cu rabdare,sa-ti vorbeasca Dumnezeu.Rugaciunea cu credinta iti aduce biruinta,cand te rogi cu staruinta.Chiar si de te rogi in soapta,pe genunchi stai si asteapta,fii fecioara inteleapta,chiar daca mai zaboveste,ce-a promis El implineste,Domnul nu te paraseste.Rugaciunea este cheia,ce deschide cerul sfant,este un har pentru aceia,ce traiesc dupa cuvant.Rugaciunea-i multumire,e iubire,e jertfire,dragoste,recunostinta,rugaciunea-i pocainta.Roaga-te dimineata,roaga-te si la pranz,roaga-te pe inserate, roaga-te orisicand.Fa bine dimineata,fa bine si la pranz,fa bine pe inserate,fa bine orisicand.Da-I slava dimineata,da-I slava si la pranz,da-I slava pe inserate,da-I slava orisicand.Cand te afli in valuri grele,nu carti si nu uita,cel ce-a linistit furtuna,stie incercarea ta.Roaga-te si crede,cel ce totul vede nu te va lasa.Nu te teme,nu uita,stie de durerea ta.Cand iti vezi pierduti copiii,crede inca,nu uita,El stie de rugaciunea ta.Cand ajungi in vremi de lipsa,ai nadejde,nu uita,stie ingrijorarea ta.Dumnezeu cel viu si tare,va grabi scaparea ta.Sa mergi inainte,prin Credinta.De fapt,suna cam asa,ai castigat mergi inainte,ai pierdut mergi inainte.Orice s-ar intampla,nu te lasi,nu renunti,lupti.Viata merge mai departe atata timp cat esti viu.Nu te lasa la nimeni,nu te lasa nedreptatita,nu te lasa calcata in picioare,fa-ti dreptate,mergi inainte.Nu lasa pe nimeni sa te opreasca.Citeste!Orice,ia o carte si citeste.Vezi lumea!Plimba-te,calatoreste,descopera lucruri si oameni noi si interesanti,o sa vezi viata altfel.Viata este prea scurta.Traieste-o!Vine ca o lectie,primita cel mai dur, probabil pe credinta,experienta e cel mai bun profesor.Nu te uita in urma,priveste cu curaj tot ce ti-a harazit soarta.Mergi inainte cu bucurie,aduna-ti toate puterile,pentru a alege binele din tot ce vei avea de infruntat.De-a lungul vietii noastre facem tot felul de declaratii de dragoste partenerilor nostrii si de iubire prietenilor sau familiei.Si credem ca totul este adevarat.Insa uitam unicul si singurul lucru real si adevarat.Uitam rugaciunea si declaratia noastra de dragoste fata de Dumnezeu.Ca rezultat a acestei uitari pierdem binecuvantarii nespus de multe si avem regrete o viata intreaga.Dar iti amintesc acum.Tie celui care esti in durere,in suferinta si in regrete ca,Domnul este de partea ta.Tu mergi inainte prin credinta,mergi inainte cu Isus.Nu te da batut pentru ca va veni o zi in care vei vrea ca Isus sa te ia de mana si sa iti zica "vin-o binecuvantatul meu",insa daca acum tu nu Il primesti ca si ghid nici El atunci nu iti va intinde mana.Chiar daca acum ai gresit,HARUL si IERTAREA Sa sunt inca la dispozitia Ta.Prin credinta esti iertat si izbavit de toate.Apleaca-te si arata Domnului tau dragostea si iubirea care o porti in inima Ta pentru El, prin rugaciune.Viata este pentru mine o continua lupta,nu ma plang in nici un caz de faptul ca viata asa este pentru mine,ba mai mult,nu cred ca as schimba viata mea,caci este interesanta asa cum este ea.De multe ori ma uit la cei bogati,ca pot sa nu faca nimic in viata asta pentru ca ei au deja tot.Ma intreb cum ar fi sa am pur si simplu tot,cum ar fi viata mea.Ma gandesc la tot ceea ce am facut,la toate prin cate am trecut ca sa ajung aici unde sunt acum,sa am ceea ce am.Am putin,dar din munca si prin lupta mea si ajung la concluzia ca viata mea este mult mai interesanta asa cum este.Viata este o continua lupta.Luptam atunci cand invatam primii pasi,primele cuvinte,luptam cand incepem scoala,cand dam ultimul examen,luptam ca sa gasim un job,luptam cu sefii,sa ne inteleaga.Luptam cu suferinta atunci cand ceva ne raneste,luptam cu iubirea ca sa nu mai creasca atunci cand un iubit ne paraseste,luptam cu sistemul care ne pune piedici,luptam pentru drepturile noastre,luptam si cu noi insine atunci cand ne dam seama ca gresim.Nu-i asa ca merita atata lupta?Nu-i asa ca viata nu ar avea nici un sens daca nu ar exista lupta in fiecare zi?Intotdeauna cand exista "iubire" merita sa mai incercam,sa ne luptam.Vad zi de zi oameni singuri,oameni care nu au gasit iubirea,care nu au prieteni,atunci imi dau seama ca atata timp cat traiesc,ma voi lupta impotriva oricui imi va sta in cale.Stiti cand sa renuntati?Atunci cand nu mai merita.Din cand in cand ajungem la o situatie-limita,in care ne pierdem.Ori de cate ori suntem calcati in picioare sau dam mult si nu primim nimic,ori de cate ori ne lovim de oameni orbi,de persoane care nu gandesc,care nu inteleg,care nu asculta,atunci nu mai merita lupta!Mi-am sters lacrimile,am strans din dinti si am decis ca trebuie sa ma ridic, trebuie sa merg inainte,trebuie sa-mi vad de drum,trebuie sa fiu mai puternica pentru ca totul depinde de mine.Nimeni nu ma va lua de mana pentru a ma ridica.Nimeni nu-mi va bate la usa si-mi va rezolva problemele,nimeni nu ma va salva de barfele altora.Depinde de mine.Trebuie sa fiu un om cu suflet curat dar trebuie sa ma feresc de minciunile celorlalti.Trebuie sa ajut cand pot,dar trebuie sa ma feresc de cei care vor profita.Trebuie sa fiu puternica dar,sa ma feresc de cei care spun vorbe in vant.Trebuie sa ma iubesc,sa ma apar,sa am incredere in ceea ce sunt.Imi place sa surprind oamenii.Sa ma ridic dupa ce am fost pusa la pamant,sa iert dupa ce am fost uitata intr-un colt,sa iubesc dupa ce mi-a fost ranit sufletul,sa zambesc dupa o noapte petrecuta plangand.Cand o femeie tace,sa-ti fie frica,sa stai langa ea si sa-i vorbesti,sa-i soptesti ca orice problema se va rezolva.Femeia te va pune la incercare,iti va spune sa pleci pentru ca vrea sa ramai,iti va spune ca se simte singura,pentru ca vrea sa stati impreuna.Cand o femeie plange,trebuie sa o intelegi.Cand o femeie rade,sa razi cu ea.Cand o femeie tace,sa ai rabdare,sa o intrebi cum se simte.Atunci are mare nevoie de tine.Dintr-o mana de tarana cu iubire ma-i creiat,mi-ai dat Doamne din chipul Tau,si ma-i binecuvantat,o ce minunat!Canta,iubeste si traieste!Vei stii ca simti viata cu adevarat,cand ceva in tine va iubi.Vei simti nevoia sa imbratisezi si sa iubesti din ce in ce mai mult.Vine din iubire,sa inveti sa te iubesti si sa iubesti.Vine din tine,prin tine si spre tine,si se va manifesta in tot ce te inconjoara.Iubirea!Acest cuvant evoca tot ceea ce omul are mai nobil si mai frumos.Iubirea are darul sa-i faca pe oameni sa viseze.Omul nu are nevoie de multe pentru a iubi.Ce este iubirea?o intrebare care intotdeauna e in mintea fiecaruia dintre noi,la care uneori nu stim sa raspundem sau mai degraba nu ii putem gasi un raspuns care sa reflecte in totalitate sensul pe care il are cu adevarat.Iubirea este sentimentul suprem pe care am ajuns sa il ating in viata asta,sau cel putin asa am facut-o.Iubirea este un tel pe care ni-l intiparim in inima si minte inca de cand vedem pentru prima data lumina zilei,atunci cand ne nastem si incet pe masura ce inaintam in viata ajungem sa simtim din ce in ce mai mult feluri de sentimente,printre care si iubirea.Prima data ne indragostim de glasul duios al mamei,de privirea ei blanda si de vocea ei atunci cand ne sopteste ca suntem cea mai de pret comoara.Depasesti stagiul copilariei si ajungi sa-ti faci prieteni,dar pe care ii vei avea o viata intreaga.Alt fel de iubire,o iubire care nu se poate masura in cuvinte.Ajungi sa te maturizezi,dar sigur si in viata fiecaruia dintre noi,mai devreme sau mai tarziu apare o alta iubire.Si totusi de ce iubim?Eu sunt dovada vie a faptului ca,lucrurile simple sunt cele care ne fac cu adevarat fericiti,ca traim printre oameni cu suflete frumoase,care ne insenineaza zilele si ne fac sa iubim sincer si curat.Eu iubesc sa iubesc,si iubesc viata care mi s-a dat fara sa o cer,dar pentru care am invatat sa lupt.Trecut-au anii peste mine,cum pasarile trec in zbor pe deasupra marilor.Nu timpul trece,noi trecem prin timp,si ne da perioade lungi de meditatie si rabdare,sa ne vindece ranile.Sunt tot eu,asa cum ma stiati o data.Maturizata de timpuriu,mi-ai fost alaturi prietene.Sa-ti spun ceva,am iubit si inca mai iubesc.Si ce frumos era.Si parca lumea era mai buna.Timpul trecea mai frumos si mai lin.Prindeam aripi,voiam sa zbor atunci,sa nu-mi mai pese de nimic.Si cum iubirea ar fi leacul pentru orice boala.Poti fi balsam pentru un suflet ratacit in neguri de tristete.Dar stii ca abia acum am aflat ce e iubirea,o mangaiere,un suras gratios care iti da o siguranta.Toate trec,dar nimic nu trece fara sa lase amprente.Urme care ne obliga sa invatam.Am langa mine,oamenii iubiti,si-mi dau seama pentru ca stiu sa ascult.Cand iubesti,auzi vantul,auzi pasarile,auzi suras de copii si lumea e un loc mai bun.Am invatat din propria experienta ca primesti ceea ce oferi.Daruiesti iubire,e bine si chiar de nu o primesti inapoi.Sunt modul in care eu vad lumea si incerc pe cat posibil sa schimb mentalitatea celora care poate fi schimbata.Nu merita sa fim fixisti,mai ales atunci cand iubirea este in jurul nostru,dar nu stim sa o luam in brate.Ne construim singuri drumul vietii,eu una mi-am umplut gropile,si acum incerc sa netezesc tot drumul,in speranta ca nu se va strica.Nimeni din jurul meu nu imi poate strica iubirea ci doar eu.Noi suntem stapani pe viata noastra,deciziile noastre ne influenteaza viata si tot noi avem forta de a schimba totul in jurul nostru.Oamenii recurg la metode de aparare ranind,deoarece au fost raniti la randul lor.De ce sa nu daruim iubire si energie pozitiva pe care o vom primi inapoi.Primesti o palma de la viata,sa intorci si celalt obraz.Sa iei atitudine si sa schimbi tot ce iti face rau.Schimbi rutina zilnica,modul in care vorbesti,modul in care mergi pe strada,toate astea numai tu le poti face.Iubirea,nu e ceva imposibil,este ceva pentru care multa lume lupta.De ce sa primim mura-n gura cand noi ar trebui sa ne deschidem ochii si sa vedem binele pe care il putem face?Doar pentru ca lumea nu ma cunoaste,nu inseamna ca nu am si eu o parte mai buna.Daca toti am fi capabili sa ne aratam partile bune,atunci nu ar mai fi rautatea?Daca vrei bine,daruieste bine.Am ajuns la concluzia ca avand atat de multe,incercam sa impiedic moralitatea.Respectul si iubirea am uitat de fapt ca lumea este incapabila de asa ceva.Pentru ca in ziua de azi compasiunea te distruge.Iubirea,mila si orice alt sentiment asociat cu acestea se distrug intr-un final.Degeaba se mai trezesc cate unii sa imi spuna ce persoana draguta sunt si cat de mult bine as putea face.Nu vreau sa fiu inteleasa gresit.In ultima vreme am avut parte de mult prea multe incidente neplacute,care m-au facut sa ma intreb unde este limita unui om.Sunt prea multe lucruri care se intampla,pe care nu le pot schimba.Nu exista uimire mai magica decat uimirea de a iubi.Este degetul lui Dumnezeu pe umarul omului.Exista oameni a caror privire povesteste.E deajuns sa te priveasca si ceva se deschide in adancul lor.Fascinata de iubire,de durere,de suferinta,de compasiune,candva,am fost si eu in marginea unui desert.Am inteles atunci ca nimic nu se poate cladi pe nisipul care a curs de sub picioarele mele.Daca nu ai liniste,nu ai cum experimenta iubirea adevarata.Se poate sa iubesti in fiecare zi,sa traiesti acea zi ca si cand ar fi ultima.Iubirea pare cel mai dificil lucru din lume.Si chiar asa si este.A avea iubire,nu inseamna sa fii bogat.Ochii mei arata iubire si compasiune,si asta ma face sa cred ca sunt cea mai fericita persoana de pe pamant.Iubirea nu este numai flori,zambete,ci inseamna si lacrimi,dorinta,pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.Cand iubesti,timpul trece fara sa il simti,asa cum este si in viata,cand ti se intmpla un lucru deosebit,de aceea trebuie sa profiti de fiecare secunda,ca si cum ar fi ultima clipa.Iubirea este unica pana in momentul in care intervine despartirea.Te iubesc cu toata fiinta si nu trebuie decat sa incerci sa patrunzi in adancul sufletului meu,ca sa vezi cat de mare e iubirea mea.Situatiile nefavorabile ne ofera lectii valoroase.Te vei confrunta cu probleme si situatii de-a lungul vietii.Nu iti sugerez ca atunci cand treci printr-o tragedie sa iti negi emotiile si sa refuzi sa accepti realitatea.Sa nu consideri imediat ca orice problema reprezinta o tragedie.Fie ca esti de acord sau nu cu spusele mele,problemele pe care le ai te ajuta, nu te distrug.Nu lasa problemele sa iti intunece fereastra atitudinii pentru totdeauna.Orice situatie poarta un beneficiu echivalent,chiar mai mare.Intreaba-te mereu ce ai invatat din experientele tale.Iubirea ne deschide calea spre spiritualitate,spre armonia sufletelor si frumusetea universului,caci doar iubirea se daruie neconditionat,fara teama de sacrificiu si fara a pretinde nimic in schimb.Si astfel il inalta si il inobileaza pe om.Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu,pentru ca Dumnezeu este iubire.Iubirea este inrudirea omului cu Dumnezeu.Ea uneste persoanele umane.Iubirea,un vis,ce se sfarseste in dezamagire.Poti trai pe nori sau in abis,dar nu poti trai fara iubire.Prietene priveste-n sus,cerul lumii,soarbe-l in privire.Poti fi in rasarit,sau poti fi in apus.Dar nu poti trai fara iubire.Daca in acest moment ai ganduri de iubire,de pace interioara si daca reusesti sa mentii aceste ganduri intreaga zi,viata ta se schimba.Noi nu suntem nimic altceva decat iubire si in urma noastra nu ramane nimic altceva,decat iubirea pe care am lasat-o acestei lumi.Restul se sterge cu buretele pe tabla uitarii.Asta suntem noi!Iubind traim,invatam,devenim mai buni,mai puternici,mai frumosi...Vreau sa merg cu Tine,vreau sa am mintuirea,vreau sa merg in tara Ta,Isus nu ma uita!Cer sa ma calauzesti in fiecare clipa,cer ocrotirea Ta,iubirea Ta sa o pot avea.In Tine eu ma incred,ma bucur,si sunt fericita,este drept sa te iubesc,Tu esti al meu soare.Pacea Ta ce-ntrece orice lucru,cunostinta intregului pamant,s-o reversi in inima mea,orice-ar fi,sa pot mereu sa-ti cant.Numele mi-e scris in Cartea Vietii,si doresc,Isus,cu orice pret,sa raman statornica in credinta,sa Te laud si sa Te slavesc.Dragostea Lui ma copleseste,ranile Lui ma vindeca,doar Tu ma umpli de viata si ma faci fericita.Iar cand zorii se arata pe cerul senin,rugaciunea mea Tie ti-o inalt,pe tronul Divin.Cand furtuna vine peste mine,si cand vanturile grele bat,Tu imi ajuti si nu ma tem caci Tu esti scutul meu oricand.Piedici pe cale vor apare,zile inourate ma vor bate,ploaie si furtuna toate impreuna,le infrunt cu bine cand eu sunt cu Tine.Imi amintesc de ziua in care El ma pus la incercare,si a fost o zi foarte grea,incercarile sa vina,prin ele eu ma voi oteli,si intr-o zi pe nori de Slava,printre miile de sfinti si eu acolo sus voi fi.Astazi iti multumesc,ca esti in viata mea,mi-ai dat putere si curaj ca sa traiesc,si traiesc prin a Ta indurare si de minunea ce ai facut-o in viata mea,si mi-ai aratat intelepciunea Ta!Si cate nu as mai vrea o scumpe Tata,in pribegia mea pe acest pamant,dorintele ce imi raman nespuse,sa le implinesti prin sfantul Tau Cuvant.Acum de trecut eu sunt libera,caci Tu ai inoit viata mea,bucurii am in inima neincetat ca ai lucrat asa de minunat,si de aceea eu iti cant pentru Iubirea Ta.Nu pot gasi un loc mai bun si mai frumos,decat linga Tine,iubitul meu Isus,eu doar pentru Tine traiesc pe acest pamant!Cand dimineata ma trezesc,spre Cerul albastru eu privesc,la tronul indurarii stau,Isuse mila vreau sa am,si mai te indura si de ai mei,si pazestei de cei rai.Viata mea impreuna cu Isus,e un cer senin,cer de soare plin,griji si nevoi eu nu cunosc caci de la El eu toate le primesc.Maine,dincolo de noapte in ai zorii zi,voi deschide ochii,printre galaxi,si am sa strig mai tare, o,cat Esti de mare!Al rugii ceas ce dulce esti,in ori ce zi ma linistesti,cat timp aici calatoresc,eu catre Cer cu drag privesc,cand acest corp de pe pamant il voi depune in mormant,atunci in veci voi fi voioasa ca am plecat cu Domnul acasa.Lasati bucuria divina,sa salte in inima si duh,amarul si ingrijorarea,fugiva de parca nu au fost,pastrativa curata cararea,pana ce ajungem acasa cu El!FITI VOIOSI!Cat pentru mine,fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu.Ps.73 Fie vesnic slavit,Domnul datatorul fericirii!Incerc sa imi aduc aminte de bucuria,cu care primeam curajul sa ma bucur.Dar Timpul ce pare sa fie deocamdata doar inainte,unica directie spre care ne putem indrepta.Cu Dumnezeu inainte!Sa ai un caracter,trebuie mai intai sa cunosti fericirea.Chiar daca fericirea nu-ti poate da caracterul,fericirea iti formeaza un caracter,nobil si curat.Fericirea si caracterul,impreuna te desavarseste.Se scrie o carte,o carte de aducere aminte,pentru cei ce se tem de Domnul si cinstesc Numele Lui.Tot ce este scris,va fi folosit la marea judecata.Una si cu siguranta,acea carte,este Cartea Vietii.Aceasta carte detine numele tuturor omenilor care au fost mantuiti prin jertfa Domnului,si alesi din vesnicii.In fiecare generatie de oameni,a ales un om sau mai multi care sa-L reprezinte pe pamant.Creatorul a scris o carte care a strabatut intreaga istorie a omenirii.O carte plina cu experiente ale oamenilor care au umblat cu Dumnezeu,si care au marturisit tot ce au vazut,ce au auzit si ce au pipait cu privire la Cuvantul vietii,ca noi toti sa putem cunoaste taina intregului Univers.Din postura in care ma aflu,si din vremea aceasta,merg cu gandul si incerc sa-L inteleg pe Dumnezeu,care nu a ocolit viata.Strabat toata istoria,si fac cate un popas langa fiecare personaj.Toti acesti oameni si-au incheiat alergarea pe pamant.Despre ei s-a scris si se citeste zilnic.Ei sunt departe de aceasta lume,sunt in lumina,in pace langa Dumnezeu.Dupa Scriptura vedem ca Dumnezeu mai scrie inca multe carti in cer.Noi toti alcatuim o carte.Suntem epistole vii.In vechime Dumnezeu a scris pe table de piatra.In prezent scrie pe inimi de carne.Daca il lasi pe Dumnezeu sa scrie in inima ta legea iubirii,oamenii vor fi fascinati de scrisul si de intelepciunea Celui ce a scris,si nu se vor mai satura sa te citeasca.Sufletul va deveni comestibil,si oamenii se vor hrani din tine.Tu sa fii o carte a vietii pentru cei din jur.Fii un best seller!Nu cunosc metoda Lui Dumnezeu de a scrie,poate foloseste degetul,asa cum a scris si pe tablele Legii,nu stiu.Am scris asta pentru ca,cu totii suntem constienti ca Biserica lui Dumnezeu nu este chemata sa stea pe o insula izolata,aparata,si ferita de toate atacurile celui rau.Noi nu suntem feriti de lume,suntem aici doar ca Isus se ruga pentru ucenicii Sai sa fie feriti de cel rau.Ioan 17.Ce minunat sa vedem lucrurile simple,pline de sinceritate si traire care sunt langa noi,care se intampla clipa de clipa,si ne aduc fericirea.Adevarata fericire!Sunt fericita cand pot sta departe de rautati gratuite,de oameni falsi.Sunt fericita cand oamenii dragi mie sunt veseli,cand o mana intinsa simti ca face minuni.Sper ca asta sa te faca sa zambesti,chiar si atunci cand oamenii in jur sunt rai si prefacuti.Ma bucur tainic si recunoscatoare pentru fiecare zi pe care Dumnezeu mi-a ingaduit s-o mai petrec pe pamant,dupa ce viata m-a adus cu forta pana la marginea abrupta a mortii.Nu stim parca sa ne bucuram cu adevarat,decat dupa ce aproape pierdem totul.Atunci invatam sa pretuim valoarea unei clipe irepetabile.Ma intreb mereu si nu stiu,nu reusesc,parca e acelasi drum pentru toti si intelepciunea nu vrea sa vina decat la pachet cu suferinta?Poate asta e frumusetea vietii,sa murim si sa inviem iar prin iubire,sa renastem dupa fiecare cazatura,cu genunchii sufletului raniti,sa ne ridicam incet si sigur si sa ne traim bucuriile ramase.Vrei sa ai influenta asupra celorlalti?Nu vei putea niciodata sa ai control asupra cuiva,insa poti face in asa fel incat acestia sa fie mai dispusi sa te asculte.Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora,prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci.Tine seama de acest lucru si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti,in bine.Fiecare om pe care il intalnesti in viata,te influenteaza intr-un fel sau altul.Ne dorim ca oamenii cu care interactionam sa fie o sursa de energie pozitiva,motivare,inspiratie,sa ne ajute sa evoluam in fiecare zi.Ne bucuram de fiecare data cand intalnim o astfel de persoana si ne dorim sa ne fie aproape cat mai mult timp.Cu cat stii mai mult,cu atit sustii mai putin ca stii.Iar cand cunoasterea ta este perfecta,poti sa spui doar atat.Nu stiu nimic.Nimic nu este permanent,totul este in continua schimbare,tineretea,sanatatea,si chiar viata insasi.Toate lucrurile sunt supuse schimbarii,luptati din rasputeri pentru ele.Suferim pentru ca nu suntem capabili sa acceptam adevarul si realitatea impermanentei.Daca nu ar exista momente dificile,cum isi mai face omul autocritica.Daca nu ar cunoaste suferinta,cum i-ar mai putea ajuta pe cei din jur cand sunt la nevoie,stiind astfel cum se simt acestia in momentele grele.In viata,schimbarea este un proces natural.Trecut,prezent si viitor,toate stau in mainile tale.Nimic nu se sterge.La urma urmei,suntem suflete care invata sa aiba curaj sa isi exprime emotiile si sentimentele,chiar si prin cele mai simple si aparente lucruri fizice.Insa tocmai aceasta inocenta,viata omului este frumoasa.Cateva sfaturi pentru o viata linistita si frumoasa pentru suflet,dedicati-va timp,bucurati-va de adevaratele valori ale vietii.Apreciati lucrurile simple si pure.Pentru vremurile care le traim,acest sfat nu este usor de urmat.Daca scriu povesti,nu inseamna ca nu au un sambure de adevar,daca au un sambure de adevar nu inseamna ca trebuie sa credeti chiar tot ce e scris,scriu deoarece mi se pare extrem de important pentru viata fiecaruia.Ma intristeaza sa vad ca atatea persoane se pierd in detalii,renunta la principii si isi distrug viata din cauza anturajului.Desi cu totii trebuie sa acceptam ca nu toate persoanele au o influenta pozitiva in viata noastra.Zilnic ne inconjuram cu tot felul de oameni.Sa ne oprim sa analizam,sa ne dam seama ca influenta unora afecteaza intr-un mod foarte negativ stilul nostru de viata,obiceiurile,chiar si atitudinea.Este datoria fiecaruia sa fim atenti la acest aspect si sa luam atitudine.Si ideea nu e sa ne izolam,ci sa fim selectivi cu persoanele din jurul nostru.Iar daca ne dorim ca noi insine sa nu fim o piatra de poticnire in viata altora,trebuie sa investim zi de zi in educatia personala.Asta inseamna sa nu acumulam in mintea noastra orice informatie,si sa fim atenti deoarece nu doar persoanele ne pot influenta.O foarte mare importanta au si activitatile noastre,alimentatia,odihna si activitatea fizica.De asemenea muzica,cartile,timpul liber,lumea virtuala.Viata poate fii o experienta minunata,nu lasa ca nimeni si nimic sa-ti schimbe traiectoria.Invata sa te iubesti si traieste frumos,cu zambetul pe buze,inima plina de iubire si cu un spirit mereu optimist.Daca e adevarat,luptati.Nu renuntati,indiferent cat de disperata pare situatia acum.Amintiti-va,cele mai multe lucruri bune din viata nu vin usor,dar merita.Incercati sa traiti astfel incat,intr-o buna zi,sa priviti inapoi si sa puteti spune,nu credeam ca sunt capabil sa o fac,dar am facut-o.Am ajuns foarte avansati tehnologic,dar am ramas atat de involuati spiritual incat doar atunci cand suntem loviti sau cand simtim durere si suferinta,ne dam seama ca exista Dumnezeu,si numai atunci vrem sa vorbim cu El si il rugam sa ne ajute.Dar cati dintre noi ii multumesc Lui pentru lucrurile pe care le are deja?Eu una ii sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce sunt,ce fac si ce posed,si am admiratie fata de toata Creatia ce ma inconjoara.Daca nu ar fi asa,as simti ca nu merit sa fiu si sa traiesc.Daca nu ar fi asa,as fi un orb nefericit.Foarte multi traiesc mergand pe strada,fara sa-si dea seama de copacii inverziti,de cerul albastru sau de pasarelele ce ciripesc.Ei trec pe langa aceste lucruri minunate zi de zi neobservand frumusetea lor,si apoi ajung acasa intre peretii din beton si se intreaba de ce sunt nefericiti.A trecut mult timp de atunci,si mi-a luat foarte mult timp sa inteleg,oare ce a fost in capul meu cum am putut dintr-o data sa ma gandesc,pana aici mi-a fost,acum sunt pregatita sa inchei socotelile cu viata.Este peste puterile mele de acest gand,inteleg acum cat de puternica poate fi o depresie.Am simtit toate astea,si nu o spun cu mandrie,ci cu o eliberare,penru ca am analizat si reanalizat,si nu as putea nici macar o secunda sa mai cad atat de jos,as stii sa trag de mine,as stii ca merita sa traiesc,chiar si atunci cand cred ca nu mai am nimic si pe nimeni care sa ma sustina,sau sa ii pese de mine.Am invatat sa iubesc lucruri simple,apa,soarele,norii,pasarelele,florile,surasul copiilor de pe strada.Am invatat ca atunci cand tu nu te iubesti,nu te iubesc nici cei din jurul tau,ne nastem singuri si murim la fel de singuri.Insa viata pe care o avem,e frumos sa o impartasesti,e mai usor sa imparti greul,e minunat sa creezi in viata.Acum stau si ma gandesc cat de mult imi doresc sa am pe cineva,care poate nu am avut niciodata,poate tocmai de aceea toate gandurile mele legate de mine sunt doar franturi de emotie,si pline de bucurie din copilarie cu foarte multe amintiri.De multe ori visez,cum o fiinta prinde viata si ma gandesc mereu.Eu vreau oameni de calitate in viata mea,vreau sa fiu implinita spiritual si emotional,vreau sa traiesc dragostea aceea vulnerabila si divina.Dar cu toate astea am o viata ce MERITA TRAITA,si daca nu merita sa traiesc pentru ceea ce am lasat in urma mea,si pentru ce sau nu in prezentul meu,atunci cu siguranta merita sa traiesc pentru viitorul meu,pentru familia si copii pe care ii am,pentru dragostea eterna,pentru bunatate,pentru oamenii care au nevoie de mine,si carora le pot intinde o mana,sa le fac un bine fara nimic in schimb.Merita sa traiesc cu gandul ca azi am facut o fapta buna,si datorita mie cineva e mai mangaiat si fericit.Iubesc totul in jur,si merit sa primesc macar aceeasi dragoste inapoi.Am descoperit mai mult decat credeam ca pot vreodata sa descopar despre mine,in primul rand,apoi despre oamenii din jurul meu.Daca vrei sa schimbi pe cineva,intai incepe cu tine,si asta fac de ani de zile,ma analizez si incerc sa imbunatatesc tot ce cred eu ca este nepotrivit pentru mine,si pentru comportamentul meu.Am invatat sa accept oamenii asa cum sunt si sa nu mai judec.Am incredere in mine.Am varsat multe lacrimi dar le-am uitat,le-am acoperit cu ZAMBETE.Cuvintele sunt de prisos,viata e fragila.Traieste-o cum e mai bine.Timpul e pretios,si deseori nu ne dam seama cat de repede trece,si odata cu el,se duc pe langa noi si toate sansele de care nu am profitat.Sa sper si sa traiesc,ca totui trecator in viata.Examenul vietii este greu,examenele care trebuie sa le dai zilnic au multe urmari.Am inteles ca viata este un constant proces de invatare si cunoastere,am vrut sa invat de la cei mai buni profesori.Un om nu are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus,decat atunci cand ii da mana sa se ridice.Pentru examenul vietii,cei mai multi oameni vin nepregatiti,sperand ca vor putea trece prin viata fara griji,munca si eforturi.Nimeni nu te pregateste mai bine pentru examenele vietii decat experientele.Cei care lupta cu adevarat,sunt cei care vor trece acest examen si care se vor putea bucura de viata,de toate lucrurile pe care le vor primi.Uneori viata ne incearca rabdarea,calmul,iubirea,dorinta si puterea de a trece peste un obstacol.Se intampla uneori in viata sa fii nevoit sa alegi.Sa iei decizii.Sa risti.Sa renunti.Momente pentru care nu esti niciodata suficient de bine pregatit,lucruri care iti sunt predate doar la scoala vietii.In general viata omului este suma alegerilor pe care le face zi de zi,si clipa de clipa.Tu esti fereastra prin care vezi lumea.Ce se intampla insa cand examenele vin din partea vietii,bariere de trecut,intamplari sau probleme?Viata este un examen,care se termina odata cu moartea.Acest examen consta in teste de rezistenta,fizica,mentala,psihica,doar ca platesti in lacrimi,durere,probleme dar si victorii.Unii promoveaza aceste examene,altii le pica,dar sunt oameni care dau examen la nesfarsit si tot nu invata.Un examen de viata nu este simplu,trebuie sa fi rabdator si optimist,trebuie sa inveti sa-ti accepti problemele,sa-ti recunosti greselile sa le evaluezi si reevaluezi.Examenele devin un succes atunci cand sti sa le iei ca atare,ca ele te pot lua pe nepusa masa.Ceea ce scriu azi,se datoreaza gandurilor de ieri,iar ceea ce gandesc acum naste ziua de maine,viata este creatia gandurilor mele,cum imi sunt gandurile asa imi este viata.Tot asa ma bate gandul,sa-mi vand casa si pamantul,si sa ma duc sa uit de tot,si apoi sa vad ce eu o sa mai pot,ca nu mai pot de mine,si tare greu sa imbatranesti,boala nu ma lasa in pace,si eu o duc de pe o zi la alta.Ma zbat,ma lupt in fiecare zi cu mine,cu gandurile mele,cu temerile mele care eu obisnuiam sa le ignor,sperand ca ele vor disparea,dar nu am altceva,ci trebuie sa lupt pana la capat.Ascultati oameni de mine,asa trec zilele mele,nu ne mai intalim cu ele,si mi-e tare greu s-o spun,pana cand si pana cum,asa e pe la noi,anii trec si nu imi dau seama,bate vantul si din nou e primavara.Cand soarta ne ofera o lamaie,sa incercam sa facem o limonada.Sa uitam de propria noastra nefericire,incercand sa aducem putina fericire altora.Cand esti bun cu altii,cu tine insuti esti de fapt cel mai bun.Imi adun gandurile la rugaciune,dar apoi iar imi zboara,nu stiu ce sa fac sa scap de gandurile mele.Ce trebuie sa faci Raveca,sa iti aduni gandurile cand simti ca mintea incepe sa umble.Pe langa astea,tocmai am descoperit inca un lucru care mi-a incalzit sufletul.Imi place sa cant chiar daca afara bate vantul,tot asa ma bate gandul sa mai termin si eu la rand cu gandul.Sa ne umplem mintile cu ganduri de pace,curaj,sanatate si speranta.Ori de cate ori cadem si ratam momente si ocazii,credintele devin ganduri,gandurile devin actiuni,actiunile devin obiceiuri,obiceiurile devin valori si valorile devin un destin.Ganduriile creaza emotii,si emotiile creaza comportamentul,iar comportamentul iti creaza viata.Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau.Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau,viata ta.Acum inteleg de ce ma doare tot corpul,de ce oasele din mine striga si urla dupa vindecare,pentru-ca suferinta mea interioara e asa de mare,eu doar trebuie sa astept.Nu ne place sa suferim si de multe ori este foarte greu sa ne vindecam de suferinte.Avem senzatia atunci cand suferim ca suntem singurii carora ni se intimpla si,din pacate nu suntem singuri,mai exista o multime de oameni in durere si suferinte.Adevaratele dureri sunt cele pe care le duci in tacere,si de care nu vrei sa fi nici compatimit si nici mangaiat,e nevoie de un anumit timp ca sa uiti de toate.Ca ma doare de fiecare data,dar tac si indur.Stiu ca nu exista o alta solutie.Stiu ca pentru a putea zambi mai tarziu,trebuie sa plang acum.E greu,cand nu te poti obisnui cu durerea.Ceea ce nu acceptam intre suferinta zilei de azi si gloria celei de maine,acesta este un real optimism.Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum,nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare,care are sa fie descoperita fata de noi.Romani 8:18 Nu exista demnitate care sa nu se intemeieze pe durere.Totusi in toate aceste lucruri noi suntem mai mult decat biruitori,prin Acela care ne-a iubit.Fii curajos,in marea lupta fii viteaz.Se merita sa fim biruitori?Doamne ajuta-ne!Te-ai intrebat vreodata cum te vad ceilalti,cum te percep,cum iti interpreteaza actiunile si gandurile?Cum ar fi sa scriii de exemplu o compunere,asa cum faceam cand eram mai mici pe bancile scolii,in care in loc de:"Scrie cateva randuri despre tine"sa ti se ceara sa scrii cateva randuri despre cum te percep ceilalti.De ce trebuie sa porti masca?Da-ti masca jos si exprima-te asa cum simti!Fii Tu insuti!Fii autentic!Nu te mai jena sa arati cine esti cu adevarat pentru ca nu este nimic de rusine in fiinta ta.Esti o fiinta de lumina coborata intr-un trup de om.Iar oamenii traiesc in dualitate,macinati de indoieli si temeri intrucat au uitat natura lor divina.Confrunta-te cu intunericul din tine,accepta-l si integreaza-l pentru ca,lucrurile cu care nu poti trai,nu te vor lasa sa traiesti.Cand vei infrunta adevarul si vei avea curajul sa privesti lucrurile in fata asa cum sunt,fara autoamagiri si iluzii,vei vedea Lumina din tine si vei birui.Cata vreme va trece pana mana ta se va intinde sa mangaie si sa ridice,in loc sa loveasca si sa ameninte?Am tacut destul,dar astazi vreau sa stau de vorba cu tine.Si aceasta pentru ca am asteptat de la tine fapte,nu vorbe goale.Este usor sa arunci vina pe cel de langa pentru ce se intampla in societate,sa te prefaci ca esti crestin.Dar Dumnezeu nu o sa te intrebe de cate ori ai fost la biserica,de cate ori ai predicat sau de cate ori te-ai rugat.Ci a pus o lege simpla,dar greu de implinit.Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti.Si cand o vei face,abia atunci vei avea dreptul sa vorbesti de iubire,de mila si bunatate.Vrei ca lumea sa se schimbe?Schimba-te tu,mai intai!Multi dintre noi ne luptam cu viata de zi cu zi.Efeseni 6:10-12Incolo fratilor,intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui.Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu,ca sa puteti tinea piept impotriva uneltirilor diavolului.Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui,ci impotriva capeteniilor,impotriva domniilor,impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.Nu putem fi tari decat in puterea lui Dumnezeu.Armura lui Dumnezeu este cea care ne protejeaza.Batalia noastra este impotriva fortelor spirituale ale raului din lume.Pacate care sunt subtil ascunse si nemarturisite,de pilda,dependenta continua.Lipsa de vointa,de a lua decizii categorice in ceea ce priveste abandonarea trecutului si inlocuirea lucrurilor negative cu lucruri pozitive.Rezistenta la schimbare in ceea ce priveste invingerea pacatului,chiar daca stim ca ne-ar face bine si ne-ar elibera.Multi au apelat la Biserica pentru a gasi ajutor,in multe cazuri,au fost dezamagiti si acolo.Fie nu sunt pregatiti sa ajute,fie nu vor.Lupta fiecarui crestin este una grea,pentru ca este una spirituala.Cu alte cuvinte,ne proiectam durerea asupra celorlalti crestini,aceasta se combina cu amaraciunea la care consideram ca avem dreptul.Lumea in care traim a fost candva minunata,plina de frumusete,dar omul,pacatuind,a bagat in ea pacatul,si acum frumusetea cea dintai e peste tot firescul.Sa fugim de desertaciunea lumeasca,adica pentru a ne lupta cu pacatul.Poti sa fugi in pustie,dar sa nu fugi de lume,in schimb,poti fugi de lume,ramanand in lume.Adevaratii crestini se folosesc de lume,dar cat priveste omul cel launtric,ei stau de vorba cu Dumnezeu,nu cu lumea.Traieste,ca si cum nu ai fi in lume,si vei afla odihna.Da,avem o tehnologie mult mai avansata,cunoastem mult mai multe despre stiinta,despre corpul uman,despre aceasta planeta pe care traim,decat stiam acum o suta de ani.Esti constient ca timpul zboara.Si esti de asemenea constient de ceea ce isi doresc inima si sufletul tau.Si mai stii un lucru,nu poti fi sigur de momentul in care vei parasi aceasta viata.Nu ne cunoastem viitorul,nu stim data,ziua,ora cand vom muri.Dar fiecare este diferit,fiecare avem propria viata,propriile decizii de luat,si pasi de urmat.Am invatat sa plang cu zambetul pe buze.Toata viata noastra este o lupta.Nu o lupta intre noi.O lupta pentru unirea cu Dumnezeu.Prin credinta,cautam cele de sus.Exista insa necunoscut in interiorul nostru,un necunoscut mai aparte decat cel din afara noastra.In linistea acestui necunoscut iti dai seama ca omul a incercat intotdeauna sa fuga de el,si ca poate fi el insusi fara se se cunoasca cu adevarat.Traim in aceasta lume,dar nu suntem din aceasta lume,iar viata noastra nu inseamna experientele prin care trecem si nici scopurile si motivele noastre,si nici ceea ce facem sau ceea ce avem,ci doar ceea ce ne ingaduim noua insine sa devenim,in acest necunoscut din lumea aceasta.Fiecare crestin este in razboi.Este o lupta continua.1 Petru 5:8Fiti treji si vegheati!Lupta-te,nu te da batut si vei invinge.Deoarece avem nevoie zilnica de hrana spirituala,aici este locul unde vei gasi cate o soapta,pentru a te ajuta sa intelegi voia lui Dumnezeu cu privire la viata ta.O lupta-i viata,deci te lupta,cu dragoste de ea,cu dor.Lumea te invata tot ce nu inseamna Dumnezeu,asa ca invata tu ce inseamna Dumnezeu,si fugi de sfaturile lumii.Oricare-ar fi sfarsitul luptei,sa stai luptand,caci esti dator.Traiesc acei ce vreau sa lupte,iar cei fricosi se plang si mor.De-i vezi murind,sa-i lasi sa moara,caci moartea e menirea lor.Nu uita trecutul.Traieste prezentul si priveste viitorul cu incredere si lupta pentru ceea ce-ti doresti.Zi de zi luptam sa ne creem o viata mai buna,mai usoara,uneori reusim,alteori nu,si adeseori in urma unui eveniment ramanem cu un gust amar,ca si cum nu l-am meritat.Fiecare din noi are modul propriu si personal de a lupta cu ce este pus sa lupte.Ca o concluzie la ce tot ce am scris in viata de zi cu zi,sau chiar si atunci cand asteptam pur si simplu ceva sa se intample,fie sa primim ceva,rabdarea ne ajuta.Oare ravna,intelepciunea,credinciosia si jertfa care au caracterizat generatiile anterioare ne insotesc si pe noi astazi?Oare ce lasam in urma,ca istoria sa consemneze?Nu e suficient sa postim,sa facem fapte bune,vrem sa ne vindecam de bolile sufletesti.Chiar daca e dureros,iubirea ne salveaza de chinul vesnic.Nu vreau sa uit ca fiecare om de langa mine este o minune,un chip divin.Ca in fata mea sunt doar suflete curate si frumoase.Chiar daca frumusetea e mutilata de imprejurari,ea ramane indestructibila.Taina iubirii ridica frumusetea fiintei umane mai presus de pamant,si o inalta in vesnicie.Experienta mea,si amintirile mele sunt tot ceea ce stiu despre aceasta lume si lumea viitoare,ele imi sunt suficiente.Inaintasii nostri credinciosi si-au facut partea inaintea Domnului,si au lasat in urma lor o lucrare bine facuta,iar noi suntem chemati sa o ducem mai departe.Privind in jur,la timpul in care traim,este deosebit de greu,dar nu imposibil.Cum isi va tinea tanarul curata cararea?Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau.Psalm 119:9Cum poti trai o viata curata intr-o lume compromisa?Exista o singura cale,in genunchi,si sa ai o viata dupa Cuvantul lui Dumnezeu.Intr-adevar,nu zaresti la tot pasul astfel de oameni,astfel de crestini care ii aduc ca dar lui Dumnezeu inima,trupul,si mintea.Au un caracter integru,hotarasc sa duca o viata curata spre slava lui Dumnezeu.Sunt putini,dar exista,conteaza calitatea si nu cantitatea.Nimeni nu spune ca este usor,insa exista ceva pe lume mai minunat.Este posibil sa traiesti o viata curata cu biruinta totala asupra pacatului,o viata de biruinta.Experienta personala a mea dovedeste ca se poate sa traiesti o viata curata intr-o lume murdara.Si mai mult de atat,se merita se te sacrifici sa poti rezista pacatului.Sunt multe ispite cu ganduri necurate care trec prin mintea unui om,dar am strigat la Dumnezeu pentru ajutor.E insuportabil de greu sa poti supravietui in aceasta lume,vrand sa fii placut Domnului si nu oamenilor.Eu spun ca merita,merita fiecare secunda de durere,pentru ca dupa aceea sa gustam din plin dulcea si  mangaierea Lui.El sa ne stearga orice lacrima din ochii nostri,si sa ne umple inimile de o nespusa si vesnica bucurie.Ceea ce doresc sa scot in evidenta nu este marimea pacatului ci gravitatea si greutatea lui asupra vietii noastre,asupra relatiei noastre cu Dumnezeu.Alege sa te rupi de lanturile ce te tin,sa traiesti curat pentru Dumnezeu,zi de zi,ceas de ceas,clipa de clipa.Bucuria Mantuirii va fi prea mare si nu merita sa o pierzi din cauza unei voci ce te indruma pe carari straine pentru a simti o bucurie falsa de o clipa.Luptati,luptati,lui Statan izbanda sa nu-i dati,dar pe Domnul din inima sa-L laudati.Daca ai sa intalnesti pe cineva cazut,nu te uita cu dispret la el,nu il condamna si tu,nu il face sa se afunde mai tare.Ridica-l in dragoste,accepta-l,iarta-l,asa cum si Hristos a facut si face cu tine.Aminteste-ti dar,caci si tu,la fel ca cel de langa tine,esti un pacatos iertat de Isus.Cel mai de pret ce are omul este sanatatea.Doamne,ajuta neputintei mele!Atunci cand o avem si nu ne deranjeaza,de regula nu o pretuim.Dar cum numai ne imbolnavim,imediat punem la indoiala nu numai scopurile si planurile,ci si toate dorintele si posibilitatile.Si imediat descoperim,apare cel mai de pret lucru,acela care l-ai pierdut.De ce oare?pentru ca sa intelegem acest lucru trebuie sa ne pierdem sanatatea.Jumatate de viata,omul consuma sanatatea sa,pentru a castiga toti banii,iar restul timp ramas,consuma toti banii,pentru ca sa-si reintoarca sanatatea pe care a pierdut-o.Cum,dar sa facem asa,ca sa traim fara sa ne imbolnavim,fara sa pierdem calitatea vietii,eficient sa muncim,sa ne dezvoltam si sa primim de la viata maximul de energie.Timp de o viata traim,primim multe cunostinte din diferite domenii.Noi aflam cum functioneaza motorul cu ardere interna,cunoastem maretia universului,studiem literatura straina,fizica,geografia si multe alte cunostinte la fel de importante pentru noi.Insa nimeni nu gandeste,ca organismul nostru la fel are nevoie ca sa-l cunoastem,sa-l studiem.In loc de fiziologie,anatomie,noi invatam protectia civila.Cred ca este foarte important.Fiindca merge vorba despre aceea ca organismul nostru nu trebuie studiat inaite de moarte,ci de la nastere,din frageda copilarie cu toate mijloacele si posibilitatile,pentru fiecare nivel de dezvoltare al omului.Cunostintele despre organismul propriu sunt unice,interesante,nui nimic in tot mai interesant decat tu insuti.Din pacate noi incepem sa constiintizam si sa pretuim aceasta prea tirziu,atunci cand suntem nevoiti sa investim multe eforturi in aceea ca sa reintoarcem ceea ce am pierdut,sanatatea noastra.Dar pentru asta trebuie sa invatam,sa vrem sa cunoastem.Sanatatea nu se poate oferi cuiva in dar,nu se poate cumpara,nici chiar sa o mostenim,ea trebuie doar pastrata.Trebuie sa invatam sa traim in lumea aceasta in armonie,in mediului incojurator.Si atunci,avem dreptul sa pretindem la o viata lunga si din belsug.Cand e omul sanatos toate-s bune si frumos!Te-ai gandit vreodatala ce legatura stransa exista intre sanatate si fericire?Cei mai multi dintre noi sunt intr-adevar de acord ca exista o conexiune intre cele doua,dar exista si persoane care se simt nefericite,ce nu stiu cat de important e sa isi construiasca o sanatate solida.Simplul fapt de a fi sanatos reprezinta fundatia celor mai fericite lucruri din viata unui om.Este important sa te asiguri ca organismul tau se pastreaza intr-o forma buna,daca iti doresti sa te bucuri de toate minunatiile pe care viata ti le ofera.Fiecare persoana poate acum sa aleaga sa-si traiasca viata sanatos.In ultimul timp,foarte multe persoane pun accentul pe stilul de viata sanatos.De-a lungul vietii unui om,sanatatea trece prin trei stadii,sanatatea optima,oboseala si boala.In functie de varsta si de stilul de viata adoptat de fiecare persoana se poate instaura starea de oboseala,ca apoi sa se ajunga la starea de boala.Organismul uman poate sa se repare singur,are aceasta capacitate naturala,dar datorita acestui lucru nu dam suficienta atentie atunci cand avem stari de oboseala,alimentam organismul cu cafea sau alte stimulente artificiale care ne dau senzatia ca nu mai suntem obositi.Prin aceste metode nu facem decat sa ne pacalim organismul si sa-l facem sa fie activ in continuare fara sa-i acordam sansa de a se reface.Sanatatea noastra depinde de odihna,cel putin 8 ore,de exercitiile fizice minime de care orgamismul nostru are nevoie,cel putin 45 de minute in mers pe zi si nu in ultimul rand de o alimentatie corecta.Toata lumea,sau marea majoritate a populatiei stie cum arata piramida alimentara corecta,baza piramidei alimentare o reprezinta exercitiul fizic si controlul greutatii,apoi urmeaza cerealele integrale care au cea mai mare pondere,urmate descrescator de legume si fructe proaspete,apoi alimentele care ofera proteine si in varf,fiind in catitate foarte mica,produsele de patiserie,fast food,grasimile si carbohidratii.In viata de zi cu zi,aceasta piramida a alimentatiei sanatoase nu se respecta de marea majoritate a oamenilor,ori din lipsa de informatie,ori din lipsa de timp sau datorita stilului de viata cotidian,iar pozitia ei este schimbata.Se consuma in cantitati foarte mari fast food,dulciuri,carbohidrati,fara a se acorda atentie consumului de cereale integrale a legumelor si fructelor proaspete.Sanatatea la om e comoara,iar munca cheia ei,pazeste bine cheia ca sa nu pierzi comoara.Permit gandurilor mele sa fie libere.Trecutul s-a dus.Eliberez din mine modelul care mi-a creat aceasta problema.Sunt in pace si in armonie neincetat.Merita sa fac asta pentru mine.Sunt o expresie vitala a vietii.Ma iubesc si ma accept asa cum sunt in clipa de fata.Ma simt ca orice copil care a fost dorit,binevenit si iubit profund.Am grija cu toata dragostea de corpul meu,de mintea mea si de emotiile mele.Traiesc in prezent.Fiecare moment este nou.Imi cunosc propria valoare.Ma iubesc si ma aprob.Lumea este sigura si prietenoasa.Sunt in siguranta.Imi traiesc viata in pace.Totul se petrece intr-o perfecta ordine spatiu-timp.De fiecare data se desfasoara actiunea dreapta a sanatatii si iubirii din mine.Iert si eliberez trecutul.Sunt intr-o iubire plina de pace.Inteligenta,curajul si valoarea personala sunt intotdeauna prezente.Viata este sigura.Ma simt in siguranta experimentand bucuria in toate domeniile vietii.Iubesc viata.Este bine sa fiu eu.Sunt minunata exact asa cum sunt.Aleg sa traiesc.Aleg bucuria si ma accept.Ma eliberez cu usurinta de ceea ce nu mai am nevoie in viata.Iubirea este cea cu ajutorul careia ma eliberez total de trecut.Sunt libera.Sunt iubire.Am incredere in procesul vietii.In viata mea se desfasoara doar actiunea dreapta si buna.Ma iert pe mine insumi cu iubire.Toti oamenii isi doresc sa fie curati,activi,plini de energie si sanatosi indiferent ca sunt tineri sau in varsta,bogati sau saraci.Sanatatea cu toate semnele ei,a fi activ,plin de energie,a te simti si a arata bine,le permite sa obtina tot ce e mai bun de la viata,fiecare om viseaza sa fie sanatos si fericit,dar de multe ori omul uita sa fie atent de sanatatea lui si o neglijeaza.Pentru a ne pastra sanatatea,este nevoie sa luam din natura alimente in stare proaspata si sa consumam cat mai putine alimente neprelucrate.Sanatatea noastra e dintre cele mai importante ale vietii.E bine sa avem grija de noi si sa nu uitam ca sanatatea poate fi fizica si sufleteasca.Apa este un detoxifiant puternic.Fara suficenta apa,toate procesele din organism sunt incetinite.Gandim neclar,ne simtim obositi fara motiv,ne enervam des,avem ameteli,dureri de cap,palpitatii.Exista aceasta permanenta goana dupa performanta,sa facem cat mai mult,sa avem cat mai mult,sa ne comparam cu ceilalti.Iar acesta este motorul principal al vietii.Atunci cand incepem sa intelegem ca,de fapt valoarea vietii consta in ea insasi si ca este important cum traiesti fiecare situatie in viata,si ne revizuim atitudinea.Cand atentia este mutata in interior,intotdeauna se gasesc solutii.O boala,pierderea cuiva drag,ruperea unei relatii,sau a copiilor,toate sunt probleme dureroase.Dar cele mai triste experiente te formeaza.Iti dau profunzime,compasiune si intelegere.Te ajuta sa te cunosti.Te-au facut omul care esti astazi.Nu blama problemele,in schimb invata din ele si accepta-le.Transforma-ti ranile in sursa de intelepciune.Sanatatea este un cuvant mare.Ea cuprinde nu numai corpul,ci mintea si spiritul.Stiu cand sa tac si cand sa vorbesc,stiu cand sa fiu aproape de cineva si cand sa las sa plece,nu stiu ce sa spun de multe ori in situatii critice,nu stiu sa imi apar parerile atunci cand trebuie,stiu sa iubesc pe cine merita si sa nu imi mai pierd timpul cu cine nu merita,stiu sa apreciez un bine atunci cand imi este facut,stiu sa imi apreciez singuratatea,stiu sa ma bucur mereu de compania altora.Nu stiu sa fac si sa adun multe,si cu cat inaintez mai mult in viata imi dau seama cat de putine stiu si cat de multe mai am de invatat.Si nici macar asta nu stiu,daca voi fi capabila sa invat toate lectiile pe care viata le are de oferit,daca voi putea sa fac fata schimbarilor,daca voi putea sa fac ceva cu viata mea.In momentul de fata sunt sigura.Mereu simt ca obosesc cand lumea trage de mine in toate partile si atunci simt nevoia sa ma retrag,sa fiu doar eu cu mine si indoielile mele fara nici o parere exterioara,fara nici un repros din partea altora,fara nici un sfat sau o cearta.Imi plac oamenii,insa nu simt nevoia sa fiu mereu in preajma lor.Nu simt nevoia sa ma inconjor zilnic cu grupuri de oameni sau persoane.Si ce e si mai obositor sunt perioadele in care parca  au aceeasi nevoie de mine,de putin spatiu iar apoi vine o perioada in care toata lumea trage de mine,incat nici nu stiu cum sa mai fac fata.Nu am avut o viata plina,o viata din care sa pot extrage foarte multe momente astfel incat atunci cand cineva imi va spune,povesteste-mi ceva despre tine si sa pot fiu in stare sa spun multe.As vrea sa stiu,sa pot sterge nu din fata mea,si sa pot spune mereu doar stiu ce vreau,ce pot,stiu ce mi se cuvine si ce nu,stiu ce sa accept si cu ce sa nu fiu de acord.Vreau insa de la vorba la fapta,obstacole sunt multe,si inca nu sunt suficient de puternica sa pot trece peste ele cu moralul neclintit,sa ma ridic fiind mai puternica decat ieri.As vrea sa fiu atat de abila,insa nu sunt o forta.Dar asa cum in matematica minus cu minus da plus poate asa intro zi toate neajunsurile,toate nu stiu-rile,vor da nastere la plusuri.Intr-o zi toate lipsurile,toate jumatatile se vor combina si se vor forma,daca nu stiu macar cred.Astept cu nerabdare ziua in care nu va mai fi nici plangeri nici dureri,nu va mai trebui sa spun pot sau nu pot,doar ca atat am putut face.Am crescut cu impresia ca sunt speciala.E destul de greu sa explic fenomenul asta,dar probabil ca si tu ai trecut sau treci exact prin ceea ce incerc acum sa explic.TU AI UN SCOP IN VIATA ASTA.Si nu e rau sa gandesti asa.Iti  pompeaza confidenta,increderea in tine si in societate.Ma uit cum evolueaza generatiile si ma intreb daca pot face si eu parte din neamul acesta bun de oameni,sunt speciala.In fiecare zi ne confruntam cu diverse suferinte si avem parte de ele si cei bogati si cei saraci,intr-un fel sau altul,dar suntem niste calatori saraci pe pamant deoarece nu suntem nemuritori.Suntem precum umbra si visul,precum suflarea si aburul,sunetul si cuvantul,ca iarba si floarea campului,precum corabia pe mare si vulturul in zbor,caci toate sunt trecatoare.Ca sa ajungem acolo,ca sa vietuim si sa fim fericiti nu ni se cere sa fim de vita imparateasca,nici sa avem putere,ranguri si bogatii.Dumnezeu nu ne cere nici bani,nici avere ci doar sa pazim poruncile Lui.In zilele noastre a pierit rusinea si cine nu are rusine de oameni,nu are nici frica de Dumnezeu.Cea mai mare problema cu oamenii din ziua de azi e ca sunt foarte complexati,traiesc dupa reguli prestabilite de societate si actioneaza in comformitate cu acestea,nu numai ca libertatea lor le este limitata,dar sistemul e conceput atat de bine incat oamenii m-ar putea face ca sunt fara de gandire pentru ca indraznesc sa le arat si alta fata a realitatii.Bogatii si ranguri nu am,dar ceea mai mare bogatiie a mea sunt copii mei,eu,mama mea si fam mea,fratele si sora mea,cu totii valoram o bogatie.Poti sa pierzi averi si ranguri,bogatii cu rodul in spic.Daca nu ai pierdut credinta,inca nu ai pierdut nimic.M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare,si iata ca cei apasati varsa lacrimi,si nu este nimeni sa-i mangaie.Dar mai fericit decat amandoi am gasit pe cel ce nu s-a nascut inca,fiindca n-a vazut toate relele care se petrec sub soare.Caci soarta omului si a dobitocului este aceeasi.Aceeasi soarta au amandoi,cum moare unul,asa moare si celalalt,toti au aceeasi suflare,si omul nu intrece cu nimic pe dobitoc,caci totul este desertaciune.Toate merg la un loc,toate au fost facute din tarana si toate se intorc in tarana.Cine stie daca suflarea omului se suie in sus,si daca suflarea dobitocului se coboara jos in pamant?Asa ca am vazut ca nu este nimic mai bun pentru om decat sa se inveseleasca de lucrarile lui,aceasta este partea lui.Caci cine-l va face sa se bucure de ce va fi dupa el?Am mai vazut sub soare ca in locul randuit pentru judecata domneste nelegiuirea,si ca in locul randuit pentru dreptate este rautate.Atunci am zis in inima mea.Dumnezeu va judeca si pe cel bun si pe cel rau,caci El a sorocit o vreme pentru orice lucru si pentru orice fapta.Toate zilele lui sunt pline de durere,si truda lui nu este decat necaz,nici macar noaptea n-are odihna inima lui.Si aceasta este o desertaciune.Toate isi au vremea lor si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.Nasterea isi are vremea ei,si moartea isi are vremea ei, saditul isi are vremea lui,si smulgerea celor sadite isi are vremea ei.Uciderea isi are vremea ei,si tamaduirea isi are vremea ei,daramarea isi are vremea ei,si zidirea isi are vremea ei.Plansul isi are vremea lui,si rasul isi are vremea lui,bocitul isi are vremea lui,si jucatul is are vremea lui.Aruncarea cu pietre isi are vremea ei,si strangerea pietrelor isi are vremea ei,imbratisarea isi are vremea ei,si departarea de imbratisari isi are vremea ei.Cautarea isi are vremea ei,si perderea isi are vremea ei,pastrarea isi are vremea ei,si lepadarea isi are vremea ei.Ruptul isi are vremea lui,si cusutul isi are vremea lui,tacerea isi are vremea ei si vorbirea isi are vremea ei.Iubitul isi are vremea lui,si uratul isi are vremea lui,razboiul isi are vremea lui,si pacea isi are vremea ei.(Eclesiastul 3)Am inteles ca,indiferent de cat de multi oameni intalnesti,cu siguranta ei au un rol in viata ta.Si,indiferent de cat de departe iti doresti sa ajungi,vei ajunge acolo cand va fi vremea ta.Toate isi au vremea lor,si fiecare lucru de sub ceruri isi are ceasul lui.Cu timpul,toate vor devenii ce au mai fost.Ce a fost va mai fi.Nu este nimic nou sub soare.Se spune ca trebuie sa astepti dupa momentul potrivit.Ca nu trebuie sa fortezi lucrurile.Dar niciodata nu se spune cand e momentul potrivit.Cat trebuie sa astepti pentru ca acesta sa vina?De unde vei sti cand vine El?Momentul potrivit nu poate fi estimat.Tu il simti.Il simti pentru ca e diferit pentru fiecare in parte.Si tu trebuie sa fii pregatit cand va veni acel moment.S-ar putea ca daca insisti sa fie totul cum vrei si cand vrei,fara sa tii cont de dorintele celor din jur.Trebuie sa invatam sa fim intelepti.Zambeste,maine poate sa fie si mai rau.Orice lucru isi are vremea lui...Muzica,e viata pentru sufletul meu!Chiar daca afara ploua,eu cant,inima imi canta de bucurie,vesela si fericita,si din nou prind curaj de viata.Cateodata timpul intunecos pe multi ii depreseaza,iar pe mine ma insenineaza!Muzica,oricarui om ii place,il usureaza,il relaxeaza.Mie imi plac melodii calme,fara stres.Daca sunt suparata,ascult muzica,ca sa ma relaxez.Sunetele pe care le interpreteaza,te face mai mult si mai mult,sa-i asculti muzica.Nu toti inteleg esenta,dar ea se afla in sufletul fiecaruia din noi.Muzica este singurul lucru constant din viata mea,este cea care mi-a fost alaturi in cele mai fericite si in cele mai triste momente ale vietii.Este cea care ma cunoaste cel mai bine si stie de ce am nevoie,si nu m-a dezamagit niciodata.Cand am simtit ca ma prabusesc de tristete,sau cand am trecut printr-o despartire dureroasa.Muzica imi da o stare de libertate,de liniste si uit de toate problemele.Sunt doar EU cu gandurile mele.Este momentul de evadare si nimeni nu poate sa mi-l ia.Sufletul meu este unul cu sunetul muzicii,se intrepatrund perfect,devin o singura entitate.Asa ca ma las in voia acestui sentiment minunat care simt cum ma invaluie si care imi relaxeaza mintea si trupul.Imi alunga tristetea,am incredere in ea.Muzica ma face sa trec mai usor peste toate problemele.Numai muzica ma ajuta sa respir sanatos in lumea asta bolnava.Muzica sufletului este cea care potoleste vanturile potrivnice.Fara muzica nu as putea trai.Sunt o fiinta care are nevoie de triluri linistitoare pentru a trece de o zi ploioasa si intunecoasa.Drumul in calatorie ma face sa am nevoie de muzica,ca sa treaca timpul mai repede.Sa-mi afund gandurile in versuri,in sunete,sa nu aud zgomotul lumii de afara.E atat de simplu,atat de accesibil,incat de multe ori nici nu ne gandim la asta.Trebuie doar sa dai play si sa te lasi purtat de versuri,de ganduri bune care sa iti invaluie mintea.Inchei cu,pentru ca pot,pentru ca imi place,pentru ca sunt pe teritoriul meu si pentru ca "it’s my life!"Muzica sufletului meu,este mai presus de toate,a sufletelor mari si sensibile,este poezia sufletului!Viata nu e dreapta,dar trebuie traita.Vreau ca urmasii mei sa fie mai buni ca mine,vreau ca experienta mea de viata sa fie transmisa mai departe lor,asa cum au facut si inaintasii nostri cu noi.Sunt succese care te injosesc si infrangeri ce te inalta,spunea Nicolae Iorga.Sa scriu,sa nu scriu,imaginatia imi zboara ca o pasare abia iesita dintr-o colivie.Am atatea ganduri si totusi niciunul,nu reusesc sa le adun,as vrea sa le strang in pumn si sa le dau drumul,numai cand vreau eu.Sa inchid in palma maretia clipei de ieri,parfumul zilelor de saptamana asta,sunetul clipelor de azi,sinceritatea clipelor de maine.Visul asta ce ma cuprinde pe zi ce trece,pare tot mai real,am strans atat de multe amintiri frumoase,le-am legat frumos si le-am asezat intr-un caiet.Am vrut sa aduc in viata mea lumina si lumina se facu.Am vrut sa aduc in viata mea dorinta de mai bine,am vrut sa ascult cantecul unui suflet aproape de-al meu,am vrut atat de multe si cazand si mereu ridicandu-ma,am reusit sa le adun in viata mea.Si acum?Ce e de facut?Oare am gasit ce-am cautat.Mi-e dor,iar mi-e dor,as vrea sa cuprind si sa le reaprind,sa fim iar niste copii cu idealuri si sperante nepretuite.Cand am sa imi dau seama ca oamenii nu zabovesc in a ma cunoaste,iar cei ce se opresc o clipa si asculta muzica inimii mele,nu raman atat cat mi-as dori eu sa stea.Si fiecare prieten ce-mi pleaca de alaturi,pleaca cu o parte din mine,sunt multumita ca macar le ramane ceva de la mine,asta ma face fericita.Iar pentru mine,bucuria zilelor mai bune.Viata e un lung sir de piedici asezate in calea noastra,pe masura ce le depasesti devii tot mai puternic,si tot mai aproape de scopul tau initial.Unii spun ca le e frica de moarte,dar cred ca le e mai frica de viata,caci pana la urma moartea e o incununare a unei vieti pline de bune si rele,e ultima statie din gara vietii.Pana acolo insa trebuie sa calatoresti prin tot felul de lumi,sa asculti,sa inveti,sa judeci,sa asezi intr-un sertar al mintii tot ceea ce e frumos si nobil,si te ajuta sa iti continui drumul.Tot ceea ce ai adunat in viata este un manunchi de experiente variate,pe care le porti dupa tine incercand sa extragi esenta din ele,si sa legi ceea ce gasesti cu ceea ce iti creezi in viitor.Dorintele tale sunt nazuinte spre care plutesti usor prin ceata lumii noastre,lucruri pe care nu le poti implini decat daca inveti din momentele in care ai pierdut cate ceva.Ma intrebam adeseori de ce a trebuit sa invat de aproape,doar dupa ce-am pierdut mai multe persoane dragi,de ce a trebuit sa fac asta cand totul a fost prea tarziu?Asa e viata,te poarta prin lumi diferite,iti aduce in cale oameni diferiti si te invata cum sa-i pretuiesti,fiecare pas pe care-l faci e o caramida in constructia viitorului tau,si fiecare invatamant pe care il tragi este cimentul ce ajuta la zidirea acestei constructii.De cele mai multe ori cand simti ca viata ti-a dat o lovitura grea,si pare ca te-a infrant,gandeste-te ca dupa furtuna vine mereu soare,iar satisfactia pe care o ai,cand vezi ca dupa o infrangere vine un castig,e de doua ori mai mare.Pastreaza cu tine tot ce ai adunat de-alungul vremurilor si invata de la fiecare om ce-ti trece prin cale,numai asa poti spune ca ai trait o viata cu adevarat completa.Esti intr-o lume vesela si calma,simti ca toate rautatile trecutului au disparut pentru totdeauna,ca ceea ce odata iti facea rau ar fi disparut in neant.Ca soarele rasare de fiecare data,acolo unde trebuie,ca fiecare raza a sa straluceste si strapunge perdeaua de ganduri negre pe care o numesti depresie.Lumina se rasfrange in oglinzile sufletelor,mintea se oglindeste in oglinda apelor pana cand?E nevoie de atat de putin sa ajungi sa cazi din nou in viciul durerii,calmul asta aparent poate disparea intr-o secunda,pot trece zile intregi cu zambete senine si apoi brusc intr-o zi bum,te loveste ca un traznet cate o amintire sau cate o vorba spusa in treacat de vreun suflet ca si-al tau,si revii din nou,la nesfarsit.Oare se vor termina vreodata clipele cand vrei sa nu mai traiesti?Sau vor veni din ce in ce mai multe?Nu stiu de ce mi-a rasarit in minte gandul asta,m-a tulburat un sentiment.De multe ori crezi ca ai ingropat un sentiment,o clipa,o amintire reprimata,dar apare cand te astepti mai putin si te plesneste asa brusc peste fata.M-am trezit la realitate.M-am uitat peste cateva texte scrise aici,si uneori mi-e dor sa mai am timp sa le notez,sa astern toate sentimentele.Dar nu mai pot,am uitat cum sa scriu ce simt,am uitat cum e sa stai cateva ore linistit acasa si sa scrii.Zilele mele se duc atat de repede una dupa alta,de parca ar alerga la maraton.Sunt clipe in care inca mai sper sa revin la copilarie,sa ma calmez,sa nu mai fac parte din agitatia asta contemporana,sa ma bucur de firul ierbii si de cantecul pasarelelor.Am alte lucruri de facut acum,bucuriile isi asteapta stanjenite randul intr-un colt al planurilor,uneori prind curaj si ies din scoica lor,asternandu-si maretia dar pentru foarte putin timp.Lucrurile sunt asa cum sunt,intr-o tara unde nimeni nu mai are timp,si toata lumea se plange de orice.Din intuneric insa,rasare o stea luminoasa care ne poarta pe scara visurilor si sperantelor,ca intr-o zi vom avea timp din nou sa ne pretuim sa ne imbratisam,sa ne spunem lucruri frumoase.Multumesc pentru grija,in freamatul aglomeratiei din planurile mele,se strecoara si momente de fericire intensa,din cele pe care le-am asteptat o viata intreaga,cele care imi calmeaza spiritul si imi duc sufletul departe intr-o lume,in care nu exista timp si nici agitatie.Pe aici,nu stiu cand mai trec.Am crescut,dragii mei prieteni,ne e greu sa mai comunicam cum o faceam cand eram tineri si naivi,inocenta ne-a disparut iar jocurile noastre sunt acum doar nisip scurs din clepsidra timpului.Ma bucur sa va vad fericiti,si ma bucur ca viata v-a daruit fericire si implinire chiar de-ar fi doar jumatate din ceea ce v-ati dorit.Un zambet simplu si sincer imi strabate chipul cand imi amintesc din copiilariile mele pe care le faceam si zilele care se scurgeau atat de incet fiindca erau traite cu calm si veselie.Va doresc ca tot ce astazi va incanta sa continue,sa o faca pana cand veti gasi ultima poteca din acest magnific drum ce-l numim viata.Au trecut anii,mintea refuza sa accepte nuanta de trecut a unor momente ce trebuiau sa continue,sa mai fie cel putin o parte buna din prezent si viitor,ochii refuza sa se mai inchida pentru ca atunci cand o fac,prin gand zboara numai amintiri frumoase ce se cer a fi retraite pentru ca parfumul lor inca mai persista in aerul dulce al diminetii.Ochii privesc spre viitor cu teama dar si cu speranta,dar mintea insista sa se intoarca in trecut si de fiecare data cand apare cate ceva asemanator,cu o situatie de atunci,substanta memoriei se infiltreaza prin toate cotloanele mintii,si readuce in prim plan visul de vara ce-a fost si n-o sa mai fie.Urechile aud un cantec linistit venit dintr-o lume perfecta,un moment in timp care a inghetat sub forma unei picaturi de dor.Fiecare dimineata aduce cu ea zarva unor voci trezite din amintire.Cand ai constatat ca e ultima data cand ai sa mai vezi si ai sa mai simti ceea ce te facea sa fii atat de bun cu tine si cu ceilalti?Fiecare om ce calca cu pasi mari sau mici si marunti,prin viata ta,isi lasa amprenta in pamantul schimbarii tale ca persoana,de aceea fiecare om ce trece prin drumul tau trebuie tratat cu respect si dragoste,iar la plecare,desi tristetea despartirii iti va intrerupe echilibrul pentru un minut,nu uita ca ti-a lasat ceva,poate ceva modest,poate ceva magnific,dar cu siguranta ceva ce merita asezat frumos in sertarul amintirilor.Am primit atat de multe si sunt atat de recunoscatoare si chiar de doare uneori,cand stiu ca se termina,fantasma momentelor frumoase ce-au schimbat o particica din mine,revine si ma incalzeste ca un foc de lemne aprins intr-un cuptor,ca o raza de lumina ce patrunde printr-un nor atunci cand se crapa de ziua,ca un rasarit de soare pe care n-am reusit sa-l vedem impreuna.Pana la urma toate sunt grele,probabil dificultatile sunt cele ce dau nuanta acestei vieti,caci vorba unui citat,ele fac momentele fericite sa para mai lungi si mai intense.Chiar de scriu randurile acestea intr-un moment in care toate merg prost,n-am sa mai permit sa ma pierd in renuntare.Ma incred in speranta ca la urma urmei,totul se poate rezolva cu rabdare,timp si calm.Cat despre ceilalti,ei sunt intotdeauna o parte din mine pe care ii port cu mine in permanenta.Conteaza enorm de mult chiar daca uneori ele sunt scrise si sigilate,ele revin cand jocul se reia.E complicat,stiu,dar pare-mi-se ca viata-i complicata din orice unghi ai masura-o.Si uite cum vine timpul pentru o noua miscare.Nici nu mai stiu ce simteam atunci,cand urmele pasilor nostrii se imprimau,cand razele soarelui razbateau prin ceata deasa si luminau chipurile tuturor.Nici nu mai stiu cand a trecut timpul si ne-am vazut ajunsi la o poarta ce nu vrea sa se deschida,e intepenita parca in umbra viselor noastre.Nu mai stiu cand s-a scurs ultima clipa din siragul de amintiri frumoase,ce le slefuiam pentru a le da stralucirea diamantelor iesite din mizerie si nici nu mai stiu cum au zburat peste mine anii,cand aripile au fost taiate din zbor si m-am trezit trantita pe pamantul rece si neprimitor.Cand vantul m-a lovit cu putere legaturile abia stranse sa reziste inca o viata de om.Pe atunci eram noi,cei alesi sa ducem mai departe torta unor grele incercari pana ce a venit vantul si ne-a stins flacara sperantei,pana si urmele noastre s-au acoperit cu praful zilnic si acum nu mai stiu cum sa ma mai intorc,nu mai stiu care-s cuvintele ce faceau usa sa se deschida,nu mai stiu a crede in speranta.Suntem umbre a ceea ce am fost candva si simt ca am pierdut drumul spre lume.Suntem umbre,umbre ale trecutului.Dar totusi traim cu bune cu rele,traim,undeva acolo in esenta noastra unde exista o samanta de putere care ne tine pe drum mai departe.Poate o sa spuneti ca exagerez,tind sa fac asta mai des decat mi-as dori,pun lucrurile intr-o lumina noua stiu ca poate ar trebui sa le iau asa cum sunt,dar asta mi-s,un om sensibil care nu-si gaseste locul in acest tren ce-l numim viata,si ce aluneca pe sinele timpului spre un taram necunoscut.As fi vrut sa spun ceva lucruri frumoase despre noua perioada din viata mea insa parca nu-mi gasesc cuvintele.Ma miram acum vreo cateva zile ce era cu mine de zambeam in fiecare zi,aveam un sentiment extraordinar sa stiu ca traiesc.Nu va panicati,inca il mai am dar a inceput sa fie un pic umbrit de situatii dificile ce se autointroduc in planurile mele de viitor.Aud zilnic numai lucruri frumoase,insa ma intreb oare cate dintre ele sunt spuse din suflet si cate inseamna cu adevarat ceva.Latura asta a mea sentimentala ma slabeste foarte mult,imi intuneca privirea si gandirea,imi face ochiul sa vada numai sclipiri ciudate ale unor amintiri de mult apuse.Si oricat as incerca,sa calc cu putere peste ce-a fost,sensibilitatea asta nu-mi da voie sa strang intr-un cos de gunoi totul.Sunt momente in care triumfa ratiunea si imi multumesc eu mie ca am fost desteapta,si am ales ceea ce trebuie cu mintea si nu cu inima.Dar sunt si momente cand mai ratacesc pe alei si imi revin in memorie toate lucrurile acelea ce te fac sa te simti slaba si fara de puteri.Ma tem sa nu ajung sa culeg iar roadele unor dezamagiri,caci a doua oara nu stiu daca as mai putea rabda cu stoicism toata harababura ce s-ar instala in viata mea.Una peste alta vedem ce aduce ziua de maine,si o alta implinirie ce-mi hraneste sufletul dar si mintea.Lasa in urma ta,bogatia scrisului si gandurile bune,stiloul care imprima cerneala unor clipe de neuitat si sclipirea unei minti marete.Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris ca visul unei umbre si umbra unui vis.Nu inteleg de ce trebuie sa fie asa,toate astea sunt un mister pentru mine,nu ma simt in largul meu in lumea asta in orasul asta.Mi-e dor de Cer!Nimic in viata nu este doar alb sau negru,pozitiv sau negativ,asa incat,dupa greutatile pe care timpurile noastre le aduc cu sine la o varsta mai inaintata,batranetea.Durata medie de viata a crescut constant in ultimele decenii,ajungand in jurul a 70 de ani,in timp ce la inceputul secolului trecut abia trecea de 40.Cat de mult se vor extinde aceste limite nu stim,dar ele par sa continue sa creasca in sus.Batranetea si-a mai pierdut astfel ceva din aura ei terifianta si,beneficiind de ajutorul medicinei,suntem indreptatiti sa ne asteptam si chiar sa imbatranim mai tarziu si mai incet.A te pregati pentru varsta a treia,atitudinile si aprecierile colective faceau ca femeia sa se simta mai devreme batrana decat propria-i simtire.Suntem cu totii supusi unor asemenea reprezentari si opinii colective,potrivit acestora,pentru o femeie de varsta medie.Astazi se intampla exact contrariul,mamele si fiicele lor adulte sunt concurente si,deseori,cu greu se pot distinge dupa infatisare si imbracaminte ca mama si fiica.Astazi,nu mai trebuie sa cunoastem atat de devreme sentimentul inutilitatii.Exista chiar mai multe,de a fi util ca om in varsta.Posibilitati care n-au fost nici pe departe epuizate si care asteapta doar sa fie fructificate.O alta usurare a batranetii de astazi rezida in faptul ca forma de viata accentuat dinamica si expansiva a tineretului in general,mai devreme familia.Aceste posibilitati nu trebuie subapreciate,ele contribuie mult la o intampinare pozitiva a batranetii.Unii oameni in varsta au o pofta de distractie pe care abia acum si-o pot satisface.Nu este o raritate ca septuagenari sau octogenari sa porneasca acum in prima lor calatorie prin lume.Oamenii intelepti invata sa pretuiasca zilele,ca pe niste daruri.Ei le pastreaza bine pentru a-si aduce aminte de ele in momentele in care Dumnezeu pare mai greu de perceput.Azi m-am reconectat din nou la povestea lui Steve Jobs prin filmul biografic "Jobs"interpretat de Ashton Kutcher.Daca n-ai vazut filmul sau n-ai citit biografia omului care a schimbat lumea,te invit s-o faci urgent.Cand raman fara inspiratie,pun mana pe acest extraordinar motor de cautare,"google"ca sa gasesc oameni remarcabili ce si-au sacrificat viata pentru lucruri remarcabile.Omul care a ramas indragostit de opera sa,chiar si dupa ce i-a fost furata compania Apple de sub nas.Imi pare rau sa aud povesti despre neimpliniri,nemultumiri,pierderi,tradari,divorturi,boli,depresii,insatisfactii,abuzuri,dependente,conflicte si manipulari.Si ma intreb de ce?De ce nu citesc mai des despre oameni mai buni?De ce sunt atat de putini cei care vor sa revolutioneze lumea?De ce nu luptam pentru visuri,si ne inecam in proiecte de supravietuire?Inca traiesti cu speranta ca un miracol se poate intampla in viata ta.Fiecare are un gand ascuns de lume care spera sa se intample.Ca viata ti se va schimba intr-o noapte,peste noapte,dupa o noapte grea.Stii care a fost motivatia lui Steve Jobs de-a trai ziua,ca si cum ar fi ultima?Ideea ca in curand o sa mor,a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata.Pentru ca aproape orice,toate asteptarile noastre,toate fricile referitoare la esec,toate aceste lucruri palesc in fata mortii,lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important.Si tu ai fost chemata sa trezesti la viata cea mai buna varianta a ta,ca s-o iei din nou de la capat pe unde ai luat-o si ieri.Toti suntem chemati,dar putini reusim!Singura cale prin care omul invata este gresala, suferinta,pierderea.Multe suflete dorm pana ce trupul moare.Nu astepta sa devii mai buna,sa inveti mai mult,traieste-ti viata acum cu bine.Nu iei nimic cu tine,dar poti sa dai totul din tine.Viata ti-a daruit tot ce-a putut,acum e randul tau sa daruiesti vietii tot ce ai!Viata mi-a dat multe prin pierderile,greutatile,lipsurile si pierderile daruite.Am devenit independenta.Am primit multe de la viata,dar cadourile cele mai pretioase,viata le-a sadit in mine.Darurile mele sunt abilitatile mele de-a reusi,prin ceea ce sunt si fac in fiecare zi.Doar ceea ce faci,cu ceea ce Dumnezeu a pus in tine te poate face fericita!Traieste-ti tineretea,sanatatea,iubirea, bucuria,pasiunea in fiecare zi.Intelegi binecuvantarea din fiecare suferinta.In pragul tuturor experientelor dificile si dureroase m-am intrebat,ce am de invatat?Cand iti numeri dusmanii,adauga-te si pe tine,si nu incepe pedeapsa cu ceilalti.Daca astazi ar fi ultima zi din viata ta,ai vrea sa faci ceea ce faci astazi?De astazi,iert,inteleg,apreciez,iubesc,respect.Sunt putin obosita,nu stiu,cred ca si fizic dar si psihic.Am inceput din nou drumurile la doctor,cate nu face omul pentru sanatatea lui?Niciodata nu suntem multumiti si fericiti pentru ceea ce avem.Nu am incetat niciodata sa spun ca viata este un dar minunat pe care il primim fiecare,si ca scopul nostru este sa fim existenta in sine,prin simtiri,sa incercam sa fim cat mai frumosi si sa rezonam cu intreaga viata,pentru ca atunci cand nu suntem pe aceeasi lungime de unda,viata ne respinge prin tot felul de intamplari.De aceea iubesc viata,si nu imi este frica de acele clipe care ma doboara.Am invatat de fiecare data sa ma ridic din nou,iar si iar.Iubesc viata pentru acele zile cand ma privesc in oglinda si ea imi zambeste inapoi.Pentru acele zile care imi ofera totul,in mici doze si ma surprinde de fiecare data.Trebuie sa iubim viata pentru ca ea este scopul maret al vietii,iar noi trebuie sa traim.Am muncit din greu atita timp,se pare ca durerea a fost unicul meu prieten.Inima-mi fragila a fost maltratata,ma intrebam daca se va vindeca vreodata?La fel cum anotimpurile mereu se schimba,asa ne schimbam si noi.O noua lumea ma asteapta sa o descoper,astazi eu incep!Ziua de ieri a venit si a plecat,si am invatat sa las lucrurile acolo unde sunt,si sa o iau de la iceput.Cand ma vei cauta.Nu vei mai putea sti ceea ce se petrece in sufletul meu.Am indraznit sa fur cateva fasii de Cer.Am rupt indeajuns sa-mi constuiesc o cutie cu pereti luminati.Am chiar si felinare,ce-mi pazesc usa.Mi-am creat aceasta locuinta pentru a fi imuna la ganduri.In acel loc mi-am lasat toata amintirile,tot ceea ce ma lega de viata,lume si de mine.Pas cu pas am mers acolo unde ma iertasem de tot ceea ce am facut sau nu,acolo unde cei ce-mi citesc randurile erau prezenti cantand,acolo unde e mai frumos.Erau zambete peste zambete.Zambete pentru oameni dragi mie,voi toti,cei care cititi!Daca ma vei cauta,cauta-ma pe bolta noptii,in raza lunii,in linistea diminetii.Vorbeste,vreau sa te aud,spune-mi orice,si ultimul tau gand.Cand iti va fi dor de glasul meu,sa asculti murmurul marii,cand iti va fi dor de sufletul meu,lasa sa infloreasca iubirea si prietenia in inima ta!Este darul pe care-l oferi celui drag,este un dar pentru tine,este darul pe care-l oferi intregului Univers!Si totusi,a timpului ce nu s-a tesut,trandafiri,prietenie,si iubire.Cel care vrea un trandafir trebuie sa fie atent la ghimpi.Omul este mai tare decat fierul,mai puternic decat piatra si mai fragil decat trandafirul.Optimistul vede trandafirul,nu ghimpii sai,pesimistul vede numai ghimpii,uitand de trandafir.Frumusetea trandafirului si gingasia crinului nu umbresc farmecul simplu al narcisei sau parfumul violetei.Daca fiecare floare ar fi fost un trandafir,de exemplu,primavara si-ar fi pierdut farmecul.Nu fiti tristi ca trandafirul isi pierde petalele.La fel ca in viata,unele lucruri trebuie mai intai sa paleasca,pentru ca apoi sa renasca.Un singur trandafir poate tine locul unei gradini,si un singur pieten poate face cat intreaga lume.Adevarata prietenie este ca un trandafir.Nu ne dam seama de frumusetea sa pana cand nu se pierde.Trandafirul ne vorbeste discret despre iubire,intr-o limba cunoscuta numai de inima.Cat de frumos suna glasul oamenilor cand spun ceva adevarat,si-l intind altora ca pe-o ofranda.Daca am sa-ti cer odata,din bogatiile ce ai,din toate darurile tale,ti-as cere-o lacrima sa-mi dai.Mi-ai da atunci un strop de soare,ce din adancuri iti rasare,caci numai din adancul marii,rasaresc margaritare.Cauta-ma cand ai nevoie,cand discutiile vor fii plictisitoare si zilele pline de rutina.Cauta-ma cand cantecele vor fii lipsite de semnificatii.Cauta-ma cand iti vei aminti momentele bune si vei regreta ca nu le mai ai.Mai cauta-ma pe banca intr un parc.Poate m-am strecurat printre alte lucruri importante vietii,cauta ma in rabdarea si credinta de care dai dovada zi de zi.Obosita spre casa dar multumita.De ma vei cauta in primaveri,sa iti rotesti privirea prin gradina,voi fi in nectarul fiecarei flori,stand la taifas cu fiecare albina.Si-am sa ating o creanga la intamplare,si-am sa o scutur toata-n parul tau,si apoi vei sti,ca aceea am fost Eu.Traiesti pentru a exista,sau pentru a simti!Dumnezeu este chiar si atunci cand isi priveste creatia.Ma plimbam azi prin park si ma bucuram de privelistea frumoasa din jur.Ma simt foarte bine cand pot sa meditez si sa imi reinoiesc mintea cu lucruri si priviri frumoase.Asta inseamna pentru mine un motiv de fericire,fiind dintre acele momente in care pot sa fiu in comuniune cu natura si tot ce El a creat,incat simt bucurie si satisfactie interioara.Implinirea povestei tale personale,bucurandu-te de fiecare moment prezent.Sentimentele fiecaruia devin mai active si mai bune,deoarece viata in exterior se transforma intr-o lumina adevarata,doar daca satisfactia lui interioara este hranita suficient.Poti sa faci orice iti place,important e sa te simti bine,sa fii tu insuti si sa faci ceea ce simti ca iti aduce bucuria interioara.Pentru a trai frumos si eficient,nu avem nevoie nici de pasi de urmat,nici de metode prefixate,preluate,auzind cum ca daca le practicam vom ajunge asa si nu altfel.Secretul vietii au fost si sunt sentimentele,si de aceea marii maestrii mereu au vorbit de viata,si pentru viata.Dar ca omul sa ajunga la aceste sentimente,e bine sa isi schimbe modul de comportament,sa isi schimbe acele valori care pana acum in loc de bucurie i-au adus insatisfactii si nemultumiri.Mai apoi,sa isi vindece sentimente disfunctionale,in care exista frica,durere,nemultumire si neimplinire,si sa o faca prin intelegere.Nu uita ca si azi traiesti,fa ziua de azi sa fie speciala,fa ca sa zambesti si sa respiri aer curat,sa zambesti,sa simti ca intradevar stii sa traiesti.Nu te gandi la suferinta ca poate altii o duc mai rau decat tine,dar au putere sa zambeasca,caci soarele rasare in fiecare dimineata pentru fiecare din noi.Cand intunericul serii vine sa iti aduci cu drag aminte de clipele senine.Cand simti ca incepi sa iti traiesti viata,parca totul il faci pentruca fiecare zi,este prima zi.Nu simt nevoia sa dau sfaturi sau solutii,ci numai sa plasez undeva in atmosfera aceasta idee care se joaca cu gandurile mele de ceva vreme.Prima oara cand deschizi usa,prima oara cand vezi soarele,prima oara pentru toate.Totul imi aduce aminte din perioada copilariei,de satisfactia descoperirii unui lucru crezut de mine nestiut de nimeni.Ma face sa privesc ce e in jur cu mare interes si sa ma gandesc.In cati dintre noi se mai aprinde scanteia explorarii?Poti privi lumea prin ochii unui copil?Copilul din tine.Astazi am fost un pic mai aproape de el.Astazi l-am facut fericit,sa mearga cu bicicleta.Toata lumea stie sa mearga pe bicicleta.Am reusit sa imi simt viata,sa traiesc si sa ma bucur ca traiesc.Niciodata nu e prea tarziu si indiferent numai tu stii daca poti sau nu sa faci sa simti ca traiesti.Trebuie sa vrei,trebuie sa stii ce poti si trebuie sa incerci.Totul poate fi la fel de minunat daca trecem noi prin experienta,sa stim cat e de minunat sa simti si sa traiesti...Cand ganduri depresive te doboara,multumeste-i lui Dumnezeu ca esti in viata.Intelepciunea este un dar,chiar daca suferinta ti-a fost profesor.Viata nu este o enigma ce trebuie dezlegata,ci o realitate care trebuie traita.Biruinta nu-i obligatorie,obligatorie este lupta.Accepta ce nu poti schimba,dar schimba ce nu poti accepta.Ca tot ce ti se intampla,se intampla intotdeauna cu un motiv.Chiar daca nu stiu ce va fi maine,clipa de fata imi este data si depinde doar de mine daca o folosesc sau o irosesc.Daca uneori imi pierd speranta,incerc intotdeauna sa imi amintesc ca Dumnezeu are planuri mai bune decat ale mele.Nu voi renunta sa lupt,nici atunci cand voi simti ca am facut tot ce se putea.Stiu,cand nu mai e nimic omenesc de incercat,exista minuni dumnezeiesti.Incearca,copila cu sufletul bun,sa-ti faci din nadejde un tovaras de drum.Alaturi de ea sa iei si iubirea,si mergi fara teama,gaseste-ti menirea!Sa nu te-ntristeze nici trupul firav,nici mersul pe jos,ce pare suav.In sufletul tau ai aripi de dor,intinde-le doar si vizeaza la zbor.Te poti simti singur,deznadajduit,abatut,trist,dar niciodata invins.Poti plange,dar sa nu abandonezi.Aminteste-ti,ca esti puternic,ca sunt lucruri pe care nimeni nu le poate face decat tu.Accepta ce este de acceptat,si mergi mai departe,chiar daca trebuie sa strangi din dinti,spune copacului de langa tine ce te doare,invata de la el sa ramai in picioare si intoarce-te la viata.Nu vom intelege azi,dar vom intelege maine,de ce?Multi traiesc viata,putini insa o pricep.Ca sa te bucuri de viata,este bine sa ramai tu insuti fara sa incerci sa iti schimbi atitudinea sau caracterul.Doar asa vei reusi sa transmiti altora sentimente adevarate.De cele mai multe ori o vorba de incurajare,o imbratisare si un zambet cald pot ajuta pe cei de langa noi,mai mult de cat ne putem gandi.Dragostea altora iti da puterea sa mergi mai departe.Nimic nu poate inlocui lipsa iubirii,dar iubirea inlocuieste toate neajunsurile.Un om e precum o piatra,daca e frumoasa si stralucitoare la exterior,toti o lauda.Dar cum ramane cu piatra aceea de munte,plina de noroi,neslefuita?Cine oare s-ar deranja sa o curate,sa ii vada frumusetea,apoi?Se spune ca oame­nii isi revad intreaga viata in fata ochi­lor cand sunt pe moarte.Nu o vom sti cu sigu­ranta,decat atunci cand ne vom afla in pra­gul mortii.Moar­tea,ori­cat de nepla­cuta ar parea,este o etapa ine­vi­ta­bila a vietii.Fie­care din­tre noi o vom intalni intr-o buna zi.Te-ai gan­dit vreo­data,ce vei gandi cand iti vei afla ulti­mele clipe din viata asta?Majo­ri­ta­tea oame­ni­lor isi pune aceasta intre­bare.Ce vei regreta atunci,care sunt expe­rien­tele tre­cute pen­tru care ai da tim­pul ina­poi ca sa le repari?O parte din regre­tele cele mai intal­nite pe care le au oame­nii aflati pe patul de moarte,atunci cand stiu ca mai au putin ina­inte de a trece din­colo.Ramai cu putini oameni in jurul tau,sa te accepte asa cum esti,cu tot ceea ce simti.Rela­tii care sa te imbo­gateasca si sa-ti cre­asca valoarea.Spune ceea ce simti.Nu lua viata prea in serios,ori­cum nu o sa iesi viu din ea.Fa-ti o lista cu lucruri pe care vrei sa le faci ina­inte de a muri.Nu fi timid,alege lucruri usor de rea­li­zat.Ai sufi­cient timp ina­inte pen­tru a rea­liza orice ti-ai pro­pus.Scrie un jur­nal in care poves­teste des­pre aceste expe­riente,si tra­ieste acele momente din plin.Pen­tru-ca orice clipa este pretioasa.Traieste sim­plu,eli­mina din viata ta ceea ce te ingre­u­neaza.Nu lua nimic per­so­nal din ceea ce ti s-a intamplat.Eli­be­reaza dure­rea pe care o pas­trezi inauntru.Mi-am pro­pus sa invat sa-mi tra­iesc res­tul vie­tii ast­fel incat sa o ter­min,cu zam­be­tul pe buze.Puter­nic si calm in inte­rior,fara regrete si fara a trai in tre­cut.Zam­bind catre mine,catre Dum­ne­zeu si catre res­tul lumii.O viata tra­ita in sen­ti­men­tul de impli­nire si pace fata de tine insuti,este o viata bogata si care are sens.Viata are sui­suri si coborasuri.Iar pen­tru a obtine cal­mul si pacea,de multe ori tre­buie sa tre­cem prin ape neli­nistite.Invatam din gre­seli ca sa evo­luam mai departe.Depinde doar de noi.La sfar­sit,cand ma voi uita ina­poi vreau sa zam­besc,sti­ind ca ceea ce a ramas in urma mea este pozi­tiv.O mana intinsa cu bucurie este buna intr-o zi cu soare,dar o mana care ajuta intr-o zi intunecoasa este aceea,de care oamenii isi amintesc toata viata.Viata este ca mersul pe bicicleta.Pentru a-ti pastra echilibrul trebuie sa continui sa mergi inainte.Atunci cand simti ca te-a rapuns viata,continua si oricat de greu iti este,nu renunta!Ridica-te si mergi mai departe.Un copac poate incepe o padure,o mangaiere poate sa ia o durere.Un zambet poate incepe o prietenie,o mana de ajutor poate ridica un om,un cuvant poate sa repare un suflet.O lumanare poate alunga intunericul,un zambet poate alunga o suparare,o speranta sa iti dea incredere.Fiecare suntem alesi de Dumnezeu pe pamant cu un scop,si nimic nu este intamplator,nici macar venirea noasta in lume,sau oamenii pe care ii intalnim si prin grija lor,prin imbratisarea lor ne umple sufletul de bucurie.Nu cate poti face,ci cat poti indura sta adevarata putere.Am invatat ca poti continua inca mult timp.Dupa ce ai spus ca nu mai poti.Am mai invatat ca ori cate lacrimii ai varsa,a doua zi te vei bucura.Cine il are pe Dumnezeu in inima.Este cel mai fericit om.Se spune ca experienta valoreza mai mult decat invatatura.Cele mai importante lectii ti le preda viata.Nu vom intelege azi,dar vom intelege maine,de ce a fost sa fie asa.In viata nu conteza cum iti este drumul,ci pe cine ai alaturi.Am invatat ca,trece ce este frumos.Dar intotdeauna ne lasa un zambet si sufletul luminos!Intr-o lume in care fiecare este pentru el,eu incerc sa fiu un pic pentru fiecare!Traim in fapte,nu in ani,in bucurii si nu in bani,in sentimente ce-au ramas,nu in orele de pe ceas.Viata este a ta,fa ceva bun cu ea!Ratacita,intr-un labirint de ganduri,pierduta printre fragmente si randuri,in urma las,ganduri si randuri,ce usor se pierd in ecou.Cu gandul ca intr-o buna zi,imbatranita ma voi trezi,am sa mai numar un rid,ascultand al ceasului tic tac,imi doresc,a putea opri timpul in loc.Timpul lasa semne,oglinda le arata,dar inima e cea care le simte cateodata.Avem mii de amprente,numai Domnul pote sterge miile de pete.Ma ia de mana cand cad,cand n-am putere sa trag,imi da speranta cand luminile se sting,si imi ofera glas atunci cand nu mai pot sa strig.Nu vreau ganduri rele,vreau un strop de culoare,si in sufletul meu o raza de soare.Ma pierd in mii de ganduri,ma citesc doar printre randuri,ca nu reusesc sa mai inteleg ce gandesc.Si,se pare ca mi-am gasit timp si chef sa scriu.Despre lumea inconjuratoare,asa cum o vad eu,din turnul meu de observatoare.Noaptea e timpul meu preferat,pentru ca pot calatori nestingherita pe stradutele ascunse ale mintii mele,fara riscul de a fi deconectata.Postul asta e pentru mine,de-l cititi fara sa-l intelegeti,sa stiti ca l-am scris pentru mine sa-mi amintesc,ca deseori gresesc, gandurile-mi nu le regasesc.Probabil mi-e dor,mi-e dor de frumos,de bun,de pace,de curat,de ravna,de dragoste,de pasiune,de El.Si as putea sa ma pierd printre randuri,si imi place sa zambesc,un suras inocent.Vreau sa ma rasfat.Ma pierd printre ganduri,plutesc printre randuri,ascult in tacere.Sa uit rautatea,sa las oamenii sa alerge in ritmul lor,sa nu-i tin in loc.Sa pot sa ma asez fara teama,impacata cu gandul ca asa e firesc,ca drumurile sunt multe si ca nu i se cuvine firii noastre a le cutreiera pe toate.Sa accept,sa las si sa uit tot ceea ce a fost,sa inteleg o reteta pentru viata.Zilele cu lumina sa vina,si chiar daca am clipit de mii de ori,pe unde au trecut.Las pentru maine gandurile marete,acum as vrea sa ma pierd in somn.Luati seama,deci,sa umblati cu bagare de seama,nu ca niste neintelepti,ci ca niste intelepti.Efeseni 5:15 O femeie in varsta i-a scris urmatoarea scrisoare prietenei sale."Draga Rodica,am inceput sa citesc mai mult si sa sterg praful mai putin,imi admir mai mult gradina si ma plang mai putin cu privire la buruieni.Stau mai mult cu cei dragi si muncesc mai putin.Din moment ce viata trebuie savurata si nu indurata,nu mai aman lucrurile care aduc bucurie.Cuvantul candva,nu mai face parte din vocabularul meu.Daca aceste lucruri merita facute,cand altcandva sa le fac?"Nu te intrebi ce ar fi facut diferit unii oameni,daca ar fi stiut ca nu vor mai prinde ziua de maine,zi pe care toti consideram ca o meritam?Poate i-ar fi imbratisat mai mult pe cei dragi?Si-ar fi chemat prietenii de care s-au indepartat pentru a repara ce s-a distrus?Ar fi profitat de oportunitatile de care vorbeau mereu?Cred ca nu vom sti niciodata.Insa un lucru e sigur,stiind ca timpul nostru pe aceasta lume este limitat,ajungem sa regretam lucrurile aparent nesemnificative pe care nu le-am facut.Cuvinte de iubire nerostite,marturiile neimpartasite sau clipele in care am uitat sa-i multumim lui Dumnezeu pentru binecuvantarile primite.In fiecare dimineata trebuie sa-ti aduci aminte ca fiecare minut si fiecare respiratie este un dar.Poate nu esti multumita de viata in acest moment,insa ea este pretioasa si ar trebui sa exploatezi la maxim acest dar al lui Dumnezeu.Nu astepta ca tragediile sa-ti rearanjeze prioritatile.Incepe de astazi sa traiesti ca un om care cunoaste sensul vietii.Mi-a trecut si ziua de astazi,am plecat undeva,si am ajuns nicaieri.Ca sa ajungi undeva,trebuie sa te fi pornit.Plecam pentru o clipa,pentru un ceas,pentru o viata,poate nu trebuia,dar problema nu-i asta,ci faptul ca sosim undeva.Totdeauna sosim undeva,poate nu sosim la timp,nu sosim unde trebuie,dar sosim undeva,si cata vreme sosim undeva totul e logic.Chiar daca logica si fericirea sunt lucruri total diferite,totusi am plecat si am sosit undeva,am gresit drumul,dar am sosit undeva,dar cand nu mai sosim nicaieri totul devine ilogic.Spre ce ne ducem daca nu sosim nicaieri?Un drum fara obstacole insa,nu duce nicaieri.Si uite asa,a trecut aproape o alta zi.De unde am rupt,am sadit sperante,unele udate cu lacrimi de dor,altele udate cu lacrimi de fericire si multumire,unele au crescut,altele s-au uscat,ca doar nu-i intotdeauna bine,asa cum nu-i intotdeauna rau.Am realizat ca am irosit o multime de ore pe care puteam sa le folosesc mult mai bine.Ma simt dezamagita de mine,zi de zi mai mult.Doamne,cate ore pierd,constant si inutil considerand in inconstienta mea ca sunt datatoare de bucurie.Da-mi Doamne,ca sa pot avea si eu bucurii ca cei multi de varsta mea,pentru ca vreau zile de respirat,atat de multe respiratii si inspiratii,atat de multe secunde pe care le irosesc,din nestiinta sau neputinta,sau cu egoismul omului impacat cu soarta,a omului care in existenta lui,care se complace,constient,sau mai putin intelept,fara sa realizeze cat de mult iroseste.Spune-mi,de ce sa fiu dezamagita de mine pana la sfarsitul vietii mele.Eu nu gasesc motivatii,o clipa in care sa imi traiesc toata viata cu intelepciunea pe care timpul zabava ti-l da,sa traiesc frumos si simplu.Zi de zi,scormonesc in sufletul asta al meu impacari si resemnari,si nu mai vreau asa,toate au un capat,o putinta si o neputinta.Am nevoie de clipa aceea,ca sa imi implinesc visele mele mici,si zborurile mele,nestiute de nimeni.Este imposibil sa ma adaptez dupa cerintele lumii,am senzatia ca lumea pe care o vad este perpendiculara cu existenta mea,si lumea toata este doar o iluzie,un nor in care ma legan de ceva vreme in propria-mi singuratate.Nu ma mai bucura nimic.Probabil doar atat imi permit.Cu sperantele mele bine puse la punct,cu toate simturile mele,cu toate principiile mele.Te pastrez ca pe o amintire trista departe,scriu intr-o pagina secreta a vietii mele,intamplari si nu stiu exact daca ar trebui sa pricep,ce nu intelegi.Mi-am luat increderea firava pe care o mai aveam in oameni,astazi mi-am luat simturile,voi pasi in gol eliberandu-mi calea.Nevoia de resemnare e impacarea cu mine.Sufletul e tot ce mai am.Sa beau o gura de apa si apoi sa ies cu tot ce am.Intr-o secunda timpul este prea putin,nu am timp mult,in schimb se poate intampla sa las uitarii o secunda. Sa desparti adevarul de o minciuna,cerul de pamant si viata de moarte,atat de nemarginita poate fi o secunda,dincolo de orice imprejurare se poate numi eternitatea unei clipe.Eu am ramas suspendata intre cer si pamant,ca dinaintea unui mormant unde nimic nu mai are sens,doar timpul zabava,o clipa si zeci de cuvinte...Chiar acum am citit o carte pe care am primit-o de la fica mea Camelia,si ea se numeste "I'm nobody!Who are you?"Poems by Emily Dikinson.Putin sa facem cunostinta cu biografia ei.Emily D.s-a nascut in 10 Dec 1830,in Amherst Massachusetts.Tatal ei era avocat si contabil la Amherst College.Emily si-a petrecut toata viata ei in Amherst,si foarte rar a fost plecata din oras.Nu a fost casatorita niciodata,si din totdeauna a evitat sa fie in contact cu lumea din jurul ei,era mai putin doar cu neamurile.A corespondat foarte putin cu doar cativa prieteni,iar cand a ajuns la varsta de 20 de ani,a inceput sa scrie povestea ei de viata,asemanatoare cu anturajul naturii.Ea nu a vrut niciodata sa publice scriierile si poeziile ei.Din mai mult de 2.000 de poezi,a publicat doar cateva.Nimeni nu a stiut multe despre ea si talentul ei,doar dupa moartea ei.A fost remarcabila in original si in tehnica de a scrie,a murit in anul 1886,si a fost recunoscuta ca cea mai buna poeta a Americii.Quotul ei era"my business is circumference",she surround such a quick thing as a bird,adica ea se inconjoara in afacerea ei ca o pasare iute.Emily captureaza viata,si o surprinde in toate detaliile si dorintele ei!Cine sunt eu?Cine esti Tu?Cine sunt eu?Vad,Doamne,sunt un nimic.Un fir de nisip intr-o mare,o frunza purtata de vantul ce-adie,un fulg de omat presarat pe campie.Sunt un nimic,si de multe ori gresesc,caci ma cred cineva,dar sunt,tot nimic.Nimic fata de Tine,fata de marea-Ti splendoare,de mana-Ti puternica mereu ocrotitoare.Sunt un pumn de tarana,ce are-n el suflare,ce doreste sa urce,sa se nalte,pe culmi mai inalte sa zboare.Sunt lutul ce striga mereu la Tine,care cere in orice ceas izbavire.Sunt o biata suflare,o trestie franta,o picatura de ploaie ce cade pe pamant,condusa de Tine.Sunt nimic,dar nimicul din mine,striga mereu la Tine.Cine esti TU?Tu esti iubirea,Tu esti salvarea,prin Tine,Doamne,imi am eu suflarea.Tu esti puternic,esti ocrotire,in Tine gasesc mereu bucurie.Tu ma iubesti,imi esti alinare,Tu esti vita,Tu esti viata,in Tine mereu,mereu vreau sa cresc,pe Tine mereu,mereu sa Te iubesc!Ajuta-ma Doamne sa stiu cine sunt,ajuta-ma Doamne sa stiu cine Esti,si pune in mine dorinta fierbinte,ca orice lucru sa-l fac pentru Tine,ca orice clipa s-o traiesc doar pentru Tine.Te-ai nascut,o femeie,un pas peste timpuri eterne,din a vietii scanteie,picatura iubirii a cerne,intre amintirile mele,sta ascunsa dorinta amintirii,pentru ea-i doar o cale,ocrotita de legile firii.Un miracol ce cheama rasaritul,prin forta divina,doar atunci cand esti o mama,ai simtit implinirea deplina.Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre,pe cand incepusem si eu,dragalita-Doamne,a ma ridica o fetita,pe atunci,la casa parintilor mei,in orasul meu Arad,oras mare si vesel,impartit in oameni buni si oameni rai.E mic cuvantul amintire,dar pretuieste foarte mult,caci el e singur amintire,al vremurilor de demult.Amintiri,amintiri sa avem cu noi toti,de gandire,amintirea e ultimul tel,ea ne tine pe noi la fel.Am scris pentru voi,mult sau putin,bine sau rau,am scris cu sufletul,pentru sufletul vostru.O frunza se naste in primavara,trece prin vara vietii,apoi toamna se desprinde incet din pomul vietii si parca spune,ce frumos este sa zbori printre amintiri.Nu ma dor amintiri ca le stiu,nici iubiri nu ma dor,ca le-am strans,n-am sadit,printre zile,pustiu,cand necazuri au fost,nu m-am plans.N-am avut nici prea mult,nici putin.Tot ce Domnul mi-a dat,mi-a ajuns.Calauza mi-a fost doar harul divin,pe carari mult prea greu de amintiri.Am scris,pentru drumul umblat pe pamant,am scris,sa ramana cuvant.In ultimul timp,indiferent ce canal media deschizi,tv,internet,esti din ce in ce mai bombardat cu stiri care induc teama,stiri care suna mai degraba a amenintari decat a auzi de bine.Oamenii par din ce in ce mai agitati si mai ingrijorati lovindu-se asemenea orbilor de aceiasi pereti.Da,vin vremuri grele peste noi,cam aceasta pare sa fie traducerea oricarui mesaj care ni se transmite.Si ma gandesc la reactia omului simplu care s-a straduit o viata sa fie cinstit,in primul rand cu el insusi si cu cei de langa el,daca are vreun motiv intemeiat sa-i fie frica.Unora le este frica sa piarda ceea ce cred ca au,altora le este teama ca nu vor dobandi niciodata,astfel incat daca facem o medie,se rezuma la frica de a nu avea.Imi vine in minte acum personajul din filmul La vita e bella.Oare cati nu ati plans la un asemenea film?Acel personaj il reflecta de minune pe omul simplu la care ma refeream mai sus,omul curat care a stiut dintotdeauna ca o atitudine demna si chiar sfidatoare fata de vremurile grele.Pentru fiul sau,el a ramas un exemplu de viata,prin a fi si nu prin a avea.Cand te simti coplesit de dificultatea evenimentelor din viata ta,nu-ti ramane decat sa te indepartezi putin de acesta,si sa te apropii mai mult de tine.Orice problema privita din afara iti ofera mult mai usor o solutie,decat daca ramai blocat in ea.Istoria omenirii e mai veche decat am crede.Dintotdeauna au fost cicluri care au pus capat unei civilizatii,unei ere,dintotdeauna sfarsiturile au fost inceputuri.Nu trebuie sa studiezi istoria pentru a sti acest lucru,e indeajuns sa te uiti la copacul din gradina,la frumusetea frunzelor,la schimbul anotimpurilor.Natura nu a facut niciodata exceptie de la legile universului,de ce am crede ca noi vom face.Totul ce e pe lumea asta are sens si viata.Oare nu e de ajuns sa ne umplem cu viata si sa o lasam sa-si urmeze sensul,chiar daca acesta depaseste nivelul nostru de intelegere?Natura,prin tot ceea ce este,ne da stirile de care avem nevoie pentru a trai si chiar pentru a ne bucura de viata in circumstante mai putin prielnice.Natura nu imparte vremurile in bune si grele,ci doar vremurile grele pentru cei care se opun schimbarii,pentru cei care in schimb sunt vremuri pline de provocari pentru cei care vor sa exploreze,sa se deschida vietii cu tot ce inseamna aceasta,fara frica de durere,pentru ca acestia din urma vor avea mereu la indemana lucrurile simple.In cele din urma,la sfarsitul vietii nu mai conteaza ca ai trait in vremuri bune,rele sau grele,ca ai avut sau n-ai avut parte de confort.Oricare ar fi acesta,nici macar cate experiente ai avut,ci doar ce ai invatat,ce ai devenit din samanta pe care cerul a plantat-o pe pamant.Natura,prin tot ceea ce este,ne da stirile de care avem nevoie pentru a trai si chiar pentru a ne bucura de viata.Din stirile pe care mi le da natura,am invatat ca trebuie sa traiesc,nu sa adun sau sa am.Isus spunea,fiti asemeni pasarilor cerului,ele nu cultiva,nu se ingrijesc de ziua de maine,dar Tatal le da ceea ce au nevoie.In cele din urma nu conteaza ca parcurgi vremuri bune sau grele,ca ai sau nu parte de confort casnic si social.Conteaza cate experiente traiesti,ce inveti,ce te-a modelat si ce om ai devenit.Viata e frumoasa,merita traita,cu bune si cu rele.Nu am nimic,nimic nu am in asta lume,caci totu-i goana dupa vant,m-am saturat de tot ce este pe pamant.As vrea sa zbor mai sus de stele,aici sunt numai calator,aici sunt lacrmi si suspine,necazuri multe de ori ce fel,si mai putine bucurii.E prima rasfulare si mi se simte golul in suflet,vreau sa va spun cat e de mare,se spune,ca nimic nu tine vesnic intr-o lume.Nici opere de arta,nici un sentiment si nici un mare nume,si prieteni prea putini,nimic nu mai e la fel.Aceeasi sete,aceleasi probleme,dezamagiri,aceeasi lupta,datorii,primesc aceeasi stare la ce vad in jurul meu.Orice din trecut ramane,ce o sa se aleaga cu copii,ce o sa creasca maine?Cine o sa-i inteleaga de ce atatea glume,aberez,si liberez din stres si agonie,evadez pe aici ca sa mai stiu a scrie,ilustrez sau cand privesc in fata,ma gandesc oricum aspir a le voi stie,chiar daca nu mai am nimic.Dar totusi stiti ce am?un suflet nobil si o inima curata,chiar daca nu mai am nimic,ce am,mai am ceva.O rasuflare poate,mi-a mai ramas,un zambet poate mai am de dat,si nu stiu cat?si ce mi-a mai ramas?Tot ce a fost bun v-am dat,tot ce a fost greu El mi-a luat,povoara mea mi-a eliberat,de acum nimic nu am,sunt o fiinta noua,ce pot sa fac e sa tot dau.Nimicul meu e mult prea mult,nimic nu am dar pot sa dau.As putea scrie despre nimic sau despre totul,dar ma gandesc ca nimicul a fost inaintea totului,inaintea a tot si toate,asa ca decid sa raman cu nimicul.E mai plin,mai ofertant,caci poarta in el promisiunea si speranta.Nimicul poate sa devina orice,pe cand totul e finit,e terminat.Dar cum nimicul poate sa devine orice,atunci poate sa devina inclusiv totul.Si ma intreb atunci unde e totul si unde se termina nimicul?Deci nimicul contine germenele totului.Nu am nimic,nimic nu am,dar totul meu e Dumnezeu.Da,Doamne,Tu esti cel care ma face sa-mi gasesc implinirea in Tine,nelipsindu-mi nimic,fiind bogata in toata vremea,avand de toate,conform promisiunilor Tale.Tu esti totul totului meu tot,in nimicul desert al acestei lumi uscate si fara de viata.Nu am nimic,dar te am pe Tine,si doar atat eu imi doresc.Nu am nimic dar Slava Tie!Tu-mi esti a vietii bogatie,puterea harurilor vie ce ma inunda pe vecie...Viata este plina de incercari.Cu cat s-a scurs mai mult nisip din clepsidra vietii,cu atat vedem mai clar prin ea,dincolo.Cele cinci simturi ale noastre sunt cu totul insuficiente,daca ne lipseste bunul simt si simtul umorului.Nu poti hotari lungimea vietii,dar ii poti hotari adancimea,inaltimea si largimea.Groapa,loviturile vietii nu sunt numai distructive,ci si constructive ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput.Daca n-ar exista iarna,nici primavara n-ar mai fi chiar asa de frumoasa.Contactul cu suferinta nu inobileaza daca ea devine motiv de auto compatimire,egocentrism.Multi oameni au o fobie nejustificata impotriva suferintei.Sigur,tragediile inutile trebuie evitate cu orice pret,dar exista o doza de bine care nu se poate obtine decat din distilarea suferintelor.Milton si-a scris cele mai frumoase poezii doar dupa ce a orbit.Bethoven si-a scris unele din cele mai mari capodopere dupa ce a surzit.Filosoful german Kant,care a suferit de o boala incurabila,ne-a lasat scris urmatorul comentariu.Am ajuns sa-mi stapanesc suferinta si reusesc sa n-o mai las sa-mi influenteze gandurile si sentimentele.Am reusit sa o ignor,de parca ar fi o problema care-l priveste pe un altul.William Wilberforce,eroul luptei impotriva sclaviei din imperiul britanic,n-ar fi putut rezista nici o singura zi fara calmante impotriva durerii,dar s-a straduit intotdeauna sa ia cea mai mica doza cu putinta.Henry Stanley,crescut intr-un orfelinat saracacios,a deprins acolo taria si rezistenta necesare pentru a-l cauta si gasi pe Livingstone in jungla Africii.Kernan,nascut fara maini si picioare dezvoltate deplin,a perseverat si a ajuns membru in Parlamentul Angliei.Solzhenitsyn a scris.Fii binecuvantata tu,inchisoare.Anii petrecuti acolo i-au dat taria de caracter necesara pentru a lupta impotriva comunismului.Geniul se poate forma in linistea bibliotecilor,dar taria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieti traite pe nicovala suferintei.R.Wurmbrand.Sa nu uitam ca Fiul lui Dumnezeu a fost numit "om al durerii si obisnuit cu suferinta".A deveni crestin inseamna,cel putin in parte,a accepta sa suferi impreuna cu Christos.Am stat odata sa reflectez asupra valorii inestimabile care se gaseste in lucrurile sfaramate.Ulcioarele sfaramate au dat la iveala lumina necesara biruintei Jud. 7:19-21painea franta a saturat multimile flamandeMatei 14:19-21vasul de alabastru spart a raspandit parfumul care a umplut casa Marcu 14:3,9iar trupul frant a adus salvarea tuturor ce cred si-L primesc ca Mantuitor.Isaia 53:5-6,1 Cor. 11:24si cate alte lucruri ar putea face Cel ce s-a frant daca I-am da Lui nadejdile noastre spulberate,visele noastre sparte si inimile noastre zdrobite?Nimeni nu-si pierde mintile datorita greutatilor de azi.Oamenii inebunesc sau din cauza regretelor pentru trecut sau de teama zilei de maine.Un pastor a vizitat o familie al carei fiu tocmai fusese omorat intr-un accident de masina.Mama s-a napustit asupra vizitatorului,spunand.Unde a fost Dumnezeu cand a murit fiul meu?Pastorul i-a raspuns calm.In acelasi loc in care era si cand a fost ucis Fiul Sau.Nu te concentra niciodata asupra necazului tau,du-te la altul mai amarat si vei gasi repede mangaiere.Dati-mi in mana o Biblie si o lumanare,inchideti-ma apoi chiar si intr-o pestera intunecoasa si tot am sa va pot spune ce se petrece in lume.Daca ne pierdem simtul umorului,iesim din istorie.Umorul te salveaza nu te polueaza.E dovedit ca simtul umorului pastrat si dezvoltat te salveaza adeseori din multe momente grele,ce le putem intimpina in viata.Nu lasa nimic sa te supere atat de tare incat sa nu reusesti sa zambesti macar o zi.Azi traiesc mai frumos ca si ieri.O zi cu ploaie marunta de primavara.In fiecare dimineata cand te trezesti,aminteste-ti ca Domnul a ales sa te lase in viata.Puteai sa nu mai fii,dar inca mai traiesti.Aceasta inseamna ca Dumnezeu te iubeste si ca mai ai ceva de facut pe acest pamant.Cauta sa descoperi voia Lui cu viata ta si implineste-o!Eu si mama mea depanam din nou amintiri,se zice ca viata nu este traita doar din amintiri,da asa este,dar si din trairi.Traim si povestim din trairi,acum la varsta ei dupa aproape 80 de ani,timpul e lung,dar pentru ea,a fost parca o vesnicie,si mi-a spus ca e gata,gata de plecare,dar nu inainte de a-mi da mie stafeta.Iar eu am zis,dar daca sunt eu gata inaintea ta.Si uite asa,mai de una mai de alta,stam in casa la o masa,bem o cafea,o banana,si un sandvici cu tuna,cu ceapa si usturoi,si sa te popesti de numa.Mie tare imi place sa mananc,tot ce eu mi-am pus in gand,o bucata,doua,trei,si apoi din nou sa stai cat vrei.La povesti,la internet,pe facebook,la o muzica mai buna,ca desi e vreme mai buna,e mai bine de noi asa.Eu m-am inceput de scris,si am zis e mai bine pe aici.Despre una,despre alta,iaca ca se trece timpul.Timpul trece,si tot asa noi povestind,am uitat sa ne mai si oprim.Mama mea ma tot intreaba,eu ii spui ca mai am treaba,sa ma lase mai putin,sa mai termin sa mai scriu.Am dansat,am tot cantat,inca nu m-am saturat.Mai vreau ploaie cat de multa,ca sa mai ajunga si pe stanca.Peste munti si peste vai,ca asa-i plac ochiilor mei.Sa vad totul inverzit,ca de primavara ne-am pornit.Ploaie binecuvantata de la Tatal de sus data,noi ne bucuram nespus,ca ai venit asa de sus.Povestile le-am depanat,mancare gustoasa noi am mancat,de ploaie de sus ne-am bucurat,iar acum ne mai oprim,sa vedem pe unde noi mai popasim.Mai incolo ma duc sa mai vad si de treburile mele,la cumparaturi,poate ori cum,azi a fost pana in prezent o zi buna si frumoasa.Acum ma apuca somnul si trebuie neaparat sa ma pun in pat.Una dintre cele mai mari bariere in drumul nostru de a obtine ceea ce vrem este frica.Uneori,frica ne apare ca un monstru oribil care vrea sa ne distruga.In realitate,nu este chiar asa.Frica este doar un raspuns.La tot ceea ce ni se intampla,raspundem.Daca cineva spune o gluma,raspundem cu un suras.Daca cineva ne lauda,raspundem bucurandu-ne.Frica este un raspuns in fata posibilitatii de a pierde ceva sau de a esua.Nu are importanta daca este de ordin fizic,mental sau emotional,este o pierdere.Atunci cand nu exista posibilitatea unei pierderi,nu este nici frica.Cum ar fi sa ne gandim ca frica ne este un prieten care are grija de noi,avertizandu-ne ca este cazul sa fim mai atenti,sa vedem ce putem face pentru a evita o pierdere sau un esec?Nu ignor frica si nu o las sa ma impiedice sa actionez,ci privesc cu atentie la ce urmeaza sa fac.Frica este provocata de pericolul unei pierderi sau de o suferinta,de ideea sau sentimentul ca vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim sau pe cel de care ne-am legat.Frica poate fi la fel de bine o virtute,ca si o patima.De aceea trebuie sa facem distinctia intre doua feluri de frica.Frica de a nu muri,ca si de a nu fi despartit de Dumnezeu.A te teme,nu inseamna numai a nu avea credinta in existenta.Cel care vietuieste in pacat este intotdeauna temator,si dupa cum cei care au de strabatut un drum intr-o noapte intunecata si fara luna tremura de frica,cu toate ca nu-i ameninta nimeni si nimic,tot asa pacatosii se tem tot timpul,chiar si atunci cand nu-i mustra nimeni,constiinta lor incarcata ii face sa se sperie de orice lucru.Starea de pacat trezeste frica,sub forma anxietatii si angoasei,cu atat mai mult cu cat omul nu are constiinta limpede a pacatului sau.Frica este o tulburare ca o stare de neliniste,fiind provocata de un pericol real sau imaginar.De cele mai multe ori frica poate fi asociata cu absenta totala sau partiala a controlului asupra unei situatii.Mintea este cea responsabila de fricile noastre si tocmai de aceea trebuie sa fim cu atat mai atenti.Frica ne poate paraliza mintea si ne poate ucide sufletul.Esenta fricii este teama de moarte.Iata de ce ii lasam pe altii sa ne conduca viata,ne este atat de teama de moarte,incat ne este frica de viata insasi si astfel uitam sa traim.Ne lasam tarati de valurile vietii,uitand sa traim cu adevarat sau fiind impiedicati in mod deliberat,de trup,minte si suflet.Frica este cel mai mare dusman al nostru,la care se adauga ura.In momentul in care ne este frica si uram in acelasi timp se intampla doua lucruri.In primul rand pierdem energie si devenim din ce mai slabi,atat din punct de vedere psihic,dar si fizic.Trebuie sa ne impunem sa avem incredere in fortele proprii,sa ne luam destinul in propriile maini,fara sa asteptam indrumarea sau mila stapanirii,sa ne lecuim de frica si sa renuntam la ura.Nu lasati frica sa va controleze viata.Opriti mintea inca inainte de a incepe sa ruleze tot felul de scenarii.Nu permiteti fricii sa patrunda in suflet.Controland mintea veti controla si frica,traind fiecare clipa cu responsabilitate,echilibru si autocontrol.Va inspaimanta ideea de a va fi frica.Va este frica de batranete?Sau de saracie?Sau de boli?Va este teama sa luati decizii?Sa va aparati drepturile?Sau le aveti pe toate?Dar ce este frica?Este ceva la care suntem obligati sa ne supunem?Este ceva de care trebuie sa scapam cu orice pret sau este ceva ce putem folosi in avantajul nostru?Toata lumea stie ce este frica,toti am simtit-o si totusi ne este foarte greu sa dam o definitie precisa,e greu sa infrunti ceva ce nu cunosti cu precizie.De unde vine FRICA?Frica de a vorbi in public,frica de boli sau de accidente,frica de a fi agresat.Fiecare dintre noi are temeri specifice,care sunt de obicei legate de experienta personala.Frica este o imagine mentala pe care ne-o formam despre un eveniment posibil in viitor,si nu vom fi capabili sa facem fata.Frica este un sentiment natural si sanatos care ne obliga sa punem atentie in ceea ce facem si prin aceasta ne permite autoprotectia,trebuie sa admitem,frica va fi mereu prezenta.Aceasta m-a determinat sa ma gandesc la faptul ca,fiecare dintre noi suntem condamnati la moarte.Mi-a venit in minte un vechi sfat.Atunci cand esti in lupta,aminteste-ti ca oricum vei muri.Frica este,pana la un punct,un sentiment sanatos care ne determina sa privim cu seriozitate consecintele actiunilor noastre,dar se poate transforma foarte usor intr-o capcana care ne va limita existenta.Daca vom reusi sa acceptam faptul ca unicul lucru in fata caruia suntem lipsiti de putere este moartea,ne va fi mult mai usor sa intelegem ca de fapt suntem in stare sa facem fata la orice ni se poate intampla.Un proverb spune.Nu-i da,Doamne,omului,cate poate sa indure.Ce-ar fi ca din cand in cand sa ne punem intrebarea,ce castig daca in loc de a o infrunta aleg sa imi conserv frica?Mi-e frica uneori ca din dorinta de a face bine,nu fac decat sa atrag raul,mi-e frica sa cunosc oameni noi,pentru ca stiu ca m-ar putea dezamagi atat de usor.Mi-e frica sa spun intotdeauna ceea ce simt pentru ca suport greu o respingere.Mi-e frica de cineva care printr-un singur cuvant mi-ar putea schimba viata.Voi infrunta frica.O voi lasa sa treaca peste mine,prin mine.Si,dupa ce va fi trecut,imi voi intoarce ochiul interior si voi privi in urma ei.Pe unde a trecut frica,nu va mai fi nimic.Voi ramane doar eu.Majoritatea oamenilor traiesc viata cu frica,si chiar momentele de fericire sunt insotite de frica,fara sa constientizeze asta.Totusi,omul se naste fara nici o frica.Pe toate le capata prin educatie,sau prin anturaj.Mie cel mai mult imi este frica de frica.Frica ar putea reprezenta cea mai mare problema de pe planeta,colectiv si individual.Frica afecteaza vorbele,gandurile si faptele noastre,alegerile si deciziile noastre,toate reactiile si raspunsurile noastre.Daca am putea sa transformam frica,am reusi sa ne transformam pe noi insine si am reusi sa transformam si lumea.Ne este frica de foarte multe lucruri,ce se intampla in viata.Fricile nu sunt reale.Tu le inventezi.Chiar daca te temi se va intampla.Daca vei lua decizia sa-ti infrunti fricile,vei mobiliza o energie interioara pe care vei fi surprins,va vindeca frica.Este energia emotiei,a bucuriei,a vietii.Poti incepe cand vrei.Chiar azi.Chiar acum.Aici.Bucura-te clipa de clipa,pentru ce ti s-a dat si ai,si roaga-te sa-ti mearga mai bine.Rugaciunea,nu numai la vreme de necaz,ci permanent staruieste in rugaciune.Rugaciunea este un leac vindecator de orice rana,care linisteste orice durere.Numai prin rugaciune,ingrijorarile dispar,nelinistea si nerabdarea inceteaza,iar credinta sporeste.Stim cu totii ca grijile si timpul ne pot abate gandul de la rugaciune.Sa-i cerem lui Dumnezeu sa ne intareasca in credinta si sa ne indrepte mintea spre rugaciune.Rugaciunea iti tamaduieste sufletul,si-l inalta spre cer.Secretul rugaciunii se afla dincolo de cuvinte.Aflam puterea rugaciunii in sentimente pe care cuvintele rugaciunii le evoca in interiorul nostru.Sentimentul din rugaciunile noastre este cel care ne deschide usile si ne lumineaza drumul catre fortele vazute si nevazute.Sentimentul inseamna mai mult decat un factor in rugaciune,este chiar rugaciunea.In forma cea mai pura,rugaciunea nu are o expresie exterioara.Prin comunicarea noastra,ni se da acces la marile mistere ale vietii.Rugaciunea contine emotie,gand si sentiment.Rugaciunea este cheia care deschide casa tezaurelor divine.Exista o singura problema si aceasta este rugaciunea,pentru ca aceasta este solutia tuturor problemelor.Rugaciunea este functia cea mai nobila in om.Ea confera o maretie cu totul suverana.Nimic nu valoreaza un atom de credinta,dar fara rugaciune nu se persevereaza in credinta.Rugaciunea este in mod esential un dialog.Cine neglijeaza rugaciunea o face pentru ca ignora maretia si eficacitatea ei.Rugaciunea este a vorbi cu Dumnezeu.A ne ruga inseamna a intra in propia intimitate pentru a descoperi ca acolo este Dumnezeu.Cand omul se roaga,se hraneste cu Dumnezeu.Esenta rugaciunii nu consta in a gandi mult,dar in a iubi mult.Rugaciunea este cel mai bun medicament pentru orice rau al sufletului.Sufletul care se roaga a gasit secretul fericirii.Solutiile se obtin cu rugaciune.Cu cat este mai multa iubire,cu atat mai mult este rugaciune.Armonia cea mai frumoasa a sufletului este rugaciunea.Este mai bine de a ne ruga putin,dar mai des.Rugaciunea nu este o trecere a timpului,este arma celor puternici pentru victoriile cele mai indraznete.Rugaciunea mea de zi cu zi,pe care o inalt catre Domnul meu.In primul rand,am atatea motive sa iti multumesc.Iti multumesc pentru ca nu m-ai lepadat de la fata Ta,nici nu m-ai smuls din via Ta,smochinul neroditor.Iti sunt recunoscatoare,pentru atat belsug de har,m-ai intampinat in fiecare dimineata cu bunatatile Tale,care cu fiecare zi au devenit din ce in ce mai noi si proaspete.Iti multumesc ca nu ai inchis cerul deasupra mea si familiei mele,desi au fost in viata mea perioade in care am schiopatat de amandoua picioarele.Iti multumesc ca nu mi-ai dat ceea ce meritam,ci mi-ai dat har dupa har.Iti ofer deplina mea recunostinta,pentru privirea dulce,si pentru primirea cea plina de caldura de care mi-ai facut parte in noaptea cea mai neagra a sufletului meu.Eu sunt profunda incantata de toate binecuvantarile primite,dar mai ales indragostita de frumusetea fiintei Tale.Ma ofer Tie in intregime,ca ofranda de multumire si recunostinta.Vreau ca fiecare clipa sa fiu fascinata de prezenta Ta,si nici un lucru pamantesc sa nu-mi poata tulbura aceasta fericire.Da-mi puterea sa am intotdeauna un comportament diferit.Da-mi o credinta la fel de puternica ca a lui Avraam.Invata-ma sa calatoresc bazata pe promisiunile Tale catre destinatia,Canaanul ceresc,fara a-mi lega inima de pamant.Da-mi putere sa fug de pacat,ca Iosif,chiar daca m-ar costa viata.Doresc sa fiu mereu receptiva la vocea Ta,ca Samuel,iar rugaciunea mea sa fie:Vorbeste Doamne caci roaba Ta asculta!Intr-o lume a familiilor dezbinate,sa pot vorbi la fel ca Iosua.Pune in mine o pasiune dupa intelepciune,vreau sa fiu intotdeauna plina de ravna pentru Domnul.Sa fiu pasionata de Cartea Legii,la fel ca Esra.Imi doresc sa fiu nebuna pentru Hristos.As vrea ca fata mea sa straluceasca,ca a lui Stefan,chiar si atunci cand voi fi doar la cateva clipe de plecarea mea in vesnicie.Dar pana atunci doresc sa fiu totdeauna la indemana Duhului Sfant.Da-mi putere sa tac inaintea celor care ma badjocoresc si sa ma rog pentru cei ce ma prigonesc.Stiu,Tu ai spus ca tot ce vom cere in Numele Tau si pentru proslavirea Ta,vei face.De asemenea,ai spus ca tot ce vom cere dupa voia Ta,vei face.Lucrurile pe care Ti le-am cerut sunt cu voia Ta.Ai spus ca rugaciunea trebuie facuta cu credinta pentru a putea fi ascultata.Tot ce pot spune in finalul rugaciuni,ca o copila a Ta,sunt cuvintele."Cred Doamne,ajuta necredintei mele!"Dincolo de un cer senin,e un Dumnezeu la care eu ma inchin.El tot si toate le-a creat,cu glasul Sau cel minunat.Azi il cunoastem pe pamant,ca ne vorbeste din Cuvant.Dumnezeu e Tatal meu,prin El traim chiar de murim,are un nume sfant.Eu sunt acel ce sunt!Tu esti Tatal meu,vesnic Dumnezeu.Tu esti cantul meu si tot ce sunt eu.Iti dau inima iti dau viata mea si dragostea.Un zambet,un sfat,un indemn mereu,imi spune intr-una,nu iti fie frica,eu sunt Tatal tau.Tatal meu si tatal tau conduce lumea,de cine sa ne temem?Cat de maret e Dumnezeu!Vad marea cu talazuri grele,ma-nalt pe muntii de bazalt si-mi zboara gandul printre stele,tot mai inalt.Ce imparat isi duce ostirea,spre un gigantic apogeu?Acel ce-a pus in goluri firea,acel ce-a scris oricui menirea,mai mult decat nemarginirea,e Tatal meu!La tronul alb se strang sfielnic,voivozi de foc din Empireu,si heruvimii vin cucernic,slavind Eternul Vistiernic,si-acest Stapan Atotputernic,e Tatal meu!Cat de bun e Dumnezeu,chiar daca stelele batrane,tot au o vreme cand se astern,dar cine in Isus ramane,e-un fiu etern!Si-n fata slavei sclipitoarre,in ceasul lumii cel mai greu,acei ce-au dat pe sfinti la fiare,vedea-vor forta Creatoare,eu voi sopti cu adorare,E Tatal meu.M-am lasat infranta de dragostea Lui.DUMNEZEU e Tatal meu!EL mi-e steag si EL mi-e soarta,eu Il port,dar EL ma poarta.Cu cat vantu-i mai semet,cu-atat steagu-i mai maret.Mic si slab stegar sunt eu.Insa streagu-I DUMNEZEU!Iata steagul in valtoare,plin de rani si de onoare.Plin de stropi de pe Calvar.Plin de spinii lui Cezar.Scrum si pulbere sunt eu.Daca tu ai ochi sa vada,daca tu ai duh sa creada.Pleaca fruntea-n fata LUI.Tu esti lut.Si lut sunt eu.Insa Domnu-i Tatal meu.Roaga-te si gandeste,si gandurile tale se vor curati prin rugaciune.Rugaciunea iti va lumina mintea,va izgoni si va linisti toate gandurile.In afara de rugaciune,nu putem opri gandurile.Roaga-te si faptele tale vor fi placute lui Dumnezeu,iar pentru tine folositoare si mantuitoare.Ma gandesc la ziua ce-a trecut,la ce-am facut cu ce am avut,timpul meu in ce l-am investit,pentru ce anume am trait.Ziua de azi se va sterge,va fi un ieri.Sa te onorez prin viata ce o traiesc,vreau s-o pretuiesc.Timpul nu se-ntoarce la ce-a ramas,trece-n ritmul propriu fara glas.Intelepciune imi doresc,viata mea sa nu o risipesc.De cate ori nu vi s-a intamplat ca in momentele voastre de liniste sa plecati cu gandul departe,in trecut,sa rememorati ca si cand totul a fost ieri,momentele voastre bune si mai putin bune.Momente cand poate ati ras,sau momente cand devenea un loc de lacrimi.Unii au povesti fascinante de viata,pline de invataminte pentru cei ce le asculta,iar altii isi duc viata in tacere,singuri.Nu stiu cum e mai bine sa fii,insa pot spune despre mine ca sunt ca o carte deschisa.Ii multumesc lui Dumnezeu pentru viata mea,asa cum a fost,pentru ca experientele din trecut m-au ajutat sa devin omul care sunt azi.E putin ciudat,aici e vorba de mine si nu pot fi obiectiva.Nu stiu altii cum sunt,dar eu cand ma gandesc,ma duc cu gandul departe.Cu gandul departe si cu ochii inchisi.Departe cu gandul,sunt doar cateva lucruri,unde nu exista nimic,unde gurile rele nu exista si suntem stapani pe sentimentele ce ne inconjoara.Sa cautam a ne desprinde de noi insine,de dragul celor cu care ne intersectam existenta.Nu ne vom pierde,ci ne vom castiga.Criza-i peste tot.In vise,pe strada,chiar daca oamenii refuza s-o vada.Dumnezeu se poate chema,simtii,dorii si asculta din orice parte a pamintului ne vom afla.De aceea nu vreau sa vorbesc despre problemele la zi,deoarece sunt in ziare si peste tot.Oriunde ti-ai atinti privirea,gasesti doar haos si durere.Pana atunci desi mai este,ascultati ce ne indeamna Solomon in pildele lui.Da-mi fiule inima ta,si ochii tai sa simta placere in caile mele.Asculta fiul meu,si te intelepteste si indreapta inima ta pe calea cea dreapta.Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta.In toate caile tale gandeste la El,si iti va netezi toate cararile tale.Viata va arunca peste tine tot felul de greutati.Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas in sus.Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti.Curata-ti inima de ura,frica si egoism.Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.Darueste mai mult si asteapta mai putin.Iubeste mai mult,tu trebuie sa fii solutia,nu problema.Mi-am dorit intotdeauna sa stiu ce e in mintea unui copil atunci cand invata sa mearga.Un pas,doi,apoi inveti.Privesti totul de la inaltime.Depasesti obstacole,sari peste baricade,te poti misca liber.Rugaciunea e cel mai frumos sentiment din lume.Si mergi prin toate,vesel sau trist,pana cand inveti ca rugaciunea e singurul lucru care conteaza in viata.Un lucru pe care noi,oamenii obisnuiti il facem rar.Acel moment e cea mai buna imagine a timpului in care am decis sa invingem orice forma de obstacol,si sa ne vedem de drumul nostru.Nimic nu e in viata mai important decat sa te rogi si sa mergi mai departe.Cand te rogi,o faci cu sufletul si cu mintea.Dar cu sufletul cum esti?Ce bagaje cari dupa tine?Te rog sa ai grija de tine,caci nimeni n-o sa aiba.Aici,departe,la capatul celalalt al pamantului am gasit o lumina,o flacaruie mereu amenintata de vant.Era rugaciunea care te transforma,ca ratiune de a fi,iubirea.Am inteles mai mult decat altadata ca merita sa traim doar pentru iubire si prietenie.Azi sunt sigura ca putem intalni mereu oameni care ne pot deveni prieteni dragi.Cred ca putem pastra iubirea la infinit.Stiam ca departe este la capatul pamantului.Si aici exista oameni ca noi,cu vise,cu lacrimi.Si cand am ajuns,mi-am dat seama ca stiam prea putin,mai nimic.Pe zi ce trece,descopar oameni de calitate care ma citesc,lucru care poate sa ma bucure.Va indemn deci,inainte de toate,sa faceti cereri,rugaciuni,mijlociri,multumiri,pentru toti oamenii.Pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii,ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata si buna cuviinta.Ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu.Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.I. Tim. 2;1-4Indemnul si puterea primita,mi-a smuls gandul calator,si l-am asezat acolo unde trebuia.Mantuirea si rugaciunea nu stau in vorbe.Sa ai o saptamana relaxanta,ganduri frumoase sa te inconjoare,sufletul sa iti zboare liber si plin de speranta catre viitor.Sa aveti o zi senina!Nu lasa sa treaca vremea,trece insasi viata ta.Se apropie si clipa,socoteala cand vei da.Trece ziua cea de azi, mai injos cu-o treapta cazi,sau cu una te ridici,ca nu poti sta tot aici.Te ridici,sau cobori,te intreb de doua ori,te ridici sau te cobori?Banii oare-ti sunt caderea,de nu poti sa te ridici?Caci sunt multi cu mari avere,iar cu sufletele mici.Daca vrei sa fii bogat,sa ai sufletul curat,bogatii sa nu le zici,celor ce raman aici.Nu vorbesc de-o ridicare in privirea celor multi,caci aceasta e pierzare,daca vrei sa ma asculti.Dumnezeu a lepadat ce-i la oameni inaltat.Umilinta de-o iubesti,afla ca pe drum bun esti.Doamne,Tu ma cunosti,Tu ma cercetezi de aproape si-mi cunosti gandul meu si starea mea,sti cand stau si cand ma scol,chiar cand sufletul mi-e gol,eu primesc raspuns si balsam vindecator.Doamne,Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,stii cand stau jos si cand ma scol,si de departe imi patrunzi gandul.Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele.Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba si Tu,Doamne,il si cunosti in totul.Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.O stiinta atat de minunata este mai pe sus de puterile mele,este prea inalta ca s-o pot prinde.Psalmi 139,1-6 Inima mea vrea sa Iti vorbeasca.Sunt lucruri ce nu pot fi rostite oricum.Incerc sa Iti vorbesc prin fiinta mea,prin ganduri si gesturi.Dar nu e de ajuns.Ceea ce vreau sa Iti spun depaseste cu mult lumea aceasta.E pustiu.Si in mijlocul intunericului,zambetul meu incepe sa lumineze viata.Te privesc in lumina si raman cuprins de un sentiment inexplicabil.Ceva in mine se intampla azi,ceva incepe sa se desprinda treptat.Nu pot numi ce simt.Nu pot controla ce simt si nici nu imi doresc sa fac asta.Ceva se intampla  inauntrul meu.Stiu asta,simt asta si pot doar sa Iti spun ca nu am crezut ca va mai fi o cale de iesire.Fara sa vreau,am renuntat sa mai cred in oameni,nu mai pot vorbi,sunt blocata de o trauma foarte grea,nici familia si nici doctorii nu mai stiu ce sa faca cu mine.Viata mea ridica semne de intrebare la fiecare drum parcurs.Dar tu nu ai fost acolo.Nu stiu cum,nu stiu ce ai facut,dar am trecut prin acest pustiu.Am crezut ca m-ai parasit si ca m-ai lasat singura.In durerea mea,am ramas singura,doar eu si El.Mi-a facut semn,dupa mult timp sa ma deschid.Ajunsa in fata Ta,nu stiam ce sa spun,nu mai aveam glas,totul in mine era blocat.Totul capata sens acum si orice obstacol intampinat si trecut isi avusese rostul lui.A meritat sa trec prin orice ca sa Te mai chem pe nume.Chiar si in lipsa cuvintelor,prezenta Ta imi era mai mult decat de-ajuns.Nu am stiut la ce sa ma astept din partea Ta.Eram un dezastru iar interiorul meu adapostea un haos total.Mi-am ridicat privirea si cand am iceput a plange,am simtit o strapungere adanca in mine.Dupa atatea incercari esuate de a-Ti vorbi, astazi comunic direct sufletului meu tot ceea ce simte pentru Tine.Si nu pot explica ce se intampla.Lacrimile aluneca usor peste fata mea si nu puteam opri nimic din ce se intampla.Singurul lucru de care am reusit sa fiu in stare a fost sa Te implorez,sa ma asculti,sa ma intelegi si sa decid sa raman aici,cu Tine.Tu esti Cel care ma cunoaste cu adevarat.Si acesta e locul in care vreau sa fiu,locul in care dragostea Ta ramane vesnic,iar eu ma simt eterna.Revenind la situatia mea actuala,sunt actualmente blocata undeva intre al noualea cer si paradis... Si nu vreau sa ma intorc de acolo,asa incat va spun la revedere,oameni buni.De acum inainte plutesc in nori si va vad pe toti de acolo.Uitati-va in sus ca va fac cu mana si daca vreti puteti sa va alaturati mie.Nu cred ca e adevarat ceea ce mi se intampla.De cateva zile stau in camera mea si incerc sa realizez ce se petrece.Nu e usor sa vezi mereu aceiasi pereti,pe care uneori ii simt cum ma apasa,ca o menghina care imi strange creierul incet incet.Noroc cu calmantele si somniferele,binecuvantat fie cel care le-a inventat si binecuvantat fie Cel de Sus,numai la El mai am speranta sa ma ajute in situatia in care ma aflu.Si tie,om drag si iubit,iti spun bun venit in existenta mea.Si iti mai spun multumesc ca mi-o infrumusetezi,ca imi arati ca viata este frumoasa,ca soarele poate straluci mai puternic si ca stelele chiar exista,ca statul pe marginea unui sant,nu este doar ca pot sa ma bucur si de caldura sufletului frumos.Acum stau si ascult,ascult si stau.Aud cuvintele scrise din sufletul meu,recitandu-le din nou numai de mine.Am scris ce si cat am simtit.Cine stie mai mult,sa stie.Cine nu,sa nu incerce sa afle.Pentru ca nu va putea.Deci nu lasa sa treaca vremea...Si aceasta este viata vesnica.Sa Te cunoasca pe Tine,singurul Dumnezeu adevarat,si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis.Ioan 17,3 Prin Sfanta Scriptura,luam cunostinta de lucrarea si de prezenta lucrarii Sfintei Treimi in lume,pentru dobindirea vietii noastre vesnice.Ea este Cartea noastra de capatii si Cartea noastra de calauza in viata,si nu poate lipsi din casa si din viata niciunui crestin,fiind Cartea Cuvintului vietii vesnice,pe care ea a facut-o cunoscuta credinciosilor si ea o interpreteaza fara greseala.Sfinta Scriptura este darul iubirii nepieritoare al lui Dumnezeu incredintat oamenilor ca un Testament,de a-l urma intocmai,un Legamint Sfint,asezat intre Dumnezeu si oameni,ca sa cunoatem,sa ascultam si sa urmam Cuvintul Sau,ca sa devenim fii dupa har,si mostenitori ai imparatiei Sale vesnice.El este viata si lumina oamenilor.La inceput era Cuvintul si Cuvintul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvintul.Acesta era intru inceput,toate prin El s-a facut,si fara el nimic nu s-a facut din ce s-a facut.El era viata si viata era lumina oamenilor.Cuvintul lui Dumnezeu este prezent in mijlocul nostru intrupat in graiul fiecarui neam,fiecarui popor,in Cartea vietii,care cuprind Cuvantul mintuirii,de la care nu ne putem lipsi sa nu-l ascultam.Explicat in lumina dreptei invataturi,sa nu-l citim si noi la rindul nostru.Fericiti sunt cei ce asculta Cuvintul lui Dumnezeu si-l pazesc.Luca 11,28.Invataturile Sfintei Scripturi sunt,pentru crestini,duh de viata,ele au puterea de a-i trezi la viata noua.Invataturile nu se invechesc,ele sunt vesnice si folositoare spre mantuire in toate timpurile si in toate locurile."Cerul si pamantul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece,zice Domnul."Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura,mustrare,indreptare,inteleptire,dreptate,astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit,pentru orice lucru bun.Sfanta Scriptura este cartea sub indrumarea Sfantului Duh,in care se afla invatatura insuflata de Duhul Sfant spre mantuire,este comoara de pret.Sfanta Scriptura are doua parti.Vechiul Testament,si Noul Testament.Vechiul Testament cuprinde invataturile descoperite de Dumnezeu oamenilor prin Moise si prooroci,barbati alesi calauziti de Duhul Sfant,care au trait inainte de venirea in lume a Domnului nostru Isus Hristos.Dumnezeu odinioara,in multe randuri si in multe chipuri,a vorbit parintilor nostri prin prooroci.Evrei 1,1Noul Testament cuprinde invataturile descoperite prin Domnul nostru Isus Hristos,cum ni se arata,ca,in zilele mai de pe urma.Aceste invataturi ni le-au transmis sfintii apostoli si urmasii lor pana in ziua de azi.Mila si adevarul sa nu te paraseasca,leaga-le imprejurul gatului tau,scrie-le pe tabla inimii tale,atunci vei afla har si bunavointa inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.Pune-ti nadejdea in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe priceperea ta.Pe toate caile tale gandeste la El,si iti va netezi toate cararile tale.Nu fi intelept in ochii tai,teme-te de Dumnezeu si fugi de rau,aceasta va fi sanatate pentru trupul tau si o inviorare pentru oasele tale.Fiti dar,desavarsiti,precum Tatal vostru cel ceresc este desavarsit.Cand citesc din Cartea Sfanta,eu,ma rog lui Dumnezeu.Tot ce aflu ma framanta,chiar daca pricep mai greu.Vreau ca Domnul sa m-ajute,multa lumina sa imi dea.Ca sa inteleg mai multe,ce prezinta Biblia.Sa patrund pasaje grele,ce mintea mea depasesc,sa vad clar ce imi spun ele,si bine sa le gandesc.Eu ii cer Domnului meu,sa primesc invatatura,si sa nu imi para greu,sa inteleg ce vrea sa-mi spuna,sa vad ca Domnul se-ndura.Sa vorbesc doar cu masura,doar ce imi este permis,sa-mi pot pune frau la gura,sa implinesc,ce este scris.Domnul sa-mi dea biruinta,al meu Domn mereu sa fie,doar pe El sa Il slujesc.Iar din cer cand o sa vie,vreau si eu in Cer,sa-L insotesc.Se spune ca orice om ar trebui sa citeasca Biblia,fie ca este credincios ori ateu.Iata cateva lucruri care te fac sa privesti Cartea Sfanta cu alti ochi.Cuvantul"Biblie"inseamna,o mica biblioteca.Toate cartile au fost mai intai adunate pentru a forma prima Biblie evreiasca,iar mai tarziu,cu adaugiri,Biblia crestina,numita de crestini si Sfanta Scriptura.Foarte multe dintre cartile Bibliei au fost scrise intr-o perioada intinsa de timp si includ un numar mare de popoare,israelitii vechi,evreii babilonieni,pastorii greci.De asemenea sunt descrise si cateva locuri particulare,cum ar fi Ierusalimul,N Galileii,Persia Antica.Si cronologia din Biblie strabate de la zorii Creatiei in Vechiul Testament,apropiindu-se usor de zilele noastre in Noul Testament.Biblia este cuvantul revelat al lui Dumnezeu.Cei mai multi crestini considera Biblia ca fiind Cuvantul revelat al lui Dumnezeu.In mod traditional se afirma ca autorul ei ar fi Dumnezeu insasi.In sprijinul acestei informatii se aduc de obicei mai multe citate din Biblie.Dragostea pentru Cartea Sfanta ne aduce pace si fericire.Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta,si nu li se intampla nici o nenorocire.O adevarata dragoste pentru Cartea Sfanta ne aduce multa pace,fericire si bucurie,al carei izvor este in Dumnezeu.Ea va aduce in inimile noastre o adanca mangaiere pe care nimic altceva nu ne-ar putea-o da.Duhul Sfant lucreaza prin Cuvant,ca un Mangaietor a carui binefacatoare influenta vine sa alunge framantarile inimilor noastre.Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta,cugeta asupra ei zi si noapte,cautand sa faci tot ce este scris in ea,caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune.Iosua 1:8Cand iti cumperi o masina de spalat primesti instructiuni.Cand ti se naste copilul ce primesti?Biblia.Este cea mai buna in insructiuni.Meseria se fura,nu cu mainile ci cu ochii.Daca ceva ai vazut bine la cineva,e foarte repede de luat in considerare.Asa suntem si noi.Parintii,ca si copiii,nu sunt perfecti prin definitie.Multi ajung sa devina un model pentru copii lor,multi devin in timp un etalon pentru definitia de parinte,dar ei nu se nasc astfel.Calitatea de parinte se invata treptat,din greseli,regrete si decizii compensatorii.Si mai important,meseria de mama se deprinde printr-o adaptare reciproca a copilului si a celor din urma la personalitatea copilului.A fi mama,este un statut ce se da celor ce procreaza sau celor ce cresc si isi educa copii in cel mai curat mod posibil.Copiii sunt cele mai minunate daruri ale vietii si la fel ca si oricare alte daruri de la viata,ne putem bucura de ele doar o perioada de timp,tocmai de aceea trebuie sa fructificam la maxim aceste relatii,mama,copil.A fi mama,este cea mai mare responsabilitate a unui adult si indrasnesc sa spun ca este cel mai mare examen la care ne pune viata.Mama trebuie sa caute permanent un echilibru emotional,in primul rand.Autocontrolul emotiilor este foarte important pentru a evita sa iti reversi frustrarile pe copil.Odata devenit,trebuie sa fii un model de comportament si sa creezi un mediu calm si sigur pentru copil.Insa este vorba aici de cautarea unui echilibru in toate,in special in stilul parental,de crestere si educatie,unii tind spre extreme,iar extremele nu sunt niciodata cele mai bune.Este nevoie de un echilibru intre stilul autoritar si strict si stilul permisiv.Un parinte nu trebuie sa devina nici un mic dictator,insa nici un judecator.Comportamentul nostru de parinti poate avea un mare impact asupra copiilor.Chiar daca nimeni nu se naste cu talentul de a fi un parinte bun,toti incepem ca si amatori.Din fericire,putetm afla cum sa devenim parinti buni si eficienti,citind carti,primind sfaturi de la prieteni,rude,doctori si cei care au reusit in aceasta meserie de parinte,experti in domeniu.Exista o multime de informatii in acest sens,care va pot ajuta enorm sa deveniti parinti asa cum va doriti sa fiti.Cel mai important in rolul de mama,este sa va iubiti,sa va ingrijiti copiii,sa dezvoltati in ei sentimente de respect de sine si de incredere in ei insisi.Daca cresteti copiii sa aiba o parere buna despre ei insisi si ii educati sa fie independenti si cu dorinta de a castiga intrega lume,v-ati indeplinit in totalitate rolul de mama.Altfel daca oferiti copiilor vostri toata bunastarea materiala si nu aveti dragoste,ati esuat in rolul de mama.Un copil are nevoie de dragoste si ingrijire precum o floare are nevoie de lumina soarelui si de ploaie.Dezvoltarea personalitatii sanatoase de catre un copil in crestere este direct proportionala cu calitatea si cantitatea iubirii pe care o primeste.Tot iubirea neconditionata va intari sentimentul de siguranta si securitate si il va ajuta sa isi dezvolte capacitatea de adaptare in societate,fara aceasta capacitate copilul riscand sa devina retras si asa sa ramina si la maturitate.Mai mult daca copii se simt iubiti,ei devin mai receptivi la sfaturile parintilor in toate privintele,mesajele ajung mult mai usor la ei.Cea mai importanta parte,este comunicarea,deoarece copii,sunt ca buretii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.Ceea ce vad in familie din punct de vedere al agresivitatii ii poate invata pe copii ca viata este o permanenta disputa si ca nu vor fi tratati corect daca pentru ceea ce vor sa obtina nu vor avea o disputa,daca nu va fi o lupta.Toleranta ne ajuta sa acceptam ceea ce nu putem schimba dar si sa vedem partea buna a lucrurilor.Tolerata inseamna rabdare,atit cu noi insine dar si cu ei,iar asta va duce la rabdare cu ei si ii va ajuta sa isi pastreze linistea interioara atunci cind vor fi inconjurati de situatii stresante sau momente de criza.A fi mama,este cel mai important loc de munca pe care il vei ocupa in viata.De asemenea,dureaza o viata intreaga,de aceea e foarte important sa cunosti limitele care apar pe parcurs si de care ar trebui sa te feresti.Fiecare mama trebuie sa invete pe parcurs ce anume trebuie facut si cum.Fiecare face greseli si invata din experienta.Greselile conteaza numai daca persisti in a le repeta.A fi mama,necesita intelegere,imaginatie,energie,cunostinte,rabdare si foarte mult ajutor.A fi mama,este o activitate deloc singulara,mai multe persoane joaca rol important in viata copiilor.Bunici,unchi,matusi,prieteni,profesori,vecini si toti contribuie la stabilitatea si sustinerea vietii.Nu-i usor sa fii mama,de-ai uitat copil sa fii,nopti de-a randul nedormite,si probleme zi de zi.Dar de stii sa-i dai Iubirea si-i indrepti pasii spre Cer,vei avea mereu doar multe binecuvantari.Incercam sa controlam destinul copiilor nostri chiar si de dincolo de mormant,iar asta nu este o exagerare.Noi lasam mostenire in mintile lor regulile,convingerile si valorile noastre,chiar daca nu le scriem pe hartie intr-un necrolog.Putem de asemenea,prin cati bani lasam mostenire si prin cum sunt ei lasati,fara constrangeri sau inchisi in vreun fond,sa influentam,dincolo de mormant,viata copiilor nostri.Copiii au mare nevoie de calitatile noastre de ocrotitori in anii dezvoltarii lor.Stim atunci,ce este mai bine pentru ei.Suntem convinsi ca si cum stim si desi ajunsi mari acum trecuti de copilarie,noi,mamele suntem convinsi ca sarcina noastra nu s-a sfarsit.Poate ca nu mai sunt copii,insa noi le ramanem in continuare parinte.Sa iti respecti copiii maturi ca adulti,ca indivizi separati,care au dreptul sa ia singuri decizii referitoare la viata lor,este singurul si cel mai important lucru ce trebuie invatat,daca vrem sa fim parinti intelegatori.Sa ai parinti intelepti este nu numai un mare avantaj,dar si o binecuvantare.Dar oricum ar fi,copiii nu isi pot alege parintii si astfel ei trebuie sa se acomodeze cu cei pe care ii au si cu alegerile pe care acestia le iau in viata.Dar cu siguranta de multe ori te-ai intrebat daca esti un parinte bun,daca copilul tau este multumit si daca copilul ar avea avea mai multe optiuni,atunci el te-ar alege tot pe tine sa-i fii parinte?Meseria de mama,este una dintre cele mai solicitante pe care le poate exercita un om de-a lungul vietii,si pentru care te simti nepregatit,indiferent de varsta.Dar cata bucurie iti aduce aceasta profesie.Oamenii sunt suma propriilor fapte,si reusita nu se construieste cu vorbe.Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat un om de succes.Este ca si cum ai primi cadoul mult visat in fiecare zi.Azi m-am gandit ca ar fi bine sa ma mai delectez putin,sa imi mai treaca putin durerile.Si aici imi va fi locul meu de odihna,uitandu-ma printre randuri,si scriindu-va voua din ganduri...Fara stethoscope,telescop sau microscop,intelepciunea exclama!Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare.Lumea de azi,cand ar vedea care se scoala de dimineata si ajung foarte departe,si cu cata usuratate dau unii vrabia din maini,pentru cea de pe gardul atragator.Framantare exista,in noi si in afara noastra.Viata trece,cu noi de manuta sau trudindu-ne sa-i tinem cadenta.Orele trec si se socotesc.Credinta fara fapte este moarta,nu-i numai vorbe,ci viata de zi,de zi,fie cu vorba fie cu fapta.Faptele ne urmeaza in vesnicie.Inaintea lui Dumnezeu vom da socoteala de orice cuvint pe care l-am rostit si de orice fapta savirsita,fie buna fie rea.Un nume bun se face in 20 de ani,dar se poate pierde in 5 minute.Pentru o viata neprihanita,nu ne va parea rau niciodata.Ramin doar trei lucruri,credinta,nadejdea si dragostea.Dar cea mai mare dintre aceste trei este dragostea.Sa fim atenti cum traim aici pe pamint.Viata aceasta trece,si noi trecem prin lumea aceasta.Dar faptele noastre,cele facute cu dragoste ramin,ele vorbesc,si oameni le vad,El le rasplateste acum,aici si cand vom sta la judecata de rasplatire.Nu sunt semne bune.Analizele nu au iesit bune.Doctorul mi-a spus,continiua tot asa,o sa mori.Azi nu,dar maine va fi din nou iar bine.Desigur,ca intr-o zi va fi.Sunt intr-o presa,vreau sa fug,dar nu pot.Problemele si iar problemele.Mama mea,de prin fata,iar fica mea,de prin spate,si eu sunt la mijloc.Dar Dumnezeu este pe deasupra tuturor problemelor.Am mai povestit putin cu Dr,despre una,despre alta,si m-a intrebat,ce fac eu pentru mine.Pentru toti trebuie sa faci totul,dar pentru tine,ce faci?Si eu i-am raspuns,o postare pe zi,stau departe de prostii.Multe sunt lucrurile care le fac si pentru mine,dar mai multe sunt cele pentru copii mei si mama mea.Dar de aceea eu nu ma plang.Toate trec,toate se duc,si maine din nou iar ma apuc.Viata trece si faptele raman.In fiecare zi invat sa traiesc pentru altii,dar si pentru mine.Pot sa spun ca de data aceasta,Dr a fost foarte atent cu mine.Inca mi-a dat si o imbratisare si high5,si numai bine.M-am simtit apreciata si chiar diagnosticata.Inca nu e timpul sa plec,mi-a spus el,trebuie sa imi vad nepotii si stranepotii,ca si mama mea.Dar totusi am mai invatat ceva de la el.Sa am mai intai grije de mine,si sa fac ceva si pentru mine,sa ma simt mai bine.Si uite,asta am facut-o chiar acum."O postare la zi,stau departe de prostii."Sunt atatea lucruri care le pot face.Si chiar le fac.Nu numai cu scrisul,dar si cu fapta.Ingrijesc de corpul meu,si il tin in stapanire,sa nu se inghanfe.Ai grije Raveca ce vorbesti,si cu cine mai vorbesti,nu te increde in oameni,sunt si ei cu slabiciune ca si mine.Pot sa scriu si sa vorbesc o mie,dar nimic de dorul ce ma tine.Si ce mai faci Raveca?Cum te mai simti?Pai,nu asa bine ca si tine,dar traiesc.Nu sunt asa de bine ca si tine,dar tot traiesc.Asta e una pozitiva.Tine-o tot asa Raveca,ca o sa te faci si mai bine.Muzica,cantul si cuvantul.Viata,suflarea si plimbarea.Inima,dorul si amorul.Acestea sunt medicamentele mele,care Dr mi le-a prescris.Dar sunt si altele drageuri,dar astea nu le spun aici.Hai sa ne fie cu iertare,cu toti vrem sa ajungem mare,eu sunt doctorul meu,numai eu stiu ce ma doare.Iar am gresit,de ce ma doare?Am spus ca nu vreau sa ma mai doara,si din nou iar sa ma doara.Cand?Cand,voi putea spune cu adevarat,ca nu ma mai doare.Si ce-i daca ma doare.O sa le dau din nou,apa la moara.Vede-ti voi cum e omul?Astazi doare,maine nu mai doare,si tot asa.Tot asa ma bate gandul,sa las boala mea cu scrisul.Cand eu o sa ma imbolnavesc,desigur,nici nu o sa mai vorbesc.Pana inca pot a scrie,las-o balta,boala,fugi de mine.Nu o vreau eu,dar ea ma vrea pe mine.Si ce am crezut eu acum mai bine,i-am dat de hac,si am facut-o de rusine.Ma,boala,ce vrei tu de la mine?Ca sunt tanara,frumoasa,ca am bani si nu am viata,nu,aici nu e loc de tine.Si uite asa,eu cu boala mea,ne mai ciufulim,ne ciorovaim,ne mai vaicarim,ea ma doare,eu nu o ador,si nu ma las de ea pana nu mor.Haz,la necaz e bine.Ma sustine cel mai bine.Si ma face sa ma simt cu mult mai bine.Umorul imi duce dorul,si-mi alunga tot fiorul.Trebuie sa ies din casa,ca daca nu ma sui pe masa.Sa mai respir aerul,ca asa imi curata creierul.Cu asta v-am lasat,si la aer am plecat.Ori ma doare,ori nu ma doare,la plimbare am plecat,si va las pe data viitoare,cand pe mine nimic nu ma mai doare.Adesea suntem interesati sa facem,sa experimentam,sa incercam lucruri in scopul de a ne maximiza succesul si fericirea.Cu toate acestea,nu intotdeauna lucrurile realizate intentionat sunt eficiente pentru noi.Ca fiinte umane,avem o puternica aversiune asupra lucrurilor care nu trebuie facute.Nu traim in trecut.Nu ramanem in sfera noastra de confort.Ascultam opiniile celorlalti.Nu evita schimbarile.Nu ramane "incuiat la minte".Nu stii totul.Daca incetezi sa mai inveti,incetezi sa mai traiesti!Nu lua decizii in locul altora.Nu poti decide in numele altora,si nici nu le poti permite altora sa decida in locul tau.Daca nu ai curajul de a esua,atunci nici nu ai curajul de a reusi!Nu fii invidios pe succesul altora.Ne te gandi obsesiv la riscul de "a da gresi".Frica de un nou inceput.Experientele de viata pot fi si mai dure.Unii oameni sunt raniti,altii mor.Viata nu este doar trandafiri,fluturi si inimioare.Nu incerca sa multumesti pe toata lumea.Un lucru bine facut,ramane bine facut,nu poti multumi pe toata lumea,dar intotdeaua vei avea posibilitatea de a gestiona o situatie pentru a face ce este mai bine.Nu te invinui pentru lucrurile care iti scapa de sub control.Cei puternici cunosc foarte bine ceea ce pot controla,si inteleg la fel de bine lucrurile pe care nu le pot controla.Nu fii nerabdator.Rabdarea nu este doar o virtute,este insasi virtutea.Trebuie sa te faci inteles.Comunicarea este un element cheie in orice sistem functional.Nu repeta greselile.Nu actiona nechibzuit.Nu renunta niciodata!Realizeaza numai lucrurile care sunt cu adevarat importante.In ultimul timp,este din ce in ce mai greu sa ii multumesti pe toti.Daca stau sa ma gandesc,nici macar Isus nu a putut sa-i multumeasca pe toti.Cum as putea eu,o simpla muritoare sa reusesc asta?Cine sunt oamenii pe care incerc sa-i multumesc?Categoric,e familia si prietenii.Intotdeauna incerc sa ofer oamenilor privilegiul,insa imi dau seama ca nu poti sa multumesti pe toata lumea tot timpul,si ca uneori trebuie sa actionezi asa cum stii.Sa nu uiti niciodata ca esti unic.Sa nu uiti ca,daca nu ar exista nici o nevoie de tine de a fi pe acest pamant,nu ai fi aici,in primul rand.Sa nu uiti ca,nu conteaza cat de coplesitoare par a fi provocarile si problemele vietii,o persoana poate modifica lucrurile in lume.Asa ca fii tu acea persoana.Avem prea multe asteptari si prea putine rezultate.Daca daruiesti,primesti.Ca sa primesti,trebuie sa meriti.Daca faci, vei fi rasplatit si apreciat.Daca taci,bine faci.Daca asculti si faci ceea ce este bine,atunci vei reusi.Daca ma asculti,vei avea rezultate.Apreciaza ca sa fii apreciat.Iubeste ca sa fii iubit.Raspunde cu aceeasi moneda.Omul bun e luat de prost.Oamenii sunt rai.Iubeste doar pe cei care te iubesc.Nu vorbi in plus,chiar daca esti intrebata,sunt doar cateva din sfaturile primite la un anumit moment in viata.Sunt povete dupa care ne-am trait viata,sau mai bine spus,am lasat pe altii sa ne conduca viata.Te-am incurajat intotdeauna sa faci doar ce iti spune inima si sa mai lasi exteriorul sa vocifereze,sa spuna cate vrea si ce vrea,fara sa te influenteze.Ai vrut sa-i multumesti pe toti,sa nu superi pe nimeni,dar ai de ales intre persoana ta si lume.Cui vrei sa-i fie bine?Tie sau lor?Asculta-ti inima intotdeauna!De cele mai multe ori este dificil si poate te framanti pentru ca esti in situatia de a alege intre ceea ce iti spune mintea si ce-ti dicteaza inima.In momentul in care mintea spune ceva si inima altceva,e greu sa decizi pe mana cui sa mergi,a mintii sau a inimii.Incredere in tine,entuziasm,optimism,energie,concentrare si multa pofta de viata,de munca,dar si foarte multa recunostinta fata de tine si fata de tot ce te inconjoara.Nu pot sa-ti spun cat va mai dura pana vei descoperi toate aceste resurse,stiu doar ca totul este o chestiune de timp.Asadar, rabdare!Gandeste-te cum ar fi daca te-ai trezi dimineata cu zambetul pe buze,decizia iti apartine in totalitate.Am fost invatati sa gandim intr-un nume fel,sa credem ca viata e altfel si ignoram anumite adevaruri.Acceptand ca viata e asa cum e,poti incepe sa te dezvolti.Nu poti multumi pe toata lumea.Indiferent ce faci,intotdeauna vor fi critici.Poti sa acorzi atentie oamenilor care te apreciaza.Sunt singurii care conteaza,restul e rest.Nu esti si nu poti fi perfect,in schimb esti uman.Din cand in cand vei trece prin perioade proaste.Viata e caracterizata de suisuri si coborasuri.Nu poti controla viitorul.Timpul trece,sa acumulam amintiri frumoase,n-are niciun sens sa ne gandim la trecut,pentru ca nu facem altceva decat sa neglijam prezentul,iar prezentul e singurul care conteaza.In fiecare moment iti poti alege atitudinea.Depinde,stiu ca din tot ceea ce am scris acum,am lasat impresia doar sa fii bun fara sa te lasi calcat in picioare.Tot ce conteaza e sa stii cand e cazul sa te opresti.Ce e preferabil,sa fii bun pe dinauntru,si sa-i calci in picioare pe toti,dar sa faci numai bine oriunde mergi.Oamenii fac greseala de a crede,ca sa fii bun cu ceilalti,sa-i ajuti sau sa le faci pe plac.Se inseala.Totul are un pret.Stii ca nu poti multumi pe toata lumea,multi dintre noi inca nu stim.Si inca suntem dispusi sa incercam sa-i multumim pe toti, pentru a simti ca apartinem.Oricui,oriunde,oricum.Facem promisiuni pe care ne este imposibil sa le tinem,ne cautam atent cuvintele si ascundem parti de adevar pentru a nu deranja,continuand sa pierdem din autenticitate in speranta ca vom castiga acceptare.Facem zilnic,oferind pe tava parti din noi doar pentru a face pe plac.Este imposibil sa le faci pe plac,tot timpul,tuturor celor pe care ii iubesti,acelora care sunt aproape de tine.E nevoie sa fii atent la toate cererile lor si sa-ti aduci aminte,de tot ceea ce-i face fericiti,lucru care este peste puterile unui om.Greu poti multumi pe toata lumea,nu toata lumea intelege totul.Sa multumesti pe toata lumea e un scop pe care nu-l vei atinge nicicand in viata.Nu vreau sa multumesc pe toata lumea.Imi este suficient sa ma multumesc pe mine...Intr-o lume in care nu mai putem intelege nimic logic,trebuie sa ne legam de ceva,sa ne concentram atentia in puncte importante si sa realizam ca nu putem trai in permanenta sub un clopot de sticla,ramanand indiferenti la tot ceea ce se intampla in jurul nostru.O data in plus,pentru a ne dovedi bunatatea,creand punti spirituale intre oameni.Trebuie sa fim mai buni cu noi,sa ne acordam timp,sa gasim modalitatea de a crea,intre creier si inima sau intre trup si suflet,pentru ca bunatatea inseamna spiritualitate.Este nevoie sa fim mai buni pentru a nu fi doar purtatori ai unei masti,ci oameni,fiinte rationale,sensibile.Mai bun inseamna a-ti acorda atentie tie, faptelor tale,pentru a nu-i rani pe cei din jur,ci pentru a-i aprecia pe toti pentru unicitatea lor si pentru faptul ca fiecare este inzestrat cu o anumita calitate.Chiar daca societatea din zilele actuale promoveaza ideea,lasand impresia ca toti ceilalti sunt plini de defecte si nedemni pentru bunatatea mea ca individ,eu am ales sa imi refugiez bunatatea si sentimentele in tot ceea ce ma inconjoara.A fi bun inseamna a face un cadou,dupa parerea mea,poate implica si lucrurile nemateriale.Din punctul meu de vedere a fi bun inseamna a iubi tot ceea ce te inconjoara,a-ti indrepta greselile si,poate chiar,a ierta si a nu renunta niciodata sa lupti.Poate ca in viata fiecaruia a existat un Iuda care ne-a tradat pentru 30 de arginti sau mai multi.Intr-un moment al vietii noastre,o lectie de viata data cu un scop,cu scopul de a te intari,de a te ajuta sa mergi mai departe,de a te pregati pentru adevaratele probleme ale vietii.Asadar,fiti mai buni,iertati,si bucurati-va de frumusetea vietii.A gresi este omenesc,a ierta este divin.Haideti sa incercam sa fim mai buni!Sa ne gandim putin si la ceilalti si sa nu vedem numai interesul nostru.Traim intr-o lume complicata,in care banii si satisfactia personala conteaza cel mai mult pentru unii.Oare daca am inceta sa ne plangem ca nu totul este cum vrem si nu ne-am mai enerva si am renunta la injuraturi nu ar fi mai bine?Viata este minunata,dar noi o complicam.De ce nu ne iubim unii pe altii si preferam sa ne batjocorim incotinuu?Pentru ce atata ura,atata batjocora,atata minciuna,atata clevetire?Pentru binele tuturor haideti sa incercam sa fim mai atenti la nevoile altora,mai toleranti,mai rabdatori,sa evitam certurile si neintelegerile,jignirile.O vorba buna,spusa cu blandete si cu caldura si un zambet te fac in primul rand pe tine mai fericit si apoi pe cei din jur.Omul isi agoniseste invatatura,alearga dupa bani si cauta sa se intalneasca cu oameni mari,si in toate acestea arata sarguinta jalnica.Se uita in oglinda cand iese din casa si daca trece pe cale pe langa o fereastra intunecata se uita in ea,sa vada cat e de frumos si mandru,dar cand vede un sarman in haine rupte,sau un cersetor schiop care abia poate vorbi.Ce satisfactie ai daca faci raul,daca te porti cu rautate,daca te enervezi si te certi?Ajutorul dat altora te umple de bucurie,liniste si pace.Haideti sa ne iubim si noi unii pe altii,in ziua de azi iubirea,sinceritatea si bunatatea sunt considerate boli grave.Pe omul din ziua de azi laudele si ocarile il innebunesc pentru ca il fac sa nu mai stie cine este,daca-i dai bani se bucura si daca il lauzi te slujeste ca un catar.Haideti sa incercam sa renuntam la rautatile noastre,pentru binele nostru si binele celor din jur,se poate,trebuie doar sa renuntam la rusinea de a face binele si la mandria nefireasca de a face raul.Dumnezeu a zidit lumea pentru biruinta bucuriei si a binelui.Sfinteste fiecare inceput si sfarsit de zi cu o rugaciune,si cu o cercetare a faptelor tale,si incearca sa nu mai repeti aceleasi greseli si rautati ziua urmatoare.Impaca-te cu toti si ajuta pe toata lumea cat poti.A fi OM,devine pe zi ce trece o notiune ce tinde sa ajunga pe cale de disparitie.Stresul,grija pentru ziua de maine,goana dupa bani,ne determina sa ne calcam principiile in picioare,sa sarim peste cei sapte ani de acasa si chiar peste simtamintele care ne mai tin sufletul in viata.De cele mai multe ori,ne trezim,insa,prea tirziu.E atat de simplu sa privesti spre cer intr-o zi senina si sa te incarci cu lumina soarelui,datatoare de viata si speranta,e atat de usor sa raspunzi cu un zambet celui care iti da buna ziua,e atat de frumos sa daruiesti o vorba buna unui suflet drag,e atat de bine sa fii bun.Oameni buni au mai fost,oameni buni mai sunt!Dintotdeauna mi-a placut sa scriu,sa povestesc,sa astern pe hartie gandurile mele.Asa simteam ca imi fac ordine in capul meu.Notam,asa cum imi curgeau prin creieras.In felul acesta eram sigura ca nu le uit si unde le pun.Imi facea o deosebita placere sa-mi recitesc gandurile.Nu de putine ori m-am intrebat,chiar eu le-am scris?Ideea este ca desi imi expun aici unele din intamplarile de care ma lovesc personal,doresc totusi in mintea mea,din punct de vedere,ca as avea ceva de impartasit cu ceilalti.Si mai ales ca poate cineva va prinde o idee din zbor de aici.Poate cineva va invata din greselile mele,si cu siguranta ar fi.Mi-am zis,eu chiar am ceva de impartasit cu ceilalti.Si ceilalti cu mine,printre randuri.Scriu pentru ca vreau,scriu pentru ca aici sunt eu insami,scriu pentru ca am ceva de spus,si nu orice.Scriu pentru ca am devenit dependenta,scriu pentru ca e una din posibilitatile prin care pot cunoaste oamenii.File albe,stiloul cel mai bun prieten,blogul cel mai bun informator.E bine,scriu,e foarte bine,iata raspunsul cand dai de greu.E bine,dar,sa nu ma crezi mereu.Esti cum esti,sunt cum sunt,nu-mi ramane decat sa cant.E bine,am si rabdare te si ascult,dar nu insinsta prea mult.Tu spui DA eu spun BA.Nu-ti raspund,nu intreba,ce se intampla in timp cu noi.Nu-mi ramane decat sa cant.Nu sunt aici sa cersesc atentia nimanui,iau criticile ca pe un rau care face bine.Dar ura asta exagerata imi face rau,atunci cand ma critici si ma pui jos.Consider ca e dreptul meu sa iti spun sa te duci la plimbare.Urasc minciuna,ador persoanele sincere,fara interese ascunse,cineva mi-a frant inima si am trecut peste.Dar nu mai am suficienta iubire de aruncat pe fereastra.Asa ca acum traiesc,dar iubesc la suprafata.Nu uita ca m-am sacrificat ani la rand ca sa ajung unde sunt,ani in care tu poate ai copilarit.Caci nici eu nu uit,urasc persoanele care isi bat joc de sentimente,urasc sa nu mi se dea dreptate daca sunt convinsa si am argumente ca asa este.Iubirea e aerul meu,fara iubire,nu as trai,nu imi vand niciodata sentimentele oricare ar fi pretul.Nu vreau nimic de la nimeni,am totul,nu visez sa ma cunoasca toata lumea,vreau sa exist doar pentru persoanele care conteaza,am un orgoliu exagerat,si uneori chiar peste.Nu ma injosesc niciodata,nu renunt niciodata la ideile mele,sunt foarte incapatanata,recunosc atunci cand gresesc si asta ma roade foarte tare,nu imi place sa fiu certata,visez la o viata mai buna,par fericita,si nu sunt.Nu imi vand prietenia pe un,te iubesc.Prietenia e cu totul altceva,urasc fitele,am toate defectele din lume si astea sunt singurele care vor fi vizibile lumii intregi.Calitatile sunt pentru alesi,cand o sa iti aduci aminte de mine,fata ta o sa se lumineze cu un zambet.E de ajuns,am lucruri pe care altii le viseaza,dar care nu imi trebuiesc.Mereu am fost de parere ca trebuie sa lupti pentru ceea ce vrei sa ai si apoi trebuie sa lupti ca sa pastrezi ceea ce ai castigat.Nu sunt o fricoasa,nici pe departe.In orice batalie ma pun in randul intai si sunt la orice lupta.Trag aer in piept si imi spun ca pot,poate m-am schimbat,dar nu a fost cu intentie.Am facut-o pentru ca nu am avut incotr-o.Acum totul e diferit.In viata am acceptat atat binele cat si raul,ori cum nu aveam ce sa fac.Am zambit chiar si atunci cand eram suparata,pentru-ca stiam ca tristetea ca si fericirea,mai devreme sau mai tarziu dispare.Am iubit din totdeauna ce aveam,dar mi-am amintit din totdeauna de ceea ce am avut.Am iertat dar nu am putut uita,am invatat din greseli si mi-am dat seama ca lumea se si schimba.Uneori lucrurile merg prost,dezamagirea vine mereu de la cine nu te astepti.Dar cu toate acestea,indiferent de cine esti,VIATA MERGE INAINTE!Cand nu ti-a mai ramas nimic decat Dumnezeu,atunci ai realizat ca Dumnezeu iti este indeajuns.Nu stiu de unde as putea incepe,am atat de multe pe suflet ca nu stiu ce sa mai fac,ca sa trec mai usor peste probleme.Sper sa nu va plictisesc dar simt nevoia enorma de a povesti cuiva de problemele ce ma apasa.Urasc oamenii falsi,care nu vad dincolo de aparente,oamenii plictisitori cu care nu ai ce sa vorbesti,sa glumesti,oamenii lingusitori,care iti sunt prieteni doar cand au nevoie de ceva.E chiar atat de greu sa fim diferiti?un sprijin intr-un moment delicat al vietii cuiva,face mai mult decat o mie de cadouri,un zambet dat din inima si o privire plina de bunatate,sunt adevarate alinari ale sufletului.Multumesc lui Dumnezeu pentru fiecare moment in care am ras sau am plans,mi-e indiferent constient ca fiecare scapare e o incercare si fiecare reusita un raspuns la o intrebare.Lumea asta te distruge,te induce in eroare,fura tot si apoi fuge,te raneste si te doare.Vreau sa simt din nou ca pot sa zbor,am incercat dar nu pot uita asa usor.Mor incet,simt cum totul ma doboara hai sa o iau de la inceput,suferinta sa dispara.Invata din ziua de ieri,traieste pentru ziua de azi si spera pentru ziua de maine.Lucrul important este sa nu te opresti din a pune intrebari.Uneori,imi deschid ochii noaptea si ma gandesc.Oare,voi mai putea sa ma ridic din pat dimineata care urmeaza?Chiar daca reusesc sa ma ridic in picioare,nu pot intelege de fapt,de ce oare trebuie sa umblu pe langa oameni care nu ma inteleg?Oameni care singurul lucru care le pasa este banul si tot ce deriva de la acesta.Chiar,va-ti gandit ca stiinta sustine evolutia,dar ne plaseaza doar o ideologie paranoica.Nu vezi ca esti inconjurat de oameni roboti.Le dai o comanda,iar ei fac totul sa o duca la realizare.Nu mai face nimic nimeni fara sa castige ceva, parca totul este pe alb si negru.Nu pot sa schimb singura lumea,dar macar imi dau seama ca nu merge bine si incerc sa schimb pe cel de langa mine sau sa il iau dupa mine.Viata este un test,incerc sa fiu diferita,vad ca se prabuseste lumea,dar nu pot singur sa o ridic.Treziti-va din somnul acesta care duce spre pierzare.Este un fenomen des gasit in viata noastra.Dar totusi persista,nu vrea sa dispara.Eu zic ca produce un sentiment de durere.Tristete.Regret,in unele cazuri.Chiar imi pare rau pentru cei care i-am afectat cu acest fenomen pe care poate si eu il folosesc inconstient uneori,sau chiar constient.Stiu ca nimeni nu merita sa fie tratat asa. Deci imi cer in primul rand eu personal scuze,de la toate persoanele care le-am facut sa simta acest sentiment.Fenomenul de care e vorba aici este rezistenta.Daca ai inteles despre ce e vorba atunci e bine.Vorbesc de un lucru,sau mai bine zis,o actiune a omului care functioneaza si se hraneste din adancul inimii omului.Provoaca durere,desparte prieteni,indeparteaza frati si amplifica durerea.Eu spun ca totusi,nu trebuie ignorat acest lucru.Si totusi,noi toti suntem oameni cu aceleasi proprietati vitale.Iarasi,prinsa din nou in capcana,sufar tot mai mult pe zi ce trece.Sufar in liniste,ma exteriorizez tot mai mult,si simt ca mor putin cate putin.Asemeni unui boboc de trandafir,floare ce simbolizeaza iubirea pura.Timpul a trecut fara sa realizez,am pierdut notiunea timpului,m-am pierdut pe mine insumi dar nu pot,nu rezist,si tare as vrea,sa imi iei simturile,sa nu mai simt nimic,sa nu mai simt durerea,sa nu mai sufar atat.Si cu fiecare zi ce trece fara inca o zi,inca o nedumerire,inca o dezamagire,inca ceva ce te face sa te gandesti la rau,ce te face sa iti pierzi mintile,ce te face sa iti vezi moartea.Inca o zi care ma face sa ma gandesc,de ce oare platesc atat de scump ceva ce nu am facut,de parca Dumnezeu ar vrea sa platesc si pentru pacatele viitoare,de parca as fi cea mai mare pacatoasa.Am ezitat mult inainte de a scrie aceste randuri,dar pana la urma am luat hotararea de a va spune cate ceva despre un subiect care de o buna bucata de vreme mi-a pus la grea incercare sistemul nervos central,mai ales zona din creier care se ocupa de problemele sufletului.Cum era si firesc,fiind vorba de o problema cu implicatii majore in ceea ce priveste rezistenta mea cu lumea,ori cum nu vreau sa dau prea multe amanunte.Multe zile au trecut,prea multe nopti am plans,prea mult timp s-a scurs,prea multi ani s-au dus si multe intrebari mi-am pus pe parcurs si la multe nici acum nu am gasit un raspuns.Tot ceea ce scriu,nu sunt povesti,sunt pure sentimente,intamplari din viata mea,tot ceea ce simt in acest moment in care va scriu voua.Si daca maine as pleca?Oare m-as elibera?Ar insemna un inceput sau un sfarsit?Ma vad venind,ma vad plecand si cu lacrimile curgand.Catre cine?De ce?Incep sa gafai.Altfel imi gasesc sfarsitul aici.Intr-un loc uitat de lume,intr-un loc ce imi apartine.E taramul calcat doar de picioarele mele.Puterile ma lasa.Simt cum alunec in abis,nu reusesc sa scap,dar am reusit de am scris pana aici...In fiecare zi sarbatorim ceva.Ma intreb cand vom sarbatori ziua omeniei,pentru ca am uitat sa fim OAMENI?Traim intr-o lume in care valorile nu mai sunt apreciate,in schimb,sunt apreciate vorba fara de continut,minciuna,prefacatoria,linguseala,intr-o lume in care bunul simt si onestitatea aproape ca nu mai pot izbandi din cauza tupeului si a incorectitudinii,intr-o lume in care rautatea este la ea acasa,intr-o lume in care tradarea o intalnesti la tot pasul.Intr-o lume in care competitiile nu mai sunt,si mai ales sunt lipsite de fair play,iar atunci cand se termina o competitie nici macar nu ne mai dam mana.In viata,exista batalii pe care este bine sa le ocolesti,nu din teama ca le-ai putea pierde,ci pentru ca ai deveni penibil castigandu-le.Totusi,viata este o lupta,o competitie,asa ca nu putem sa stam pasivi,sa nu participam,sa nu reactionam,mai ales ca ceea ce nu traim la timp se poate sa nu mai traim niciodata.Luptele pot fi date pe nenumarate fronturi.Unii lupta pentru a se realiza profesional si material.Altii lupta pentru a se afirma,altii pentru intaietate.Altii lupta pentru sanatate.Altii lupta in diferite competitii sportive pentru a castiga o medalie.Altii pentru suprematie economica,politica si militara,sau pentru independenta.Exista doar o lupta care merita din plin maximul de efort.Surprinzator este faptul ca avem de la inceput certitudinea izbanzii.Premiul este mare si va fi oferit tuturor celor care vor sta in lupta pana la sfarsit.Iti doresti sa fi incoronat la finalul luptei?Este singura cununa care nu se vestejeste.Sa ne cercetam dar in lumina cuvantului si sa decidem in ce competitie merita sa ne inrolam.Apostolul Pavel afirma 2 Tim 4.7-8 M-am luptat lupta cea buna,mi-am ispravit alergarea,am pazit credinta.De acum ma asteapta cununa neprihanirii,pe care mi-o va da,in ziua aceea,Domnul,Judecatorul cel drept.Si nu numai mie,ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.Un om este nefericit pentru ca nu stie ca este fericit,acesta este singurul motiv.Cine il are pe Dumnezeu,acela este fericit.In viata,niciodata nu poti sa spui ca nu se intampla nimic.Nu exista momente obisnuite.Totul e nou.Viata inseamna o continua alegere,intre lumina si intuneric,intre prezent si viitor.Traind in umbra vietii mele am inteles ca nu voi putea creste.Am pasit increzatoare cu bratele larg intinse spre lumea care se deschide in fata mea.Privesc cum umbra dispare luminata de stralucirea propriei morti.Exista atatea reguli de urmat intr-o lume plina de teama.Unele spun sa avem rabdare,sa fim prudenti.Altele ne spun sa actionam asa cum simtim.Cautam echilibrul intr-o lume dezechilibrata de propriile-i reguli.Uneori realizam ca echilibrul este mai aproape decat credem.Exista in noi.Un suflet dornic sa-si traiasca destinul a scris randurile de mai jos.Tie,dragul meu,iti doresc sa realizezi ca iubirea nu exista numai in cer,ci si in suflet si in inima.O gasesti in zambete si in cuvinte.Sa realizezi ca a iubi nu inseamna doar sa spui,te iubesc.Timpul si-a pictat peste mine urmele-i acum atat de evidente.Le vad in diminetile mele triste,in diminetile mele fericite,le intalnesc in drumul meu,indiferent de care mi-ar fi destinatia,in locurile unde imi odihnesc sufletul.In locurile unde viata ma invata inca o lectie.In drumurile mele ratacinde printre oameni,doar simplii trecatori uneori.In lumea mea,in zbuciumul lumii atat de vie.Te simt prezent pretutindeni,te regasesc oriunde.Insa te regasesc in nemultumirea ta,pe care o pornesti impotriva lumii,impotriva ta.Te vad vesnic ascuns printre griji,lasandu-le sa iti stopeze putin cat de putin darul de a trai.Alegi sa traiesti in anonimat.Tu esti cel care incepand de acum,isi poate aclama valoarea propriilor sentimente,frumusetea zambetelor,ratiunea propriilor ganduri si,mai presus de toate acestea sunt si eu ca tine,uneori eleva la lectia curaj,alteori pierduta.Insa astazi,scriu catre tine,in care iti las o parte din lumea mea.Un ciob din mozaicul lumii tale,care asteapta sa te urci pe aripile curajului si sa o insemni cu numele tau.Pentru ca tu esti o valoare.O parte din lume,astazi,iti aduce susurul dulce al apelor,a celor care te invata,ca nici un obsacol nu este indeajuns de mare pentru a nu-l trece,vuietul dulce al vantului care iti mai sopteste o data,ca esti puternic,adierea dulce de flori,gata sa iti spuna inca o data,cat de frumos esti in sufletul tau.Seninatatea cerului,simbol al propriei libertati,care te asteapta sa o aclami.Grija cu care o randunica isi mai misca aripioarele pentru a se inalta pana la imposibil.Vreau sa te gasesti,sa iti gasesti locul.Vreau sa fii fericit,si dupa ce vei invata ce ai de invatat,iti doresc sa te respecti si implicit si principiile tale,nu uita de ele.Iti doresc sa fii mandru de tot ce stii si ce poti,dar sa ramai acelasi om modest.Iti doresc sa realizezi ca esti mic intr-o lume mare,dar poti face lucruri imense.Iti doresc sa fii om!Orice ne rezerva viitorul si viata,vreau sa stii ca vei ramane in sufletul meu,ca o raza de lumina.Aceasta face parte din evadarea unui suflet,din zborul timid al unei pasari inchise intr-o colivie,din transformarea unui prizonier intr-un om liber.Totul depinde de felul cum privesti lucrurile.Exista cinci calitati la creion,pe care daca reusesti sa le mentii,vei fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.Prima calitate,poti sa faci lucruri mari,dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii.Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.A doua calitate,din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea.Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion,dar pana la urma va fi mai ascutit.Deci,sa stii sa suporti unele dureri,pentru ca ele te vor face mai bun.A treia calitate,creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit.Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau,ceea ce este neaparat e faptul sa ne mentinem pe drumul drept.A patra calitate,la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara,ci mina de grafit din interior.Tot asa,ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.Si,in sfarsit,a cincea calitate a creionului,lasa totdeauna o urma.Tot asa,sa stii ca ceea ce faci in viata va lasa urme,astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.Nu ai nevoie de a demonstra nimanui cat de destept esti.O stii tu si este de ajuns.Ca ceilalti te vad intr-un fel total diferit de cum te vezi tu,e problema lor.Am scris aceasta pentru ca asta am simtit sa fac.Poti sa o comentezi sau poti decat sa citesti si sa reflectezi.Ce faci mai departe,tine numai de tine.Cuvintele au fost scrise,iar fiecare va lua si va intelege cat poate sa duca.Eu am luat ce a fost mai bun din ea.Confirma-te si ai incredere in tine!Ne intalnim in rugaciune,acolo unde inimile isi vorbesc dincolo de cuvinte.In tacerea rugaciunii,pentru toate sufletele ranite,obosite,ratacite care cauta,nu stiu ce,dar care gasesc in final iubirea care vindeca tot.Acea IUBIRE dupa care tinjim toti,dar pe care nu stim sa o oferim noi intii.Cat de greu e si totusi cat de usor ar putea fi daca am vrea...Despre mine,un pic de frumusete,un strop de naivitate,o cupa de sperante,in rest sinceritate.Doruri,visare si veselie multa,iubire cat o mare,un suflet ce asculta,cum canta mici nimicuri in iarba sub o stea,fiori de dor,suras dulce insotit de-o soapta in clipa cand apusul spre noapte ma indreapta,si pulbere de stele,si aripi de lumina,o lacrima de iele,un dram de zi senina.Nu vreau sa uit niciodata,ca cine m-a facut sa vars lacrimi,nu merita iubirea mea.Vreau sa primesc tot atat cat daruiesc din sufletul meu.Sunt o fata cu un nume frumos Raveca,sincera,nevinovata,ce iubeste si traieste viata si tot ce-i mai frumos in viata.As mai adauga,nu urasc si nici nu fac rau,dar nu-i iert pe cei care TRADEAZA,indifernt sub ce forma.Ca un semn de pretuire,prieten drag iti dau de stire,ca nimic nu-i pe pamant,valoros,poate chiar sfant,ca un prieten de cuvant,si un dor purtat de vant.Nu sunt nimic din ce-as fi vrut sa fiu,dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,sau prea curand,sau prea tarziu,m-am resemnat ca orice bun crestin si n-am ramas decat cea care eu sunt.Nu am incercat sa pacalesc niciodata pe nimeni,i-am lasat pe toti sa creada despre mine ce vor.S-au pacalit singuri,nici macar nu s-au deranjat sa afle cine sunt.Iubesc oamenii care-si pastreaza sufletul de copil toata viata,iubesc oamenii de la care am ce invata,iubesc oamenii calzi,buni,care au o frumusete interioara deosebita,ei merita cu adevarat sa faca parte din viata mea.Toata viata am fost o luptatoare,imi place sinceritatea,nu-mi plac ipocritii si oamenii cu doua fete.Complimentele nu ma ridica,criticile nu ma coboara,sunt ceea ce sunt,nu ceea ce vor altii sa fiu.Nu sunt perfecta,nici nu vreau,nici nu pot,sunt ceea ce este mai simplu,EU.Sunt o picatura in oceanul vietii care ne cuprinde pe toti si pe toate,o fiinta care incearca sa fie un OM intre OAMENI.Omul bun are inima curata si atrage ca un magnet si pe altii in circuitul binelui,al frumosului daruit din inima,pentru ca tot mai multi sa simta bucuria daruirii binelui prin mii de gesturi frumoase si astfel sa se indragosteasca de frumusetea binelui si sa abandoneze raul.Viata mea este ca a ta,sau a altora,cu bucurii,necazuri si vise implinite sau neimplinite.Am trecut prin clipe grele si am invatat o lectie intr-o clipa,prietenii adevarati sunt o adevarata comoara,ca si tine de altfel.Pentru a cunoaste oamenii din viata ta,poate ca ar trebui uneori sa le intorci spatele,ca sa vezi cine va veni sa afle motivul purtarii tale si cine se va dovedi nepasator.Poate ca ar trebui sa pleci intr-o zi ca sa vezi cine va incerca sa te opreasca,cine va veni dupa tine si cine te va lasa sa pleci.Ar trebui sa spun intr-o zi adevaruri care nu plac auzului,ca sa vezi cine va aprecia sinceritatea ta si cine va pune orgoliul mai presus de tine.Poate ca ar trebui sa le spun un secret,ca sa vezi in cine poti avea incredere si cine te va trada.Ar trebui sa-i refuz atunci cand cer ceva,ca sa vezi cine ti-a fost alaturi neconditionat si cine din interes.Poate ca ar trebui sa mai si gresesti uneori,ca sa vezi cine te va ierta,cine te va judeca si cine va renunta la tine.Poate ca ar trebui sa arat intr-o zi ca nu mai am nimic de oferit,sa vezi cine imi va ramane alaturi si cine va pleca.Ar trebui sa apar intr-o zi diferita,ca sa vad cine ma va accepta si cine ma va abandona. Poate ca ar trebui sa uit pentru un timp,ca sa vad cine ma va cauta si cine ma va uita.Inainte de a judeca viata mea sau caracterul meu pune-te in locul meu,parcurge calea pe care am mers eu,traieste durerea mea,indoielile mele,noptile mele pline de lacrimi,rasul meu.Parcurge anii ce i-am parcurs eu si impiedica-te,eu nu doar o data am facut-o,si apoi ridica-te cum si eu am facut-o.Acum te intreb mai poti judeca?Fiecare are propria sa poveste.Sunt o farama de viata aruncata intr-un vartej necuprins.Incerc sa fiu eu insami,sa-i inteleg pe ceilalti si sa ma bucur de clipele cele mai frumoase pe care ti le poate da viata.Uneori sunt bucuroasa,alteori nu.Viata este cel mai frumos DAR pe care il putem primi.Prietenia poate face minuni poate insenina sufletul cuiva care chiar are nevoie cu un gand bun,cu o vorba frumoasa,cu caldura sufleteasca,numai ca e foarte greu de gasit,multumesc pentru prietenie,inseamna mult pentru mine.Nu mi-am facut vreodata din rugi sirag de perle ca sa-mi ascund noianul pacatelor cu ele,eu stiu daca exista o Mila sau Dreptate,dar totusi,nu mi-e teama curata am fost in toate.Cand citesti pe pagina mea,vei intelege cu adevarat noima mesajului meu de prietenie,vei talmaci subtratul insemnarilor mele doar daca privesti cu ochii mintii si ai sufletului,te astept cu drag in ungherul meu cald de suflet si nu uita ca dincolo de povesti de viata,vei intalni mereu oameni,dincolo de oameni vei descoperi ganduri,iar dincolo de ganduri vei gasi farame de suflet,franturi de credinta,puterea si frumusetea sunt in noi.Nu incercati sa demonstrati nimic nimanui,nu incercati sa convingeti pe nimeni de nimic,cei rau intentionati,oricum va gasesc nod in papura, iar rautatea lor nu are limite,nu va pierdeti vremea cu cei care traiesc in lumea lor meschina,sunt atat de multi in lumina,care abia asteapta sa vi se alature.Deci cred ca ati inteles bine,ce stiti despre mine.Tot mai des intalnim,sa fii realist.Personal,am depasit demult stadiul in care credeam ca e un sfat intelept.Inainte de a va arunca si accepta acest sfat intrebati-va daca,a fi realist, nu e doar un mod mai simplist de a renunta la un scop mai mare,mai idealist,o viziune imensa a ceva extraordinar,pe care cei din jurul nostru nu sunt pregatiti sa-l inteleaga inca.Ce este realitatea,ce inseamna sa fim realisti si de ce trebuie sa tinem cont de ea?De ce noi mereu trebuie sa ne oprim sa vedem care este aceasta realitate si de ce trebuie atita s-o contemplam?Nimeni nu exclude faptul ca avem o realitate trista,insa acum peste tot in lume este asa,peste tot este criza,peste tot oamenii pierd locurile de munca,peste tot raman flaminzi,se zbat pentru o viata mai buna.Insa nu conteaza aceasta,nu conteaza aceasta realitate trista daca vrem s-o depasim si sa o schimbam.Nu trebuie sa luptam contra acestei triste realitati,pentru ca cu cat mai mult incercam sa indepartam aceasta trista realitate cu atit suntem mai legati de ea,cu cat mai mult o contemplam cu atit mai greu putem scapa de ea.Oare constientizeaza aceste lucruri cei care ne indeamna sa fim realisti,ei ca sa fii realist este o prostie in conditiile cand noi vrem sa facem schimbarea?Pentru ca in aceste conditii nu este relevanta realitatea,nu este relevanta trista realitatea,pentru ca este o realitate globala si noi suntem prea mici ca sa luptam cu ea.Pentru noi este relevant ceea ce ne dorim,insa noi dorim o schimbare,ne dorim o viata libera,fara guvernare,iata ce este relevant!Si daca ne vom dori asta din tot sufletul,daca nu ne vom gandi la nimic decat cu adevarat sa lupte pentru asta,atunci cred asta se va intimpla.Trebuie sa credem.Trebuie sa credem ca noi putem sa facem schimbarea si de noi depinde si viitorul acestei lumi.Asta trebuie s-o inteleaga toti cei care  vine pentru o viata mai buna.Insa vedem ca nicaieri,nimeni si niciodata nu-ti garanteaza aceasta viata mai buna precum isi inchipuie unii.Abia acum toti trebuie sa realizeze ca intrucat acasa ne este cel mai bine,acolo ne trage mereu sa venim,inseamna ca trebuie sa ne facem acolo viata mai buna,inseamna ca acolo trebuie sa facem traiul la care am aspirat altundeva insa care s-a dovedit a fi un miraj.Deci care este realitatea in cazul asta?Oare nu traim noi cu iluzia traiului mai bun,oare nu traiesc toti cei de acum cu iluzia ca undeva peste vremuri oamenii traiesc asa pur si simplu bine fara efort?Este o iluzie de care trebuie sa scapam acum,pentru ca pe urma poate va fi tirziu.Eu nu am spus ca nu accept realitatea de azi,dar nu vreau ca tot ceea ce fac sa rezulte din insasi realitatea asta trista,pentru ca astfel va fi greu sau imposibil s-o depasim.Daca observi am spus ca nu trebuie s-o contemplam,adica sa nu-i atragem asa mare atentie,insa desigur ca nu am in vedere s-o neglijam.Si spun asta doar pentru a nu ne lasa afectati de aceasta trista realitate,de a incerca sa gindim la rece ce posibilitati sunt si cum putem depasi aceste momente grele.Sper sa intelegi.Problemele realitatii de azi nu trebuie neglijate,ci infruntate cu dirzenie prin munca zilnica si analiza a proceselor si fenomenelor din jurul nostru.Sa iti doresti ceva in viata e foarte important,conteaza si ce faci TU ca personalitate,sa iti indeplinesti dorinta.Se spune ca in viata trebuie sa fii realist,sa vezi lucrurile asa cum sunt...Eu sunt un om,sunt doar un om,ajuta-mi Te rog,sa vad,mai mult ce pot a fi.Sa cred mai mult,in al meu Domn.Invata-ma sa Te slujesc,inca o zi.Caci maine nu stiu,daca va mai fi inca o zi.Nu stiu timpul cand viata mea se va sfarsi.Revarsa din Duhul Tau Sfant,inca o zi.Bat la usile unor inimi insangerate,caut esenta unor suflete curate.Dar nu gasesc decat scrum,stricaciune si morminte.Si-au scos ochii constiintei,si-au smuls sagetile luminii si s-au lasat invinsi,de patimi si himere.Le lacrimeaza pulsul de atata suferinta,se scurge viata,si curge iuteala spirtului otravitor.E rautate,chin,dureri, esecul unor idealuri neimplinite.Iubiri pierdute,boli acute si nemutumiri.Caut un om neintinat,un destin nefurat,un zambet,un om,un inger,un binecuvantat.M-am nascut din samanta neamului meu,un neam plin de durere,fara alta comoara,decat speranta.Eu m-am nascut sa nu mor niciodata,si daca totusi,zilnic,moare-n mine o particica pentru Tine,e ca sa imbrac adevarata viata.Nu pentru ca sunt eu,nespusa piatra rara,ci pentru ca-n fiinta mea precara,ai pus un strop din maiestatea Ta.Eu m-am nascut sa fiu o marturie.Eu m-am nascut sa plang cu cel ce plange,si sa-mi iubesc si fratii si dusmanii,dar teama-mi e ca zilele si anii,sa ii ajung pe toti,nu mi-ar ajunge.Caci scurta e umblarea pamanteasca,si-n trupul meu e mare neputinta.Eu m-am nascut sa stiu ce-i rau si bine,si multi ani am cautat raspunsul,dar tot atat m-am intalnit cu plansul.Eu m-am nascut sa aflu-n mine pretul,ce s-a platit in locul meu pe cruce,si oriunde in lume pasii ma vor duce,prin orice biruinte si infrangeri,o viata de peste 55 de ani in cateva cuvinte reci.O viata traita in doar o clipa,clipa cat o eternitate.E viata mea,sunt trairile mele,de atunci,de ieri,de azi,si nu ma voi opri aici,voi trai si maine.Multe m-a invatat viata.Am inteles ca trebuie sa mi-o duc cu demnitate crucea,nu cu fruntea privind pamantul,ci cu privirea spre cerul divin.Traiesc in aceasta viata din iunie 1959,cu numele primit la nasterea mea,de la parintii mei.Locul de nastere mi-este in satul cel mai frumos,caci acolo m-am nascut eu.Acum,cand vara vietii mele bate cu flori de crin la usa,scriu in cartea vietii,trairile trecute,trairile prezente.Am fost o frunza in bataia vantului,am devenit cu timpul o floare plapanda,acum doar traiesc.Bucuria de a invata ca viata trebuie traita,asa cum ti-o da Dumnezeu.Sunt singura,acum,in jur e liniste,e pace,e singuratate.Ma intreb mereu ce am facut in viata,daca a fost bine,daca a fost rau?Traiesc cu calm trecutul invechit,se deruleaza imagini,fapte ce-au murit,si lasa loc luminii din zilele senine.Sunt sute de imagini,ce curg pe pagina alba,nu stiu la care sa zabovesc o clipa.Cum mai trec ani?Sunt eu,obosita putin,nu e usor sa scrii de o viata,povestea unui om,ce a baut pelin.Stau cu privirea pierduta,ma uit spre mine acum.Ce a fost viata mea?ce am sa las in urma?o casa,un copac,poate o slova.M-am nascut vara.Nu scriu aceste randuri cu nici o urma de regret.M-am nascut femeie si nu mi-am dorit niciodata sa fi fost altceva.Dupa o noapte de chin si suferinta petrecuta in maternitate,am aparut si eu o data cu venirea diminetii.Desi aceste randuri le scriu acum,imaginea verii in care m-am nascut,a ramas intiparita mereu intr-o lume mare si minunata.Acele vremuri au trecut de mult si nu se vor mai intoarce.Primii mei pasi si tot ce a urmat nu vor putea fi niciodata stersi pe deplin,ci doar pentru o vreme ascunsi vederii imediate,dar nu pentru totdeauna.Privesc in jurul meu si observ urmele trecerii mele prin acest univers ce nu suporta o aceeasi forma pentru mult timp.Exista o lege a firii ce supune vremelniciei tot ce exista,dar dincolo de aceasta putere,ce sterge locuri si oameni,se descopera o realitate ce nu poate fi distrusa,care in cele din urma isi va descoperi adevarata forta a nemuririi.Viata trece atat de repede si datorita minciunii,nu avem timp,uitam de lucrurile mici si frumoase din viata.Uitam sa zambim,uitam sa fim tandri,uitam sa oferim dragoste,uitam sa mangaiem sau sa dam un buchet de flori,uitam sa facem multe.E pacat.Hai sa fim mai buni,nu e greu.Atunci cand eu m-am nascut,am vrut sa am decat puterea,sa lupt cu viata,cu durerea,si lupta sa o biruiesc.Sa nu mai plang atunci cand toti,glumind,sau serios vorbind,arunca vorbe grele-n mine,cu ele sufletu-mi zdrobind.Dar iata plang acum,eu n-am puterea,sa alung raul si durerea.E prea tarziu,caci m-am nascut.Fii ceea ce esti,pentru ca nu te-ai nascut ca sa impresionezi pe cineva.Am inteles ca toate au un inceput dar si un sfarsit.Eu zic ca am inteles ce era de inteles pana acum.Intr-o zi totul va fi bine,iata speranta noastra!Totul va fii bine,este bine de pe acum.M-am nascut in timp,si traiesc in timp.M-am nascut si am venit in lume,ca sa marturisesc despre adevar.Orice moment care apare in viata mea,poate cateodata mai dureros,m-a facut parca mai puternica,niciodata nu am crezut ca sunt o victima a sortii sau a destinului,din contra am gandit de zece ori si am luat decizia cea mai buna.Cred,fara falsa modestie,ca m-am nascut cu acea tehnica de supravietuire.Tarziu am realizat ce inseamna viata si cum sa ai grija de ea.M-am nascut ca sa te iubesc!Mi-e dor de rasarit,mi-e dor si de apus,si de splendoarea zarilor senine,mi-e dor de harul Tau trimis de sus,si mi-e atat de dor de Tine!Mi-e dor de soarele stralucitor,si de-a Ta dragoste ce lumea mea o tine.Mi-e dor de harul Tau,mi-e atat de dor de Tine!Mi-e dor de pace si de flori,imi este dor de linistea din mine.De ziua binecuvantata-n zori,mi-e dor ca sunt copilul Tau,sa stiu ca mana Ta ma tine.Sa plang la bine si la rau,mi-e dor de clipele cand iti vorbesc,si de raspunsul care stiu ca vine.Mi-e dor de cer,mi-e dor sa-Ti multumesc pentru iertare,si pentru dorul ce l-ai pus in mine,si simt mereu prin dragostea Ta mare,ca si Tu vrei sa-mi fie dor de Tine.Sa simt mereu a Ta prezenta,vreau sa marturisesc cu intreaga mea fiinta,ca-i minunat sa-mi fie dor de Tine!M-astepti cu indelunga Ta rabdare,eu spun doar o rugaciune,iti multumesc de binecuvantare,iti multumesc ca si Tie ti-e dor de mine!Mi-e asa de dor Isuse dupa Tine,mi-asa de dor sa simt prezenta Ta.Privesc in zare,de e nor sau soare,zi sau noapte,si astept.Tanjesc dupa a Ta venire,dar totul e senin,linistit,parca-n asteptare,si atatea semne anunta a Ta venire.Si lacrimi mii de bucurie,ca perle mici pe-al meu obraz,ingenunchez,si in tarana cad.Si mainile spre cer le-nalt,mi-e dor Isuse,mi-e-atat de dor de Tine.Mi-asa de dor ca Tu in rugaciune,sa vi sa-mi stergi Isuse lacrima.Mi-atat de dor Isuse dupa Tine,mi-atat de dor sa simt prezenta Ta,sa simt ca esti in toate langa mine.Mi-asa de dor Isuse sa revi,in rugaciune sa te pot simti,si lacrimi multe sa-ti pot oferi.Mi-asa de dor ca sa te vad pe nori,mi-asa de dor sa vad cum vei veni,mi-asa de dor sa vi sa iei Isus ai Tai alesi.Ce bine e cu Tine Doamne!Bine e la tine Doamne,bine e la Tine acum.Tatal meu din Ceruri,imi plec azi inima in Fata Ta,si sufletu-mi smerit Te roaga,ai mila de fiinta mea.Tu,Cel ce pentru mine te-ai jertfit,ai mila de-ale mele lacrimi,si de-al meu suflet greu lovit.Da-mi azi rabdarea,ce Tu-ai avut odat,cand ai murit pe cruce,si ai tacut,nevinovat.Da-mi credinta,prin care Te-ai jertfit,iertarea,ce spala orice pacat.Dar mai presus de toate,da-mi,azi iubirea,sa pot iubi ca Tine,pe toti din jurul meu.Sa rabd ca Tine,cand drumul e prea greu.Am strigat spre Tine,cu lacrimi fierbinti in pleoape.Nimeni nu imi intelege dorul inimii si focul,de aceea nicaieri printre ei nu-mi aflu locul.Intind mainile a ruga,si te rog smerita,ai mila si de copii mei.In viata am gasit un rost,si-n orice zi la greu si bine,comoara mea Isuse tu ai fost.Pe calea-aceasta plina de-ncercare,Tu nicicand nu ma parasesti.Iti multumesc ca esti mereu cu mine,de dragul Tau,mi-e draga viata,si moartea,nu-i decat un prag.La umbra aripilor Tale,eu sufletul mi-l racoresc.Ce bine-I Doamne langa Tine,ce bine-I e sub al Tau nor,la umbra Ta sunt ape line,ce curg din vesnicul izvor.Ce-I bine cu Tine,ce bine sub al Tau umbrar,ce bine e sub Har.La umbra aripilor Tale,gasesc oricand un adapost.Voi cei truditi de drum si cale,de sarcine grele impovarati,voi cei rapusi de chin si boale,aici veti fi eliberati.Veniti la Domnul,El e-aproape,voi cei ce greul va rapus,veniti acum,veniti la ape,la stanca vieti,la Isus.Cu mana intinsa a ruga spre cer,cu ochii inchisi si capul plecat,cu gandul la Tine inca mai sper,Speranta.Umila iti cer sa-mi dai sanatate,in viata dreptate,o raza de soare,o floare de crin,cu cerul senin,un strop de iubire,si-o cupa de miere,ca stiu ce-i durerea si gustul de fiere.Tu,pe toate le poti de voiesti.Te rog in genunchi,ruga mea sa o primesti.Toate izvoarele mele sunt in Tine.Psalmul 87:7Cuvant de-ajuns de multumire,mi-ai dat atata biruinta,ai fost alaturea de mine,sa-ti dau,n-am gasit.In ceasul cel mai greu,m-ai intarit,m-ai ajutat,si-n nesfarsita Ta iubire,m-ai invatat sa am credinta,sa cred in Tine,mi-ai dat atata fericire,si sa astept in umilinta.Mi-ai facut atata bine,cum n-am crezut si n-am gandit.Domnul este lumina si mantuirea mea,de cine sa ma tem?Domnul este sprijinitorul vietii mele,de cine sa-mi fie frica?Psalmul 27:1Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu,care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos!1 Corinteni 15:57Din El,prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci!Amin.Romani 11:36 Te las si sper sa ne mai revedem,te las cu bine cand lacrima iti scalda.Te las in urma floare,si te voi iubii,ofilita si uscata,si-n gandul meu vei inflori in zilele cetoase.Te las cu bine,te caut,dar ai plecat curgand pe adierile de vant.Te las cu bine,zi de azi,ce bine e cu Tine!Ai platit un pret sa-mi dai viata,sa traiesc prin har azi mantuita.N-am cuvinte Doamne sa-ti pot spune,cat de drag imi esti si-s fericita.Numele mi-e scris in Cartea Vietii,si doresc Isus cu orice pret,sa raman statornica in credinta,sa te laud si sa Te slavesc.Voia Ta,nu voia mea,sa se faca Doamne-n viata mea.Sa traiesc cum Tu doresti,o Domnul meu.Toata roada Duhului Tau sfant,zi de zi s-o am pe-acest pamant,iubire sa raspandesc mereu,in jurul meu.Pacea Ta ce-ntrece orice lucru,cunostinta intregului pamant,s-o reversi in inima,orice-ar fi sa pot mereu sa-ti spun,te iubesc,Domnul meu cel bun!In fiecare zi,fiecare din noi isi creeaza propriul destin.Unii scriu poezii,altii scriu articole pe bloguri,altii sadesc un pom.Fiecare e un creator care isi exprima prin creatiile sale dragostea si trairile sale.Dragostea,este cel mai puternic sentiment din univers,insa eu consider ca inteligenta nu este mai putin importanta,fara inteligenta am fi incapabili de a crea ceva,am fi incapabili de a exprima sentimentele si trairile noastre.Dragostea este sentimentul nostru,este starea noastra sufleteasca,iar inteligenta materializeaza acest sentiment prin creatie.Astfel inteligenta devine un punct de tranzitie dintre dragoste si creatie.Revenind de la inceput,viata fara dragoste nu ar fi viata,iar dragostea fara creatie nu ar mai fi dragoste.Viata,dragoste si creatie par a fi simple cuvinte cu un sens usor descifrabil,insa aceste cuvinte contin intregul sens al existentei noastre.In fiecare dimineata,te ridici din pat si te gindesti la ziua care vine.Esti liber.Esti un creator si poti alege.Ai dreptul sa-ti croiesti destinul cum iti place.Este viata ta. Poti sa-i conferi un alt sens.Poti merge pe un alt drum.Dar stii cum procedam de obicei?Marea majoritate dintre noi alege drumul obisnuit,drumul batatorit de altii.Ne temem de necunoscut,de nou,de lupta si trecem peste sansa de a fi ca El.Asa raminem o posibilitate nerealizata.Vine o zi,insa,cand privesti inapoi si atunci auzi glasul copilului din tine care te intreaba.De ce n-ai riscat?De ce nu ai crezut in minunile pe care ai fost in stare sa le savirsesti?Iar tu nu ai nici un raspuns.Si doar asculti,cum plingi de atata dor de viata.Imbatranim cand uitam sa mai fim copii,ne ocupam mintea si sufletul cu griji si uitam sa ne bucuram de lucrurile simple si de momentele frumoase din viata noastra,amanandu-ne fericirea.Uitam ca viata e o piesa in care noi suntem actorii principali,ca putem aprecia fiecare clipa si ca ne putem juca indiferent de situatie.Am simtit o energie si o bucurie fantastica,un sentiment de libertate,sinceritate,naturalete si infinita creativitate.M-am intristat sa vad ca oamenii mari incearca sa-i conditioneze cu limitele gandirii lor,cu o atitudine superioara prin care-si exprima de fapt propriile frustrari.Un om e un om,indiferent cat de mic.E pacat ca in loc sa invatam de la copii,ii bombardam uneori cu lucruri care-i indeparteaza de ei.Da,copiii sunt cele mai minunate fiinte,iar zambetul lor e cel mai sincer si frumos mod prin care isi celebreaza viata.Incearca sa-ti amintesti in ficare zi si sa privesti viata cu ochi de copil.Joaca-te cu ei,canta,zambeste,danseaza,fii curios si bucura-te de viata.Aminteste-ti ca tot ceea ce este important in viata ta este ceea ce alegi.Si cand navighezi pe Internet Explorer te Intreaba,what is next step?calculatorul nu va alege pentru tine,el este un instrument si asteapta decizia ta.Asa si Universul,Viata,Dumnezeu.Asteapta decizia ta.What Next?Viata este un cadou fascinant.O simti asa?Daca nu o simti asa,ce alegi?Viata nu e nesfarsita sa o traiesti asa la intamplare.Sau iti permiti asta?De ce alergi sa te-ntreci daca uiti de ce alergi.Scopul vietii este o viata de scopuri.Mereu mi-a placut sa stau sa observ cum unele lucruri se intampla pentru ca trebuie sa se intample.Mi-a placut sa ma uit in urma mea si a deciziilor luate si sa observ unde m-au dus ele si cum m-au format ca om.Mereu am crezut in destin si in ceea ce este scris sa se intample,dar in acelasi timp am crezut si in continuare cred in faptul ca fiecare hotarare si pas pe care il facem ne duce intr-o directie sau alta.Si astfel,ne putem modifica singuri traseul vietii.Mi-a placut mereu sa cred in coincidente,in acele momnte sau situatii care pareau ireale,dar care aveau loc tocmai cand nu te asteptai.Si iti lasau in suflet un sentiment placut,ca acel lucru sau intamplare trebuia sa fie atunci,acolo,in acel moment din viata ta.Te simti astfel,omul potrivit la locul potrivit.Si,ca deobicei,cand cred in ceva mi-e greu sa accept ca poate nu e asa,mi-e greu sa concep ca anumite coincidente nu iti creeaza viata,ca destinul nu ti-e scris,ci ti-l faci doar tu cu mana ta si ca poti sa esuezi in prea multe decizii luate.Da,cred ca destinul ti-l faci tu,dar in acelasi timp cred ca depinde si de o forta suprema care te pune in anumite situatii mai mult sau mai putin situatii in care trebuie sa alegi intre doua sau mai multe variante,sa alegi stanga sau dreapta,bine sau rau,daca sa mergi inainte si cand anume sa te opresti.Imi place tare mult sa cred ca toate lucrurile se intampla cu un motiv si cred cu toata fiinta mea acest lucru.Chiar si o situatie mai penibila sau nu tocmai placuta se intampla cu un scop.Si din fiecare lucru marunt,ai ce sa inveti.Destinul ne este guvernat de alte legi decat cele aparente,ale lumii fizice.In principiu legea cauzei si efectului functioneaza si ne determina intrega existenta,doar parametri sunt altii decat cei cu care suntem obisnuiti.Daca vrei sa traiesti fericit,daca doresti sa ai un destin favorabil trebuie doar sa actionezi in directia dorita,detasat insa de rezultatele actiunilor tale,detasat de dorinte,fericire si nefericie,bunastare si obiective.Detasat si de nefericire,suferinte si neplaceri,sa fi pur si simplu.Sa accepti tot ce vine in viata ta cu seninatate si intelegere.Intelegerea faptului ca tot ceea ce ti se intampla este nimic altceva decat consecinta actiunilor a gandurilor si trairilor tale.Oare chiar putem trai vesnic si fara probleme?Nu este nefericire,rautate,lupta pentru a-ti atinge scopul si chiar moartea ceea ce fac viata atat de frumoasa?E atat de infricosator si,totodata,minunat sa stii ca fiecare zi ar putea sa fie ultima.Ati putea trai stiind ca binele nu se va termina niciodata?Ma depaseste nesiguranta in a face urmatorul pas intr-un anume ritm,pentru ca pasii se fac in ritm.Depinde ce ritm iti alegi,poti sa faci un pas saltat,un pas rapid,unul lent,si o lume noua pe care o descopar acum in fiecare zi.Azi oriunde ai merge vezi telefoane,calculatoare, tablete.Totul este computerizat.Practic suntem dependenti de toate si internet.Ce sa va spun si despre mine,dar asa este,lumea virtuala ne-a schimbat radical viata.Desigur exista o multime de beneficii,putem comunica mai usor,gasim informatiile utile mai repede si multe alte beneficii,dar pe linga aceste beneficii mai sunt si multe minusuri.Majoritatea dintre adolescenti sunt dependenti de internet,e greu sa gasesti pe cineva care nu are internet.In urma unui studiu,afirma ca dependenta de internet include dorinta de a sta numai online,iar acesta dependenta provoaca probleme fizice sau mentale,insomnie sau dificultati de concentrare. De asemenea cei care comunica prea mult pe net risca sa se inbolnaveasca de boli musculare.Majoritatea dintre cei ce stau la calculator nu stiu care e pozitia corecta in timp ce scrii.Simptome precum izolarea adolescentilor in propria camera,ignorarea familiei si a prietenilor sau renuntarea la o alimentatie si o igiena regulata sunt intalnite,conform medicilor si la dependenta de droguri.Principalele efecte ale dependentei sunt scaderea capacitatii de concentrare,cresterea nervozitatii si sedentarismul,ce ii poate marca pe tineri pentru tot restul vietii,ducand la depresie si anxietate.Aceasta dependenta a fost calificata de medici ca fiind o afectiune psihica.Aceasta dependenta de calculator ne dauneaza foarte mult,ne izolam,ne e frica de lumea reala,nu mai vedem frumosul din jurul nostru,parca fericirea noastra e internetul.O plimbare prin parc,in opinia mea e mult mai benefica decit mai mult timp pe internet.O viata cu sens inseamna o viata traita constient,dincolo de valul iluziei si automatismelor de care suntem inconjurati de cand ne-am nascut.E posibil sa traiesti cu adevarat,sa fii in folosul celorlalti,sa impartasesti si sa te bucuri de fiecare clipa,asa cum este ea,fara sa judeci,fara sa tanjesti mereu dupa altceva,cu focus continuu pe cine esti tu cu adevarat si o perceptie clara a realitatii.De aici incolo iubirea si compasiunea apar spontan,ajutandu-te sa-ti traiesti viata la potentialul maxim.Ai puterea sa alegi,clipa de clipa,viata pe care ti-o doresti.Fii curajoasa si alege sa te simti bine.Trage aer in piept si indrazneste sa fii tu.Esti unica si esti minunata.Get out of your mind and go back to your senses!Cu ce am venit noi pe pamant?Goi am venit si goi plecam.Plangand am venit si plangand plecam.Cu nimic am venit,si asa cum am venit plecam,nu luam nimic cu noi,ci tot aici lasam,caci totu-i trecator si goana dupa vant.Goi am venit cu pumnii stransi,si tot asa plecam inapoi,tot ce am strans lasam,si apoi plecam.A noastre fapte ne urmeaza,si pentru tot ce-am faptuit,primim rasplata de la Domnul,buna s-au rea,cum ne-am gatit,de-am implinit cuvantul care ne-a fost lasat de El.Am invatat sa facem bine,sa ajutam pe cel sarac,la cel flamand sa-i dam o paine,la toti din jur sa fim pe plac.Asa ne strangem bogatia,facand tot bine cu folos,si cand plecam de-aici spre ceruri,Sus,ne intampina Cristos.In lumea asta zbuciumata,am cautat limanul Sfant,pe care l-am visat odata,dar nu se afla pe pamant.Un singur tarm acum ramane,strain de valul cel lumesc,Ierusalimul cel din ceruri,in calea lui sa ma grabesc.Trecand pe langa un cimitir,ma opresc si uit sa mai respir,prin viata-s si eu trecator,ma doare toate,ma trece un fior,acolo sunt nume ce s-au dus,cu tot ce-aveau si ce au spus,pe cruci vad scris,parinti si frati.Cu vieti amare sau trai dulce,sfarsit-au toti,aici,sub cruce,promisi sau luati la intamplare s-au stins precum o lumanare.Si parca as sta,n-as vrea sa plec,doruri straine ma petrec,de toti de aici parca imi pasa,si simt c-as fi precum acasa,apoi ma inmoaie un gand firesc,ce scurta-i viata ce-o traiesc!Un dram de viata cat mai este in lumea asta sa traiesti,jertfeste-l numai pentru suflet si lasa grijile lumesti,un singur an sau jumatate,o luna,poate,ti-a ramas,sau numai ziua cea de astazi,ba poate chiar numai un ceas.Pe cat de tainic se arata hotarul vietii pe pamant,pe-atat mai scurt sa-ti para drumul ce duce pana la mormant.Caci plansul stinge focul vesnic iar ruga te inalta sus,cu dragoste tu sa le pazesti.Si toate te lasa singur la mormant,si numai faptele credintei,tovarasi mai departe sunt.Sa ne oprim putin din drumul framantarilor noastre si sa ne intrebam cu toata sinceritatea,de ce ne iubim mai mult trupul care este vremelnic si supus putrezirii,decat sufletul care este vesnic si este cel mai mare dar cu care ne-a inzestrat Dumnezeu.De ce ne ingrijim de boala trupului,iar boala sufletului o lasam nevindecata asa incat multi nu se mai pocaiesc.Nimic nu vedem mai des decat moartea si totusi nimic nu credem,uitam ca suntem muritori,calatori in aceasta lume.Nu stim ce ne aduce ziua de maine,dar un lucru stim sigur,curand sau mai tarziu va aduce inevitabilul,moartea si judecata.Dumnezeul indurarii,ingenunchez inaintea Ta,cu inima franta si zdrobita,Tie iti incredintez ceasul cel din urma al vietii mele si ceea ce urmeaza.Cand murim nu luam nimic cu noi si tot ce am caldit si realizat in viata ramane o amintire a cea ce am fost...Binecuvantat sa fie omul care se increde in Domnul si a carui nadejde este Domnul.Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca.Nimeni sa nu-ti dispretuiasca tineretea,ci fii o pilda pentru credinciosi,in vorbire,in purtare,in dragoste,in credinta,in curatie.Recunoaste-L in toate caile tale,si El iti va netezi cararile.El te va iubi,te va binecuvanta si te va inmulti,va binecuvanta rodul trupului tau si rodul pamantului tau.Domnul sa te binecuvanteze din Sion,El,care a facut cerurile si pamantul.Sa te asculte Domnul in ziua necazului,sa te ocroteasca Numele Dumnezeului lui Iacov.Sa-ti dea ce-ti doreste inima si sa-ti implineasca toate planurile tale.Domnul sa-si inalte fata peste tine si sa-ti dea pacea!Binecuvanta,dar,casa robului Tau,ca sa ramana pe vecie inaintea Ta.Caci ce binecuvantezi Tu,este binecuvantat pentru vesnicie.Asa vorbeste Domnul."Blestemat sa fie omul care se increde in om,care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul!"De fiecare data cand esuam intr-o relatie de orice fel ar fi ea,primim replica bine cunoscuta.Blestemat sa fie omul care se increde in om.In majoritatea cazurilor oamenii flutura acest verset,ne place foarte mult sa ne ascundem in spatele acestor vorbe,sa mascam rezultatul comportarilor noastre printr-un limbaj religios.Parem spirituali,chiar foarte spirituali,dar ar fi mult mai eficient sa gandim ce vorbim.Oare ce se intampla cu intreaga Biblie care emite niste principii pe care daca le puni in aplicare ajungi chiar si fara sa vrei,un om de incredere.Nu cred ca Biblia se contrazice pe sine.Daca,blestemat sa fie omul care se increde in om,ar fi intr-adevar potrivit pentru a te spala pe maini de o relatie esuata,ma intreb oare de ce intr-o casnicie cei doi au incredere unul in altul,si nu isi cladesc relatia pe suspiciune,retinere si raceala,e periculos sa te trezesti cu un blestem pe cap.D-zeu ne vrea oameni de incredere,oameni de cuvant,oameni radicali si dintr-o bucata,fara complicari inutile.El a creat biserica tocmai ca aceste relatii de incredere sa se dezvolte si sa creeze o atmosfera de armonie.Dragostea in sine pusa in aplicare te transforma intr-un om de incredere,roadele Duhului Sfant sunt menite sa aduca atata armonie in relatiile dintre oameni,incat sa te poti baza pe cel de langa tine,pe vorbele lui,pe atitudinile lui.Cand omul devine mai important ca D-zeu,cand cineva slujeste omului respectiv in detrimentul slujirii Domnului,atunci intr-adevar este o problema foarte mare si omul va culege ce a semanat.Daca am lucra putin,sau putin mai mult la caracterul nostru,daca am muri fata de firea noastra,ne-am autoeduca si am lupta impotriva firii,cu siguranta ca relatiile pe care le avem s-ar imbunatati simtitor,si nu am mai fi tentati sa strangem in brate acest verset in situatii in care nu se potriveste.Cuvantul lui Dumnezeu nu spune ca nu trebuie sa avem incredere unii in altii in viata de zi cu zi,ci ca este un pacat sa te increzi intr-un om mai mult decat Dumnezeu.Oamenii sunt limitati si nu sunt stapani pe nici o situatie.De aceea,in situatiile grele ale vietii,sa apelam la Dumnezeu si sa nu ne incredem in nici un om mai mult decat in Dumnezeu.Toate invataturile omenirii par omului bune,totusi pina la urma toate duc la peire,numai Cuvintul lui Dumnezeu duce la viata vesnica si la o umblare implinita pe acest pamint.Sa avem ca baza Biblia si nu filozofiile omenirii.Nu alerga la oameni.Da-ne ajutor in necaz,caci zadarnic este ajutorul omului.Stau si ma gandesc de cate ori am fost in necaz,si de cate ori am alergat la oameni.Cred ca marea majoritate avem acest defect,de a ne increde mai mult in oameni decat in Acel care ne-a dat viata.In urma unor experiente avute,am ajuns la concluzia psalmistului,ca zadarnic este ajutorul omului daca nu alergam la Domnul cu necazul nostru.Si versurile unei cantari ne indeamna atat de frumos sa-I spunem numai Domnului,necazul si durerea din inima noastra.De esti trist si apasat in suflet?Spune-I lui Isus,spune-I lui Isus!Nu este prieten mai bun,nu gasesti un altul mai aproape,spune-I lui Isus acum.Oamenii ne vor povesti,poate vor rade de noi sau ne vor judeca,dar Dumnezeu poate rezolva cu adevarat problema mea si a ta.EL care ne cunoaste asa cum nimeni nu ne stie,poate sa mangaie inima,si poate sa ia durerea din ea.Noi oamenii suntem trecatori,suntem doar tarana si nu ne putem ajuta pe noi insine.Cand durerea e mare,in camaruta noastra,ne asteapta sa ne dea alinare.Mi-e trist,mi-e greu,nimeni nu ma intelege.Invata sa mergi pe propriile picioare.Nu poti tot timpul sa astepti,oamenii nu vor fi mereu alaturi de tine sa te sustina.Aceasta este viata,astazi sunt de partea ta,maine impotriva ta.Cu cat ajuti pe altii,observi nevoile lor si iti aduci o contributie,mare sau mica,si binecuvantarile cerului si ale pamantului nu vor inceta sa vina mai mult in viata ta.Tine-L de mana,El lumineaza inima si intelepteste mintea.Vei descoperi un Dumnezeu perfect care te intelege,te iubeste,te vindeca si te face fericit.Trecem prin viata,printre oameni uneori,cu o inima de piatra.Uneori este mai bine sa fii tradat de prieteni,pentru ca numai asa intelegi cat de buni pot fi dusmanii.Sfaturile mele par dificile,stiu ca orice obicei rau se poate sfarama prin puterea rugaciunii.Fie ca intotdeauna sa ai muzica si zambet,si fie ca un curcubeu sa urmeze fiecarei furtuni.Fie ca fericirea sa spele orice dezamagire,bucuria sa dizolve orice tristete,si dragostea sa usureze orice durere.Fie ca fiecare rana sa aduca intelepciune,si fie ca fiecare incercare sa aduca triumf.Si cu fiecare zi care trece,fie ca tu sa iubesti mai abundent decat ai facut-o cu o zi inainte.Fie ca tu sa fii binecuvantat si altii sa fie binecuvantati de tine.Aceasta este dorinta mea din inima pentru tine.Fie ca tu sa fii binecuvantat!Eu iti urez o zi frumoasa si aminteste-ti ca esti iubit,esti important,si ai valoare!Ai vazut cum trece vremea,si-ti ramane doar tristetea,si un noian de amintiri.Ai vazut cum trece viata,ca un vers de poezie,si-o poveste cu eroi,dulcea ta copilarie.Ai vazut cum trece,tineretea,scump fior,cum zefirul risipeste tot parfumul florilor.Trece toate ca un gand,zilele si noptile,toate trec pe rand.Abia prinzi a intelege,ce e viata,ce e dorul,si iubirea de unde vine,si unde isi are izvorul?Toate,toate trec sa stii!Trece,incet se risipeste,mai pe inteles as spune,ca nimic nu vesniceste,totu-i trecator in lume.Adesea in viata intalnim momente cand trebuie sa decidem ceva crucial,cand lucrurile nu au decurs tocmai lin si ne aflam intr-un impas din care trebuie sa iesim repede.O veche zicala spune ca"Noaptea e un sfetnic bun"dar nu intotdeauna dispunem de o noapte pentru a ne sfatui cu ea.Credinta intr-o forta superioara care ne poate influenta viata duce treptat la reducerea controlului pe care credem ca il avem asupra propriei vieti,si implicit a responsabilitatilor.Astfel,obisnuiti cu gandul ca,Dumnezeu are grija de noi.Daca nu suntem obisnuiti sa gandim pe cont propriu,atunci cand chiar trebuie sa o facem,exista o mare probabilitate sa o facem defectuos.Astfel,cand va trebui sa luam o decizie intr-un timp scurt,si nu avem cum sa ne rugam sau sa ii cerem noptii sfaturi,trebuie sa alegem noi,conform propriei gandiri.Dar daca aceasta nu e antrenata,face acelasi lucru ca si piciorul unui om care a stat 3 luni in pat fara sa se miste,se atrofiaza si cedeaza a ne servi.Exista desigur persoane care pot lua decizii foarte bune si lucide in momente de stres,si chiar persoane care functioneaza mai eficient in perioade de stres sau haos.Dar ei sunt doar exceptia,nu normal.In general e mai bine sa avem un plan pe care il putem corija cate putin de fiecare data cand nu decurge dupa cum dorim,decat sa ne asumam riscul de a observa ca a ratat tinta.Desi in principiu se supune acelorasi reguli fizice ca si un glonte,si desi e cam aceeasi,are un efect mai puternic.Sa luam exemplul unei persoane bolnave,care este pe moarte si are dureri insuportabile.Exista posibilitatea ca persoanei sa-i fie administrata o doza letala de morfina,scapand de durere si avand o moarte usoara,si cea ca personei sa-i fie administrate medicamente care sa reduca durerea si sa o tina in viata pana cand trupul ii va ceda definitiv.Persoana avand dureri prea mari,nu poate decide intre cele 2,asa ca apropiatii ei trebuie sa ia aceasta decizie.Daca ar gandi rational si logic,fiind impacati cu ideea ca persoana va muri la un moment dat,si intelegand ca o moarte lenta si extrem de dureroasa nu are nici un rost,ar alege sa ii fie administrata doza de morfina.Apropiatii bolnavului stiau din timp ca acest moment va veni,l-au acceptat si au avut timp sa decida ce sa faca cand momentul va veni,stiind ca e inevitabil.Au ales si in favoarea bolnavului,care nu va suferi,si in favoarea lor care nu il vor vedea in dureri,si nu vor suferi vanzandu-l asa.Si-au asumat raspunderea pentru acesta moarte,dar au castigat si ei si bolnavul.Evident ca acest exemplu e unul extrem,si ca majoritatea oamenilor nu se vor gasi niciodata intr-o asemenea situatie,dar mai mult ca sigur ca se vor gasi in situatii mai triviale,fara prea multa importanta in care vor decide intr-un fel sau altul.Iar daca in general fac decizii negandite,la un moment dat acestea se vor acumula si atunci individul va pierde orice control asupra evenimentelor,pe cand daca face alegeri bazate pe logica si ratiune,efectele vor fi oarecum previzibile si,in general,controlabile.Dupa umila mea parere lucrurile cele mai importante din viata nu pot fi planificate,ci tin de destin.E alegerea fiecaruia sa creada in Dumnezeu sau nu,dar destinul ne urmareste pe toti.Evident ca e bine sa invatam sa gandim,sa luam decizii si sa traim viata de o maniera responsabila,dar oricat de mult am incerca sa ne autoeducam tot vor ramane acele momente cruciale in care nu vom avea nici un control asupra existentei noastre.Nu putem alege momentul in care ne nastem,nu ne alegem familia,nici nu stim cand ne vom indragosti,imbolnavi sau muri.In concluzie nu stim o gramada de lucruri importante.Cum putem asadar gandi sa ne planificam viata?Poti planifica ziua de maine daca nu stii nici macar sigur ca vei fi in viata?Mesajul este ca gandirea cantareste mai mult decat sentimentul.Poate si asa e bine.Eu una cred ca e invers,pentru ca in momentul in care incetam sa simtim incetam si sa fim oameni.Omul are inima,creier si suflet,si cu siguranta ar trebui sa le foloseasca pe toate trei ca sa fie fericit.Alege acest blog ca un ghid,si citind postaria,remarca ca traiesti intr-un continuum vortex al indeciziei care are ca rezultat intre acceptarea eului intr-un univers haotic sau restructurarea acestuia dupa o anumita infrastructura a perspectivei,dat fiind faptul ca tu sustii ambele opinii.Moartea este o mare incercare pentru noi,oamenii.Ne incearca mai intai de toate durerea despartirii de cei apropiati ai nostri,rude si prieteni,de universul nostru familiar,de tot ce avem,de lucrurile pe care obisnuim sa le facem.Ne incearca apoi teama de cum ne va fi dat sa murim,si cei mai multi oameni nu se tem atat de moarte,cat de chinurile ei.Ne incearca spaima de necunoscut,pentru ca nimeni nu stie ce-l asteapta in lumea de dincolo si oricat de mari ne-ar fi credinta si nadejdea n-avem de unde sti de vom trece cu bine si de vom fi aflati curati de pacat inaintea "infricosatorului scaun de judecata al lui Hristos"Nici un om nu stie care va fi soarta lui in vesnicie.O oarecare alinare aflam la gandul ca pentru starea noastra pacatoasa moartea are si unele foloase.De pilda,cei chinuiti de suferinta asteapta moartea ca pe o izbavire.De multe rele ale trupului il scapa moartea pe om,dupa cum spune Biblia si nu trebuie s-o socotim ca lucru de temut,desi a fost rea la inceput,caci a urmat pacatul.De n-ar fi moartea,starea de pacatosenie ar fi vesnica.Moartea a fost data ca leac pentru neputintele trupesti ale omului.Astfel,scrie ca Dumnezeu n-a impiedicat stingerea noastra pentru ca nu cumva,din pricina nemuririi,neputinta noastra sa fie vesnica.Ingaduind moartea,Dumnezeu pregateste prin propia Sa intoarcerea omului la starea din rai,pe care avea s-o implineasca Hristos,si urcarea lui la starea mai inalta,de nestricaciune si nemurire,bine stiind ca samanta nu da rod daca nu moare.Moartea cea de obste,care-si are obarsia in pacatul dintai,de unde s-a intins la toti oamenii,ca si a fiecarui om in parte,pricinuita de boala,de stricaciunea firii omenesti,ramane mereu un rod al rautatii,si Dumnezeu o ingaduie,ca sa nu se incalce libertatea omului chiar daca e intoarsa spre rau si faptuieste rele.Insa sta in puterea lui Dumnezeu ca omul sa moara atunci cand ceasul este cel mai prielnic pentru sufletul lui.Pentru cei drepti,moartea este o binefacere pentru ca-i muta la o viata mai buna.Chiar daca talcuiesc cu finete rostul mortii si sa-i schimbe rostul,moartea nu putea fi socotita decat un lucru rau.1Cor.15,26 Omul simte atunci ca a venit vremea sa paraseasca acest taram,sa se desparta de cei dragi,de toata agoniseala sa,ca va fi smuls din locul unde s-a desprins sa traiasca.Totul ii e nou si strain,n-a mai trait nicicand asa ceva si nu stie ce se va intampla cu el.Tulburarea si nelinistea-i cuprind sufletul.Stie prin credinta ca urmeaza o alta viata,insa cum va fi ea.Ce fel de vietuire poate fi aceea in care este lipsit de trup?Si unde se va salaslui sufletul sau si care-i va fi soarta?La loc de fericire ori la loc de osanda.Prin harul lui Hristos,crestinul nu se mai teme de moarte si o primeste fara impotrivire,intampinand-o cu credinta si nadejde in Dumnezeu,care-si tine fagaduintele Sale.Moartea e pentru el prilej de a vietui vesnic impreuna cu Hristos si de a se uni tot mai mult cu Dumnezeu.Pregatit prin credinta si nadejde sa infrunte gandul mortii,crestinului ii mai ramane sa iasa nevatamat si din ispitele pe care le aduce ceasul din urma,cand are de indurat durerea despartirii si teama de necunoscut.Cei mai mari sfinti se socoteau cei mai mari pacatosi si se temeau de judecata ce-i asteapta,de iad si de vesnicele chinuri.Scut le era doar nadejdea tare in marea mila a lui Dumnezeu.In ceasul de neliniste si spaima,omul are nevoie de intarirea si mangaierea celor din jur.Sa nu-i uitam mai ales pe cei singuri,lipsiti sau uitati de rude si prieteni,care-si sfarsesc viata intre zidurile straine si reci alei vreunui spital sau poate chiar acasa.Chiar daca intelegerea lor abia palpaie sau pare ca s-a stins cu totul,simpla noastra prezenta la capataiul lor,tacuta,iubitoare si veghetoare,le este de mare folos.Cu cat mai mult ii va ajuta rugaciunea noastra.Viata omului pe acest pamant este scurta si se imputineaza pe zi ce trece.Viata viitoare insa nu are sfarsit.Asa cum trece pragul mortii,asa va intra in vesnicie,la capatul veacurilor.De aceea omul trebuie sa se pregateasca pentru eternitatea care-l asteapta, osteneala si timp.In vremea de acum sa ne ingrijim de un singur lucru,de plecarea noastra din aceasta lume,doar la ea sa ne gandim si pentru ea sa ne pregatim.In ceasul mortii nu-i vreme de gandire si gatire,aceasta pregatire este lucrarea unei vieti intregi,clipa de clipa.Dupa cum lampa nu arde fara untdelemn,tot asa crestinul nu poate intra in imparatie fara "untdelemnul faptelor bune".Si el trebuie sa vegheze ca niciodata sa nu-i lipeasca acest untdelemn,ca sa nu se asemene fecioarelor celor neintelepte,care n-au fost primite in camera de nunta.De aceea trebuie sa adunam aici pe pamant untdelemn,ca sa ne fie de folos dincolo,cand timpul ne va chema.Privegheati dar,ca nu stiti ziua,nici ceasul ca sa nu fim gasiti neintelepti,ci intotdeauna gata.Noi oamenii simtim moartea ca ceva anormal,in total dezacord cu vointa si visurile noastre.Cati si-au pus intrebarea"de ce?"pentru simplul fapt si totodata zdrobitor,ca oamenii au uitat ca aceasta viata e de fapt o patrie straina,iar adevarata patrie e cea Cereasca.Omul a cunoscut moartea,omul nu mai traieste vesnici ci doar cativa zeci de ani.Dar Dumnezeu a promis ca-l va aduce pe om inapoi in rai,ca-l va face iar vesnic.Nu ar trebui sa ne temem de moarte,ci de o viata irosita.Scriu,ca sa-i tulbur pe oameni,sa le reamintesc ca sunt oameni,ca omenia e o realitate care poate fi simtita si pe care se poate conta,in ceasul in care mi-a fost dat sa fac de veghe asupra lui.Si pentru ca sunt,ca si tine,un simplu trecator prin lumea asta,si totusi atat de efemera,vreau sa-ti reamintesc ca sunt suficiente trei lucruri pentru a te bucura de viata,sanatatea,dragostea si credinta ca traiesti...Oamenii isi pun atatea intrebari.Insa inteleptii spun ca trebuie sa cunoastem Adevarul si Adevarul ne va face liberi.Cand vei cunoaste Adevarul vei stii si ce esti tu,si cine esti tu,cu adevarat.Cei dragi,sosesc si pleaca,vin mereu si pleaca neincetat.Venirea lor pe lume aduce atata bucurie,iar plecarea lor lasa un mare gol si multa durere in sufletele celor ramasi.Asa sunt oamenii.Rand pe rand,dispar dintre noi fiinte deosebite,cu care ne-am obisnuit si care dadeau un sens universului din jurul nostru.Cata vreme traiau nici nu realizam ce rol imens aveau.Abia dupa ce pleaca simtim ca suntem tot mai singuri si ca-i tot mai pustiu in jurul nostru,desi ne inconjoara milioane de oameni care alearga mereu,din ce in ce mai tare,dupa himere.Abia atunci incepem sa realizam cat de mult timp irosim.Pierdem clipe care nu se mai intorc niciodata,ne pierdem in detalii care nu conteaza,consumam energie pentru nimicuri,muncim mult sa avem,sa ne realizam dorintele,de multe ori desarte.Si,atunci ce ramane?Ramane in urma durerea,lacrimile si dorul.Atunci cand ne uitam in jur si simtim ca este greu,ni se face tare dor de ei.Nu moartea celor dragi ne zdrobeste,ci amintirea lor.Incepem atunci sa ne reprosam,in fiecare zi,ca ei au plecat fara sa apucam sa ne luam ramas bun,fara sa le fi spus cat de mult ii iubim.Ne dam seama cat de mult conteaza sa le aratam oamenilor cat tinem la ei,sa le spunem ce mult inseamna pentru noi si sa-i pretuim cat timp sunt langa noi.Ma gandesc ca cele mai linistite locuri de pe pamant sunt cimitirele.Intr-un cimitir,nimic nu pare sa deranjeze odihna trupurilor.O liniste ca de mormant.Dar de ce este liniste in cimitire?Cred ca pentru a fi un motiv de meditatie pentru noi,cei care ii vizitam acolo pe cei dragi.Cata forfota,cat zgomot,cata miscare,inainte ca cineva sa fie pus in mormant.Intreaga viata a omului a fost o continua forfota,o continua alergare,in mare parte o continua suferinta,o adevarata cale a crucii.Privita din punct de vedere uman,moartea este o experienta dureroasa pentru ca ne desparte de cei dragi,de cei cu care ne-am obisnuit si de aceea provoaca tristete si durere.Atunci cand,insa,o asuma pe deplin,omul este preotul propriei morti,fiind egal cu ceea ce face din moartea sa.Cu o moarte toti suntem datori.Si asa si este,mai devreme sau mai tarziu,toti platim tributul vietii,ne scuturam de ea si lasam loc altora.Ciclul asta este unul continuu,deci intr-un fel sau altul plecam cu totii.Moartea este un subiect dureros pentru cei din jur si imprastie tristete pretutindeni,iar daca nu tristete,macar o urma de respect amestecata cu solidaritate in fata nefiintei.E greu de abordat un asemenea subiect pentru ca la atati  ani e prea mult sa spui ca stii ceva despre moarte.E trist cand auzi de cunostiinte care s-au stins nefiresc,cu atat mai mult cand auzi de apropiati.Iar cand afli pur si simplu ca unul dintre colegii tai a plecat pe nepusa masa,iti pui un semn de intrebare si astepti raspunsuri pe care nu le vei afla probabil niciodata.Moartea nu te asteapta sa fii gata si nici nu sta la negocieri,nu tine cont de locul in care te afli,nu tine cont de alte circumstante ci doar vine.Imi inchipuiam cand era vorba de moarte,ca e ca un somn greu,fara vise din care nu te trezesti niciodata.Odata ce ai murit,lasi in spate orice suferinta,orice greutate avuta,lasi iubire,prieteni,lasi datorii,nimic nu te mai poate atinge si reciproc.In urma ta ramane o familie indurerata,o cariera inceputa alaturi de o gramada de proiecte,o viata traita asa cum ai stiut tu mai bine.Putem lasa ceva in urma,de care sa isi aduca aminte ceilalti si in mod sigur dupa fiecare va exista o amintire pastrata aproape de o persoana speciala.M-am razgandit,nu vreau sa scriu un post despre moarte,refuz,imi place viata si incerc sa o traiesc,am atatea de facut.Despre viata trebuie sa scriu.Toti suntem datori cu o moarte,asa ca hai sa invatam sa traim.Daca majoritatea oamenilor evita sa se gandeasca la moarte,unii s-au hotarat sa o studieze si chiar au pus bazele unei stiinte.Tanatologii cred ca moartea ne sperie atat de mult tocmai fiindca incercam sa o ignoram.Stim cu totii ca intr-o zi vom muri,dar pentru ca refuzam sa ne gandim la asta,moartea ne ia pe nepregatite,fie ca e vorba de sfarsitul nostru sau al celor dragi.Astazi,pe langa faptul ca multi dintre noi nici macar nu au vazut vreodata un cadavru,mai exista si medicina destul de avansata care ne da speranta ca vom trai pana la adanci batranete.Cand primim vestea unei boli grave nu ne mai gandim la moarte,ci la tratament,iar succesul lui ne face sa credem ca putem pacali moartea iar si iar.De fapt,ea va veni oricum,mai devreme sau mai tarziu...Ori cat de nedrept ti s-ar parea ca e destinul cu tine,ai o singura viata si o singura misiune pe care trebuie sa o duci la bun sfarsit.Viata iti poate aduce surprize placute si mai putin placute,dar numai tu poti fi apt de a o schimba,ai aceasta sansa in fiecare minut trait.Pretuieste viata oricare ar fi rolul tau!Sta in puterea noastra sa alegem ce vrem sa traim.Frumusetea din interior se reflecta si in exterior.Arata-le tuturor cum te simti.Ma doare fiecare clipa,din viata plina de mister,ce mi se pare o risipa,de nu ma-nalta catre cer.Ma doare ziua cea trecuta,fara vre-un scop,fara vre-un tel,cand stiu ca vesnic e pierduta,si alta nu va fi la fel.Ma doare zilnic nepasarea,ascunsa-n inimi de granit.Ma doare inima ranita,de orice pacat eu ma infior,cand floarea vietii-i ofilita si tu tot stai nepasator.Cine a spus ca vazand o lamaie te gandesti cat e de acra,in loc sa te gandesti ce limonada buna ai putea face din ea?Cauta sa faci ceva ce-ti place.Exista situatii in viata in care efectiv te simti legat de maini si de picioare.Fie ca te paralizeaza o frica de care nu poti sa te descotorosesti,fie ca pur si simplu te afli intr-un moment in care orice ai face rezolvarea nu tine neaparat de tine,fie nu stii incotro sa o iei ca sa te ajuti sa-ti fie bine.Ce faci atunci?Cum reusesti sa iei alegerea corecta?De unde stii ca ceea ce faci e bine sau relativ bine si nu e rau?De multe ori ne apucam greu de a face ceva,dar odata inceput,daca ne atrage,o ducem cu bine la capat.Imbunatateste-ti de exemplu mintea cu lucruri bune si pozitive.Ori obisnuieste-te ca de fiecare data sa iti faci un bilant,cu ce ai facut,ca sa-ti dai seama daca ai castigat o zi,sau ai pierdut-o.Iei albumele foto,de cand erai mica si te uiti prin ele,faci sau inveti ceva,sa canti la un instrument,sau sa faci o reteta interesanta,faci un sandwich cu ce apuci prin frigider,cauti chestii la care le vrei raspunsu.Ce sa fac atunci cand simt ca nu mai pot?In lumina adevarului,puterea vine nu din abuz si negativitate,iar atunci poti sa faci lucrurile din neconditionalitate.Un om poate face doua greseli fundamentale,pe drumul cautarii,sa nu mearga pana la capat si sa nu inceapa acest drum.Puterea este Iubire.Cand iti vine sa plangi,adu-ti aminte de clipele in care zambeai,cand simti ca viata n-are nici un rost gandeste-te la cei care mai au doar o zi de trait,cand simti ca vrei sa mori gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca,iubeste-ti viata si mai ales prietenii.E cel mai de pret lucru,e ceva care se gaseste pe fata fiecaruia,dar cel mai bun remediu e sa fi puternica,si sa iti spui mereu ca poti sa treci peste,e greu,stiu si eu cum e,dar viata merita traita pentru micile placeri care ni le ofera.Poate ca nu avem intotdeauna ce ne dorim,poate nu ni se intampla atatea lucruri bune cum am vrea,dar momentele alea in care suntem fericiti sunt de nepretuit si merita sa rezisti si sa spui in continuare ca poti sa treci peste orice greutati si nu in ultimul rand,adu-ti aminte ca nu esti singura,orice ar fi sa fie,si asta nu ti se intampla doar tie ci si altora.Indiferent ce sa intampla trebuie sa fii puternica si sa treci peste orice greutati.Cand te simti singura sau ai impresia ca lumea din jur te-a parasit,ocupa-ti timpul cu chestii dragute,pasiuni de ale tale,suna-ti prietenii si iesiti in oras,petrece-ti timp cu familia ta.Eventual daca observi ca,facand toate astea,starea ta de spirit nu se schimba cu nimica,cel mai bine vorbeste deschis cu parintii tai,ei sunt persoanele care te vor ajuta neconditiionat si fara interese,indiferent despre ce este vorba.Orice problema are rezolvarea ei.Si solutia unei probleme apare atunci cand vrei sa rezolvi acea problema.Mult succes in noua ta schimbare si du-ti aminte de clipele frumoase si gandeste-te la lucruri pozitive.Faci ce fac si eu din ce in ce mai des de la o vreme,vorbesti cu propria constiinta,si daca n-o scoti la capat,da-ti doua palme sa te trezesti la realitate,nu mai dormi.Sigur te vei linisti.Daca mai ai tendinta si sa iti asumi responsabilitatea si pentru ceea ce faci,oricat de mult incerci sa-ti opresti mintea pentru a gandi ca nu mai poti.Cateodata ma oftic ca nu stiu sa mai pot,de fapt,ma enerveaza ca nu pot si mai frumos.Se intampla lucruri minunate,nu neaparat frumoase,dar care sunt minuni pentru tot ceea ce sunt eu,ceea ce voi fi sau ceea ce am fost.Si eu nu sunt in stare sa aleg vorbele potrivite pentru a le descrie ca si cum n-as putea vorbi despre ce pot, pentru ca nu stiu sa numesc toate culorile pe care le cuprinde o flacara.Cu toate astea,fugim de esec si de durere si credem ca totul sa fie usor,rapid si-l vrem acum.Incerc sa clipesc des,timp de cateva secunde cu privirea indreptata spre lumina si apoi inchid ochii,voi avea parte de un minispectacol de lumini unde voi incerca sa gasesc obiecte si forme cunoscute,dupa un timp voi prefera sa ma plictisesc in continuare decat sa simt durerea.Sun pe cineva pentru a ma amuza.Toate lucrurile bune vin din liniste.Simte bucuria,seninatatea si dragostea care vin de la a fi pe deplin constient de momentul prezent.Cand ne linistim dialogul nostru intern si nu mai suntem auto preocupati,fiecare frunza,floare si piatra ne va vorbi.Adevarata noblete nu inseamna a fi mai bun decat altcineva,inseamna a fi mai bun decat erai tu insuti ieri.Incerc activitatea de a gandi la lucruri la care in mod normal trec neobservate,sau meditez la trecerea ireversibila a timpului,imi fac planuri de viitor,citesc o carte care sa imi placa,iau o foaie si ceva de scris si incerc sa scriu ceva interesant,fac ceva exercitii cu greutatea corpului,cum ar fi miscari,genoflexiuni, abdomene.Vorbesc foarte serios,ma doare clipa risipita.Finalurile ma lovesc dur,de aceea nu mai pot rezista a ma trezi la viata intr-un mod al unui gust amar.Eu zbor printre oameni,uneori ii ascult,alteori sunt de negasit.Sunt aici,acolo,nicaieri,adica peste tot,cand egoista,cand altruista,cand rece,cand calda,cand dispusa,cand indispusa.Nu ma prefac si nici nu incerc sa iti arat ca sunt mai presus punandu-te pe tine intr o situatie confuza.Sunt doar un simplu om,care se bucura complet de fiecare stare.Nu vreau sa raman intr-o constanta decat pentru mine si atat.Eu ma simt asa cum ma exprim,gust din psihologia umana iar ea gusta mult prea putin din a mea.Pot fi cumplit de trista si sa am ganduri optimiste sa fiu mereu cu zambetul pe buze,dar fara a oferi un zambet fals.Fiecare moment este un moment sublim pentru mine.Ma redefinesc iar si iar.M-am pictat exact cum mi-am dorit.Dar oare mi-am dorit si culori inchise in drumul vietii mele?Eu cred ca da,nu as putea trai intr-o continua liniste,bunatate si perfectiune.Ador sa fiu aici sa nu sufar,sa fiu fericita si buna.Dar buna pentru cine?Pentru mine.Dar eu,contez prea putin.Durez putin.Am slabiciuni.Am frici.Am planuri de dus la bun sfarsit,am incredere in propriile puteri dar sunt un nimeni.Cunoasterea o impart cu tine.Nu imi cere sa iti explic tot,ma tem de speculatii.Iti spun atat cat trebuie sa sti si cat ma stiu,nici eu nu stiu.Cu cat ma vei cunoaste mai profund cu atat sti mai putine despre mine.Uneori viata este cumplit de grea si de complicata,ai impresia ca nu mai poti merge mai departe,simti ca te scufunzi in tristete si durere.Te opresti,lasi greutatea jos si incerci sa gandesti incotro s-o apuci,ce faci cu viata ta,dar sunt atat de multe ganduri care se invalmasesc in mintea ta,atata durere.Iti doresti o vorba buna o incurajare,o mana care sa te ajute sa te ridici si sa mergi mai departe,dar nu-i nimeni langa tine,esti atat de singura,cui sa-i spui durerea ta,nu te aude nimeni oricat de tare ai striga oricat de mult ai plange.Un lung tren ne pare viata,ne trezim in el mergand,fara sa ne dam noi seama,unde ne-am suit si cand.Fericirile sunt halte,unde stam cat un minut,pana bine ne dam seama,suna,pleaca,a trecut.Iar durerile sunt statii lungi,de nu se mai sfarsesc si in ciuda noastra parca,tot mai multe se ivesc.Arzatori de nerabdare,inainte tot privim,sa ajungem mai degraba la vreo tinta ce-o dorim.Ne trec zilele,trec anii,clipe scumpe si dureri,noi traim hraniti de visuri si-nsetati dupa placeri.Multi copii voiosi se urca,cati in drum n-am intilnit,iar cate un batran coboara,trist si frant,sau istovit.Vine-odata insa vremea,sa ne coboram si noi,ce n-am da atunci o clipa,sa ne-ntoarcem inapoi.Inainte de a muri,vreau sa lupt pentru viata.Am invatat sa raspund raului cu bine,si cel mai important pentru mine este ca am invatat sa iert,sa nu port pica nimanui,oricat de mult m-ar fi facut sa sufar,un singur lucru nu pot face,nu pot sa uit.Vine o vreme cand iti dai seama ca fiecare bucurie sau zambet tine pret de o clipa,ca tot ce dai e gratis iar ce primesti are un pret.Realizezi ca iubirea este puntea pe care se plimba durerea,dar te incapatanezi sa mergi pe ea.Aproape ca nu mai este ceva care sa te sperie,devii imun la suferinta si tot ceea ce iti ramane de facut este sa iti tii sufletul strans in palma,sa-ti protejezi farama de lumina,apoi sa-ti ridici ochii spre cer,stii bine ca de acolo vine IUBIREA,IERTAREA SI PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE.Cand viata te doboara,sa cazi cu fruntea sus,cand viata e tacere,tu spune ce-ai de spus,cand lumea te uraste,fii gata sa iubesti,cand fericirea-i scumpa,fii gata s-o platesti,cand zilele ti-s negre,fii tu lumina lor,cand prietenii te lasa,fii prieten tuturor.Cand toti din jur te fura,sa nu-ti fure mandria,cand tot in jur e haos,sa fii tu armonia.Orice ai pierde-n viata,sa nu iti pierzi speranta,invata zi de zi,sa iti pretuiesti VIATA.Suntem suflete de oameni dincolo de ecranul acesta rece al monitorului,unii ne iubesc,altii nu,unii ne privesc,altii trec nepasatori pe langa profilele noastre,multi dintre ei se uita,fara sa citeasca,peste insiruirea de cuvinte,cu sau fara voie cineva insa,aflat la un alt capat de tara,ne umple ochii de stralucire,inima de incantare,ne aduce in suflet un licar de bucurie prin simplul fapt ca ne-a accesat profilul,sau ne-a citit mesajul.Totul e un mister in aceasta lume virtuala,unde exista si ard in fiecare dintre noi dorinte,trairi, impliniri,fericiri dar si dezamagiri ori tristete,azi si maine si in fiecare zi,sa fim mai buni,mai optimisti,chiar daca viata este asa cum este ea.Pentru a fi fericit este de ajuns un rasarit de soare,mirosul florilor,o adiere de vant,sunetul naturii sau o muzica buna care iti atinge sufletul,fericirea este atat de simpla.De ce oare complicam totul?pentru lucruri care nu ne folosesc si care raman de noi,orice am fi si oricine.Aveti grija de suflet,dandu-i cu adevarat ce are nevoie,liniste,armonie,implinire,iubire neconditionata.De toti si de toate,pentru ca in tot si in toate este Dumnezeu,e tot ce ramane,si mai ales e singurul bagaj pe care-l vom lua cu noi...Trece viata,trec si anii,viata aceasta nu e decat vis,ce frumos va fi in Paradis!Trece vremea,trece viata,trec si dorurile toate,numai dragostea va ramanea.La izvor cu apa lina sufletul de dor se-alina,apa trece,amintirile raman.Viata e scurta,foarte trecatoare,iti deapana in ea,doar amintiri.Cand vesnicia e nemuritoare,viata e doar o lacrima-n ocean.Trece viata ca un vis,si zilele se duc si vin,dar noi zburam spre Paradis,spre viata sau spre chin.Spre slava cerului senin,sau spre vesnicie sus sau jos,fara sfarsit.Esti pregatita sa zbori Raveca,cand ceasul va suna?Esti pregatita sa zbori cand El te va chema?Se duce viata ca un nor spre marele necunoscut,pe oceanul vesniciilor atatia au trecut,si tu vei trece nu uita depinde cum te-ai pregatit,spre vesnicie vei zbura in infinit.Ca fulgerul la rasarit si orice ochi il va vedea,spre vesnicii.Daca-n viata ce-o traiesti,cu greu zambesti,clipe grele se arata si durere intalnesti.Sperante in neant se regasesc,si dezamagiri primesti.Adut-ti aminte!Oare asta-i viata ce-o doresti?Demult din totdeauna adevarul l-am iubit,si de-alui aripa mereu m-am sprijinit.Dar din ce-am citit,mai in toate am gasit.Dragostea e-o slabiciune si pe toti ia pacalit.Bunatatea e o stare si pe multi i-a fraierit.Speranta e o mare invalmaseala,capatul de punte,iar iertarea,trandafir cu tepi in frunte.Nu mai zic de ceea ce in viata esti,daca pe a milei cale tu pasesti,si doar binele vrei s-al infaptuiesti.Ne rugam si ne-ntristam,suferim si ne certam,ne mandrim cu ce avem,si intre noi nu ne acceptam.Calitati ce le avem,nu ne tinem strans legat de ele,iar in focul vietii aprins mai aruncam,din acele surcele.Daca vrei sa ai succes sa traiesti fara sa cersesti,nu conteaza cat si ce ai strans.Ne e frica sa iubim,inima sa ne-o deschidem si ntre noi sa cugetam,caci c-o clipa sufletul ni-l vindem,iar apoi in tristete regretam.Daca-n viata ce-o traiesti,nu uita de ale tale roade bune,caci odata saturat,cu placeri si fapte rele,nimeni nu iti da,a iubirii mangaiere.Prieten drag ce stai acum,la rascrucea cea din drum,pe al vietii hotar,doar o clipa mai clipesti,dar intr-una tu muncesti.Viata ta de aici e in zadar,daca nu iti folosesti al Domnului Dar.Cat mai tine al timpului har,poate pentru tine s-a sfarsit,in Isus tu te-ai desavarsit?Azi ca niciodata vin,in genunchi sa-ti multumesc,pe cararea vietii,adesea eu pasesc,si in drumul catre Tine eu ma grabesc.Avem calculatoare si o viata cat mai virtuala.Impartim aceleasi pasiuni,ne creem relatii,dar inima-i tot mai goala.Vine o vreme cand ramanem cu amintirile.Cu clipele in care am ales gresit.Atunci ne maturizam si vedem viata ca pe un dar,devenim mai intelepti.Vreau sa zbor sa vad stelele,sa pun pe al iubirii vers tot ce eu,in jur privesc.Sa-mi ridic privirea catre viata minunata,sa ma uit in jos spre lumea derutata.Vreau ca totul sa se schimbe,si iubirea sa triumfe!Vreau o lume minunata cu copii si oameni sinceri,fara granite,si mult timp petrecut cu cei dragi alaturi.Vreau a ingerilor placeri,vreau ca tristetea sa dispara,vreau o lume unde mereu e primavara.Vreau ca tot cei ura si razboi,intr-o clipa sa dispara la gunoi.Vreau ca oameni tristi sa nu existe,vreau multa bucurie,fericire,niciodata sa dispara.Nici o boala sa apara,nimic in suflet sa nu doara.In linistea noptii,in tacerea mortii,pe drumul suferintei,la taramul fagaduintei.Ma gandesc mereu sa fiu acolo langa Dumnezeu,ma gandesc si sper mereu,la o alta lume langa Tatal meu.Cand in jurul nostru toate-s trecatoare,cand tot ce ai iubit iti moare,cand pacatul rau,te doare,doar gandul catre cer iti ofera alinare.Pe cararea vietii,dezamagita,m-am trezit cu sulfetul amarnic incercata.Cum poate fi in Paradis?Cum e sa traiesti frumos ca-n vis?Aici unde totul e inchis,inconjurat de o lume rea incatusat si prins.Visez o lume in culori,gandesc o zi cu prospetimea unei dimineti in zori,o lume mai buna mi-as dori.As vrea sa fiu mereu,dispusa a iubi,singura deasupra amurgului ceresc as adormi.Inca un an din viata s-a mai dus,inca o secunda s-a mai scurs,inc-un alb fir de par mi s-a mai pus,ce a mai ramas,si ce-am adus.Ce-am avut si ce-am pierdut.Ce-am dorit si ce mi s-a implinit,in calatoria mea prin viata.Care-i scopul,cine sunt am intrebat?Ce e viata,unde-i cerul si de ce m-am incurcat?Ganduri spulberate intro clipa inghitite,zambete furate in tristete,prin secunde si clipe,prin favorul de a ne lasa sa ne adapostim,uneori luminoase si zambitoare,alteori intunecate si posomorate,dar mereu realiste!Fiecare zi trebuie sa inceapa si sa se sfarseasca la fel,ne spalam fata brazdata de griji,de neodihna si chin,invatam in fiecare zi ceva nou,suntem mandri de noi.Si cu fiecare zi care trece,suntem cu o treapta mai aproape de cer.Atunci cu siguranta vom ingenunchea in fata Dumnezeului,care S-a indurat atata timp de noi,si care ne-a dat putere sa ne putem duce crucea de zi cu zi.Viata se va aseza pe patul Timpului si isi va spune tacut,monologul,ce va cutremura intreaga eternitate.Ati crezut mereu ca zilele ce trec va sunt prietene,ca anii care vin va sunt datori,fara a va cere insa,nimic in schimb.Viata seamana cu o poveste,ceea ce importa nu e lungimea ei,ci valoarea ei.Va doresc clipe de viata frumoase si senine care sa poata fi adunate intr-o minunata poveste a vietii.Cu totii avem povestile noastre,unele mai triste,altele mai vesele,povesti pe care uneori ne place sa le recitim cu zambetul pe buze,povesti pe care parca le-am dori uitate,povesti pe care am vrea sa le scriem si n-am avut curaj.Caci viata eu o vad precum o carte,cu file albe ce asteapta a fi scrise iar povestile din interiorul ei tin de dibacia scriitorului ce cu pricepere sau stangacie ce asterne randurile.Viata e o poveste.Ce fel de poveste?Depinde de cum o scrii.Un singur trandafir poate tine locul unei gradini,si un singur prieten poate face cat intreaga lume.Adevarata prietenie este ca un trandafir.Nu ne dam seama de frumusetea sa pana cand nu se pierde,trandafiri sunt cele mai frumoase flori,iubire si liniste,sunt singurele flori care spune te iubesc.Povestea de viata cand o impartasesti cu altii poate aduce vindecare,implinire.Cand iti spui povestea,ea devine mai adevarata,si incep sa iasa la iveala lucruri pe care nu le-ai vazut mai inainte si nici nu te-ai gandit la ele.Dumnezeu scrie o poveste,nu doar prin Scriptura,ci prin toata istoria,prin toata stiinta si tot ce se intampla in Univers,generatie dupa generatie.Daca conflictul sau partea grea a povestirii nu este ceea ce ruineaza o poveste,ci dimpotriva,face din ea o poveste extraordinara.Oamenii,pot avea aceleasi experiente,dar ies din ele povestiri diferite,totul depinde de drama experientei.Multi au trecut prin experiente,insa fiecare a experimentat diferit aceasta perioada din viata,care sunt mai interesante,mai cu impact.Chiar acum,daca treci prin ceva,sau aparent imposibil,schimba-ti gandirea,spunandu-ti,stiu bine,va iesi o poveste extraordinara.Uitati-va in urma la viata voastra si vedeti mana lui Dumnezeu,eliberandu-va,nu doar odata,ci prin toata povestea vietii noastre.Incercati sa vedeti viata pe episoade,si in fiecare Dumnezeu a lucrat in chip miraculos,si-a intins mana Lui spre noi.E-asa de important sa recunoastem mana Lui,chiar acolo,in cele mai negre,cele mai grele si tulbure momente.Cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut,sunt cei care au cunoscut esecul si infringerea,cei care au cunoscut zbuciumul,lupta,cei care au cunoscut pierderea,si care au gasit drumul lor iesind din aceste adancimi.Aceste persoane au o apreciere,sunt sensibili,si au o intelegere profunda a vietii,care-i umple cu compasiune,bunatate,si cu o grija plina de iubire.Oamenii frumosi nu sunt doar o intamplare.Nu sunt un simplu accident,ci o poveste de viata in care Dumnezeu a fost prezent.Rugaciunea mea este,deschide-mi ochii sa vad mana Ta in povestea mea.Ajuta-ma sa apreciez dragostea ta profunda,sa impartasesc povestea mea,iar Tu sa primesti toata onoarea si lauda.Si viata-i o poveste,care este alcatuita din oameni,Dumnezeu,calatorii,cer si eternitate.Oamenii sunt niste suflete impodobite cu sentimente si trairi,legate de locuri si amintiri ce se scurg odata cu timpul.Dumnezeu este Cel care manevreaza sforile si contempleaza actiunea,fara El nu s-ar mai fi scris aceasta poveste numita viata.Calatoria e drumul pe care oamenii il parcurg,acolo se desfasoara toata actiunea,iar de ea depinde finalul.Eternitatea e ecoul care se leaga cu oameni,si-i determina sa tinda spre infinit imbracati in haine albe si plini de armonie.Cerul e destinatia finala,locul pregatit de Dumnezeu inca de la inceput,imbracat cu bucurie si frumusete de nedescris.Sunt un pribeag fara de tara,ratacitor prin lung pustiu,dar am in ceruri o comoara,si tara mea-i in vesnicii.Ma indrept spre cer sa-L vad pe Domnul,sa nu mai fiu un peregrin,caci dupa ce-am sa trec Iordanul,se va sfarsi al meu suspin.Voi lepada a mea povoara,eliberata de crucea grea,nadejdea mea nu o sa moara,voi intra in odihna Sa.Ma lupt sa biruiesc mereu,un dor nespus ma cheama acasa,e dorul dupa Dumnezeu!Si voi parcurge calea toata,si voi ajunge la sfarsit.Primita voi fi cu bucurie,acasa,cand eu voi sosi...